ICCJ. Decizia nr. 3121/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3121/2009
Dosar nr. 1159/122/2008
Şedinţa publică din 5 octombrie 2009
Asupra recursurilor penale de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 72 din 11 februarie 2009, pronunţată de Tribunalul Giurgiu s-au hotărât următoarele:
În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, modificată, combinat cu art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000, modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul T.A. la 14 ani închisoare şi 7 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară.
În baza art. 39 alin. (1) C. pen. s-a contopit restul de pedeapsă rămas neexecutat de 541 zile din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 315 din 5 februarie 2007 a Judecătoriei sector 1 Bucureşti, definitivă prin neapelare cu ped. de 14 ani închisoare aplicată prin prezenta sentinţă, urmând ca inculpatul că execute 14 ani închisoare.
În baza art. 35 alin. (1) C. pen. s-a dispus ca inculpatul că execute ped. de 14 ani închisoare şi 7 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., în condiţiile art. 71, 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 modificată combinat cu art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000, modificată cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 lit. a) şi 76 lit. a) C. pen. şi art. 80 C. pen. a fost condamnată inculpata D.L. la 6 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe timp de 5 ani, în condiţiile pedepsei accesorii prev. de art. 71 C. pen. şi 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
A fost confiscată cantitatea de 0,19 gr. heroină, cafeină şi paracetamol şi griseofulvin de la M.C.M.
Pentru a pronunţa această soluţie, s-a reţinut următoarea stare de fapt, pe baza probelor administrate:
Inculpatul A.T. executa o pedeapsa cu închisoarea în penitenciar, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat şi până la momentul arestării, inculpatul, consumator de droguri se afla în relaţii de concubinaj cu inculpata D.L.
Inculpatul a purtat discuţii telefonice cu inculpata şi i-a dat instrucţiuni cu privire la modul în care urma să-i trimită pachet în Penitenciarul Giurgiu şi cu privire la conţinutul acestuia.
În acest sens, inculpatul T.A. s-a înţeles cu martorul B.M.M. (persoană privată de libertate în Penitenciarul Giurgiu) să primească pachet în numele acestuia, pachet ce urma să fie preluat de fratele şi cumnata acestuia din urmă, de la inculpata D.L.
Detaliile privind întâlnirile dintre martorii B.C.P., B.E. şi inculpata D.L. au fost stabilite telefonic, astfel că aceştia s-au întâlnit în Bucureşti, în zona staţiei de metrou Eroii Revoluţiei.
Prima întâlnire „de control” a avut loc la 17 ianuarie 2008, între inculpată şi soţii B. care au venit însoţiţi şi de cei trei copii, când a fost introdus un pachet destinat inculpatului T.A., prin intermediul martorului B.M.M., fără ca în acesta să se afle droguri.
La 5 februarie 2008, inculpata cunoscând deja modalitatea în care vor decurge faptele, a revenit la întâlnirea stabilită telefonic, prin intermediul inculpatului T.A. şi a înmânat soţilor B. pachetul destinat inc. T.A.
De data aceasta, pentru a evita eventuale neplăceri, inculpata a mai pregătit un alt pachet cu alimente în care se aflau şi portocale, destinate copiilor familiei B.
Inculpata D. a procedat astfel pentru a evita consumul altor portocale aflate în pachetul destinat inculpatului T.A. şi în care erau disimulate droguri.
Cei doi soţi nu au cunoscut intenţia inculpatei, au luat pachetul şi s-au prezentat la Penitenciarul Giurgiu.
În penitenciar a intrat B.E. care a dat pachetul său lui B.M.M., iar la control s-au depistat în două portocale câte o bilă, care la rândul ei conţinea alte 3 bile mici, lipite prin ardere şi care conţineau o substanţă pulverulentă de culoare maro.
Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică al Laboratorului Central de Analiză şi Profil al Drogurilor Bucureşti din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române a rezultat că cele şase bile au conţinut cantitatea de 0,50 gr. heroină (cafeină, paracetamol, griseofulvin), heroină (diacetilmorfină), substanţe ce fac parte din tabelul anexă 1 din Legea nr. 143/200.
În baza aceleiaşi înţelegeri prealabile, dar folosind altă modalitate, inculpatul T.A. a luat legătura telefonică cu inculpata D. şi i-a dat detalii cu privire la următorul pachet care urma să fie primit de acesta prin intermediul altei persoane. În acest sens, martorul D.G. a luat legătura cu martora M.C.M. căreia i-a adus la cunoştinţă că urmează să fie contactată de inculpată pentru a-i înmâna un pachet pentru acesta.
