ICCJ. Decizia nr. 3131/2009. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3131/2009
Dosar nr. 13372/3/2009
Şedinţa publică din 6 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 591 din 27 mai 2009, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul M.M.M. împotriva Sentinţei penale nr. 545 din 31 august 2000, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. 1403/2000, modificată prin Decizia penală nr. 260 din 30 aprilie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, definitivă prin Decizia nr. 1119 din 28 februarie 2002 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
M.M.M. a fost condamnat, printre alţii, la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea a două infracţiuni de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi e) C. pen.
S-a mai reţinut că motivele invocate de revizuent (probe şi împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de instanţe când au soluţionat cauza, respectiv existenţa unor conflicte cu organele de poliţie, reaprecierea declaraţiilor părţilor vătămate, reanalizarea traseului, timpului, distanţei şi locul opririi maşinii conduse de inculpat la data comiterii faptei, precum şi faptul că procurorul de caz şi mai mulţi poliţişti au comis fapte penale în legătură cu pricina în care a fost anchetat revizuentul) nu se încadrează în niciunul din cazurile în care revizuirea poate fi cerută.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 186 din 18 august 2009, a respins apelul declarat de revizuent, ca nefondat, reţinându-se că motivele invocate nu se circumscriu cazurilor expres şi limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen.
Împotriva acestei decizii revizuentul a declarat recurs reiterând motivele de apel invocate, considerând că sunt întrunite cerinţele prevăzute de art. 394 lit. a) şi d) C. proc. pen.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., revizuirea unei hotărâri judecătoreşti definitive poate fi cerută dacă s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, alin. (2) din acelaşi articol prevede că acest caz [lit. a)] constituie motiv de revizuire dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare, iar alin. (3) prevede că în cazurile de la lit. b), c) şi d) există motiv de revizuire dacă au dus la darea unei hotărâri nelegale sau netemeinice.
Or, aspectele invocate de revizuent - reaudierea părţilor vătămate, a martorilor, precum şi audierea unor noi martori, nu pot fi reţinute ca împrejurări noi, necunoscute de instanţă şi nu pot fi reţinute ca elemente noi doveditoare a netemeiniciei hotărârii de condamnare.
Prin calea extraordinară de atac a revizuirii nu se poate obţine o reanalizare a materialului probator administrat sau o prelungire a probaţiunii pentru fapte şi împrejurări deja cunoscute şi verificate de instanţele de apel şi de recurs, astfel că împrejurările invocate de revizuent nu se încadrează în dispoziţiile art. 394 lit. a) C. proc. pen.
De asemenea, referitor la motivul privind comiterea unor fapte penale de procurorul de caz sau poliţişti s-a reţinut corect că nu există vreo hotărâre penală definitivă de condamnare sau o ordonanţă a procurorului, simpla plângere penală formulată împotriva unui procuror de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi a unor poliţişti, nu constituie un temei, în sensul art. 394 lit. d) C. proc. pen. pentru admiterea în principiu a cereri de revizuire, conform art. 391 alin. (1) C. proc. pen.
Ca atare, recursul declarat de revizuent este nefondat şi va fi respins în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul revizuent M.M.M. împotriva Deciziei penale nr. 186 din 18 august 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul condamnat revizuent să plătească statului suma de 200 RON cheltuieli judiciare, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3126/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3887/2009. Penal. Infractiuni la legea privind... → |
|---|