Inculpata s-a deplasat la Giurgiu unde s-a întâlnit cu M.C.M., căreia i-a înmânat pachetul care a fost ulterior introdus în Penitenciarul Giurgiu, iar cu ocazia controlului specific efectuat de lucrătorii din cadrul acestei unităţi, au fost găsite ascunse într-un pachet de biscuiţi, cinci bile din plastic lipite prin ardere, în care se afla o substanţă.
Cu ocazia expertizării la 12 februarie 2008 s-a stabilit că bilele găsite asupra acestui din urmă martor conţineau 0,32 gr. heroină şi cofeină.
La 14 aprilie 2008 inculpata D.L. a fost recunoscută din grup de martorii B.E., B.C.P., M.C.M. şi M.F.M.
Inculpatul T.A. a recunoscut că a „comandat” personal telefonic drogurile de la un fost prieten martorul S.A., acesta dând pachetele prin intermediul altor persoane, iar inculpata nu a cunoscut conţinutul pachetelor.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii care au susţinut că inculpatul T.A. s-a autodenunţat, iar inculpata D.L. nu a cunoscut conţinutul pachetelor.
Prin Decizia penală nr. 93 din 9 aprilie 2009, Curtea de Apel Bucureşti a admis apelul declarat de inc. T.A., a desfiinţat în parte sentinţa atacată şi rejudecând în aceste limite, în temeiul art. 25 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) şi (2) cu aplicarea art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000 şi 41 alin. (2) pct. 34 lit. a), art. 74 lit. c) şi 76 lit. a), art. 80 C. pen. inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 8 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.; în temeiul art. 39 C. pen. s-a contopit restul de 1.125 zile din pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 315 din 5 februarie 2007 a Judecătoriei sector 1 Bucureşti cu pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată prin prezenta, urmând să execute pedeapsa de 8 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
Au fost menţinute în rest dispoziţiile sentinţei apelate şi s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpata D.L.
În motivarea soluţiei de admitere a apelului pentru inc. A.T. s-a reţinut că acestui inculpat i s-a aplicat o pedeapsă excesivă în raport de cantităţile mici de droguri traficate şi de atitudinea de recunoaştere a acestuia pe parcursul procesului penal.
În termen legal, împotriva acestor hotărâri au declarat recurs inculpaţii care, în esenţă, au susţinut următoarele:
- nelegalitatea hotărârii din apel, prin încălcarea dreptului la apărare al inculpaţilor care deşi aveau interese contrare au fost asistaţi de acelaşi avocat ales;
- s-a mai susţinut că din probe nu rezultă cu exactitate dacă substanţa aflată în pachet era sau nu drog, întrucât se vorbeşte de urme de substanţă;
- şi, în fine, ambii inculpaţi au criticat hotărârile pentru netemeinicie, sub aspectul pedepselor aplicate stabilind să se acorde eficienţă sporită circumstanţelor judiciare atenuante reţinute.
Examinând hotărârile atacate în raport de criticile formulate, de cazurile de casare înscrise în art. 3859 alin. (1) pct. 10 şi 14 C. proc. pen., cât şi din oficiu conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. se constată a fi întemeiat, pentru considerentele ce urmează, recursul declarat de inc. D.L.
Pentru ca pedeapsă aplicată unui făptuitor să realizeze cerinţele legii este necesar să respecte criteriile stabilite prin art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), dar în acelaşi timp, să reflecte în mod real şi concret pericolul faptei şi al făptuitorului.
Încercând să răspundă acestor deziderate instanţele au acordat şi menţinut în favoarea inc. D.L. circumstanţe judiciare atenuante, coborând pedeapsa aplicată acesteia sub limita minimă legală stabilită de textul incriminator.
Dar deşi au reţinut în mod corect în favoarea acesteia dispoziţiile art. 74 - 76 C. pen., instanţele nu le-au acordat eficienţa necesară în raport de împrejurări de necontestat, rezultate din probe şi de contextul general al situaţiei de fapt, în care s-au desfăşurat activităţile infracţionale.
În acest sens, se impunea aprecierea unor împrejurări rezultate din probe, potrivit cărora, întreaga activitate infracţională a fost concepută şi organizată telefonic de inc. T.A., consumator de droguri, din detenţie.
Şi dacă inculpatul prin procedeele folosite a atras în activitatea infracţională mai multe persoane care însă nu au cunoscut caracterul ilicit al activităţilor lor, nu acelaşi lucru se poate spune despre concubina sa, inc. D.L., atrasă în activitatea infracţională instigată şi folosită potrivit instrucţiunilor primite de la inc. A.T. la realizarea întâlnirilor cu persoanele interpuse, la predarea pachetelor către acestea al căror conţinut de droguri era cunoscut de ea şi de inc. A.T.
Desigur, în acest context şi faţă de natura relaţiilor existente între cei doi inculpaţi se impunea acordarea unei eficienţe sporite circumstanţelor judiciare atenuante reţinute în favoarea acestei inculpate.
Sub acest aspect, critica şi recursul formulate de acestea sunt fondate şi potrivit art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. se va admite recursul inc. D.L., hotărârile urmând a fi casate numai cu privire la pedeapsa principală şi complementară aplicate acesteia, care se vor reduce aşa cum se va arăta în dispozitivul prezentei hotărâri.
În rest, criticile formulate sunt nefondate, pentru cele ce urmează.
În cauză nu se poate vorbi de contrarietate de interese între inculpaţi, atâta timp cât inc. T.A. a recunoscut comiterea faptei, susţinând însă că inc. D.L. nu a cunoscut conţinutul pachetelor trimise prin intermediari, împrejurare confirmată şi de inc. D.L.
În sensul legii şi al practicii judiciare contrarietatea de interese presupune afirmaţia unuia din inculpaţi ca şi ceilalţi au participat la comiterea faptei, iar aceştia neagă, ceea ce nu este cazul în speţă.
Neexistând interese procesuale contrare în cauză, împrejurarea că în faţa instanţei de apel cei doi inculpaţi au fost asistaţi de acelaşi apărător ales, nu poate constitui o încălcare a drepturilor şi intereselor procesuale ale inculpaţilor, ce atrage o nulitate absolută de natura celei arătate prin art. 197 al. 2 C. proc. pen., care în final să conducă la casarea hotărârii din apel, aşa cum s-a solicitat.
Neîntemeiată este critica vizând natura substanţelor aflate în conţinutul pachetelor introduse în Penitenciarul Giurgiu.
Din cele două rapoarte de constatare tehnico-ştiinţifică din 13 februarie 2008 şi 15 februarie 2008 rezultă neîndoielnic că bilele găsite la 12 februarie 2008 asupra martorei M.C.M. conţin 0,32 gr. heroină şi cafeină, iar cele 6 bile depistate în portocale în pachetul predat de B.E. conţin cantitatea de 0,50 gr. heroină (cafeină, paracetamol şi griseofulvin), heroina făcând parte din substanţele arătate în tabelul anexă nr. 1 din Legea nr. 143/2000 ca fiind drog de mare risc.
Şi, în fine, pedeapsa de 8 ani închisoare pentru inc. T.A., aşa cum a fost stabilită de instanţa de apel reflectă pericolul faptei, redat de modul de concepere şi executare a activităţii infracţionale, de natura şi cantitatea drogurilor ce au făcut obiect al instigării la trafic, cât şi de starea de recidivă şi numeroasele condamnări aflate în antecedentele sale, fiind conformă prevederile art. 72 şi 52 C. pen.
Drept urmarea considerentelor prezentate nu se constată motive de casare a hotărârilor atacate în ce priveşte pe inc. A.T. şi în consecinţă, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul acestui inculpat se va respinge, ca nefondat, cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
În temeiul art. 38517 alin. (4) C. proc. pen. combinat cu art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) se va computa din pedeapsa aplicată inc. D.L. perioada reţinerii şi arestării preventive, constatându-se că inc. A.T. este arestat în altă cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpata D.L. împotriva Deciziei penale nr. 93/A din 9 aprilie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, casează decizia atacată şi Sentinţa penală nr. 72 din 11 februarie 2009 a Tribunalului Giurgiu, secţia penală, numai cu privire la pedepsele aplicate acestei inculpate, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 14 lit. c) din aceeaşi lege şi art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în sensul că, prin menţinerea circumstanţelor atenuante, prevăzute de art. 74 lit. a) raportat la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. reduce pedeapsa principală de la 6 ani închisoare la 4 ani închisoare, iar pedeapsa complementară de la 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. la 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1), lit. a), teza a II-a, lit. b) C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Deduce din pedeapsa aplicată recurentei inculpate D.L. durata reţinerii şi arestării preventive de la 14 aprilie 2008 la 5 octombrie 2009.
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul T.A. împotriva aceleiaşi decizii.
Constată că inculpatul T.A. este arestat în altă cauză.
Obligă recurentul inculpat T.A. la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 100 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenta inculpată D.L., până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 5 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3693/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3124/2009. Penal → |
|---|
