ICCJ. Decizia nr. 3143/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3143/2009
Dosar nr. 589/119/200.
Şedinţa publică din 7 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele.
A. Prin sentinţa penală nr. 3 din 28 ianuarie 2009 a Tribunalului Covasna, în baza art. 257 C. pen., a fost condamnat inculpatul P.L.I. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă.
În baza art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 86/1 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 6 ani stabilit conform art. 86/2 C. pen., care se socoteşte de la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe.
În baza art. 86/3 C. pen., pe durata termenului de încercare, s-a dispus ca inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Covasna şi să respecte programul stabilit de acesta;
- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor prev. de art. 86/4 C. pen., a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata executării pedepsei sub supraveghere, s-a dispus şi suspendarea executării pedepsei accesorii.
S-a constatat că onorariul din oficiu a fost achitat în cursul judecăţii. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că, în luna ianuarie 2005, după ce a ieşit de la cursuri, numitul C.N. s-a întâlnit cu martorul C.F., care îl aştepta pentru a-l duce acasă şi care, între timp, se întâlnise întâmplător cu inculpatul. Deşi inculpatul P.L.I. locuieşte în mun. Sf. Gheorghe, acesta este originar din satul Herculian, aşa încât acesta îi cunoştea pe cei doi.
Aflând cu acea ocazie faptul că numitul C.N. urmează cursurile şcolii de şoferi, inculpatul i-a propus acestuia să îl ajute pentru a obţine permisul de conducere, sens în care i-a relatat faptul că el îi cunoaşte pe lucrătorii de poliţie responsabili cu examinarea şi eliberarea permiselor şi are influenţă asupra lor, putând rezolva, în schimbul sumei de 1000 Euro, ca acesta să obţină permisul de conducere. Inculpatul a susţinut faptul că această sumă de bani îi va fi predată poliţistului, fără să îl nominalizeze, în schimbul "serviciului".
De asemenea, inculpatul a susţinut faptul că "a mai rezolvat", tot în acest mod, obţinerea permiselor de conducere pentru mai multe persoane, iar, în perioada următoare, numitul C.N. s-a consultat cu martorul C.F. în legătură cu oportunitatea acestei "oferte".
Deoarece numitul C.N., deşi are studii primare, nu ştie să scrise sau să citească, a realizat faptul că nu va putea promova examenul, aşa încât s-a hotărât să accepte propunerea inculpatului
În acest, în data de 18 ianuarie 2005, C.N., împreună cu martorul C.F., s-a întâlnit cu inculpatul P.L.I. la restaurantul "K." din Sf. Gheorghe, unde inculpatul i-a relatat faptul că a rezolvat cu poliţistul pentru examen. De asemenea, acesta a fost sfătuit de inculpat să nu completeze chestionarul de examen, şi să îl depună ultimul, urmând ca acesta să fie completat de lucrătorul de poliţie, după care urmau să se întâlnească pentru a primi suma de 1000 Euro.
Numitul C.N. a fost programat pentru susţinerea examenului în data de 02 februarie 2005, dar nu s-a prezentat, motivând că nu a ajuns la timp, neprezentându-se nici la următoarea programare din data de 03 martie 2005, după care l-a căutat pe inculpat, stabilind să se întâlnească ulterior pentru rezolvarea problemei.
În data de 02 mai 2005, numitul C.N., însoţit de martorul C.F., s-a întâlnit cu inculpatul în acelaşi local din Sf. Gheorghe, ocazie cu care inculpatul i-a spus acestuia că problema este rezolvată, în sensul că nu trebuie să se mai prezinte la examen, urmând să primească permisul de conducere, dar pentru acest lucru trebuie să-i mai dea poliţistului suma de 500 Euro.
C.N. a fost de acord, şi, deoarece nu avea la el decât 1000 Euro, inculpatul s-a oferit să îi împrumute el diferenţa de 500 Euro, cu dobândă de 100 Euro. În acest sens, după primirea sumei de 1000 Euro, inculpatul a întocmit în două exemplare un înscris intitulat "chitanţa" în care se menţiona faptul că numitul C.N. împrumuta de la acesta suma de 600 Euro, cu termen de restituire în 20 mai 2005, înscrisuri semnate de cei doi şi martorul C.F.
Pe exemplarul pe care i l-a dat numitului C.N., inculpatul a scris faptul că a primit de la acesta suma de 1.000 Euro.
În următoarele luni, deoarece nu obţinuse permisul de conducere, C.N. l-a căutat de mai multe ori pe inculpat, acesta promiţându-i de fiecare dată faptul că problema se va rezolva, deoarece el a dat banii poliţistului, după care i-a spus acestuia că nu se mai poate rezolva deoarece poliţiştii sunt controlaţi şi îi va restitui suma de 1.000 Euro când o va primi la rândul său.
Inculpatul P.L.I. nu i-a restituit banii numitului C.N., motiv pentru care acesta i-a spus că va depune denunţ penal împotriva sa. Ca urmare a acestui fapt, la data de 20 martie 2006, C.N. s-a întâlnit cu inculpatul la restaurantul "K.", de faţă fiind şi martorul C.F. şi i-a restituit suma de 400 Euro, promiţând că restul de 600 Euro îi va restitui după două săptămâni, când îi va primi de la poliţist. în acest sens, inculpatul a întocmit încă o "chitanţă" în care a consemnat acest fapt.
B. împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul P.L., solicitând admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei, iar în urma rejudecării, achitarea sa, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru că fapta ce i se impută nu există.
În dezvoltarea motivelor de apel a arătat că nu s-a dovedit faptul că inculpatul a săvârşit infracţiunea de trafic de influenţă, prev. de art. 257 C. pen., depoziţia martorului C.N. nefiind credibilă, deoarece este subiectivă şi „pro causa", denunţul fiind făcut doar în scopul de a obţine de la apelantul - inculpat suma de 1000 Euro. În realitate, între părţi a existat un raport de drept civil, de împrumut, urmat de desocotirea părţilor pe bază de chitanţă de descărcare.
În subsidiar, apelantul - inculpat a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei aplicate, iar în urma rejudecării, reducerea pedepsei la minimul legal de 2 ani închisoare, cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei. în susţinerea acestui motiv de apel s-a arătat că inculpatul a avut o comportare corespunzătoare în familie şi societate, are un copil minor în întreţinere şi este administrator la SC I. SRL, unde a avut o comportare ireproşabilă.
Prin Decizia penală nr. 31/Ap din 26 mai 2009 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat împotriva sentinţei penale sus menţionate.
C. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs P.L.I., criticând ambele hotărâri pentru nelegalitate şi netemeinicie, reiterând motivele de apel.
Examinând Decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385/9 pct. 18 şi 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
1. Privitor la critica de fond formulată de inculpat, vizând greşita apreciere a probelor, cu consecinţa greşitei condamnări deşi fapta de trafic de influentă nu există, aceasta este nefondată. Instanţa de fond a reţinut în mod corect, în baza declaraţiilor martorului denunţător C.N. şi ale martorului C.F., care se coroborează cu proba cu înscrisuri - chitanţele încheiate între inculpatul P.L. şi martorul C.N. şi actele martorului C.N. referitoare la urmarea cursurilor şcolii de şoferi, că inculpatul P.L.I., în luna ianuarie 2005, a pretins, iar în luna mai 2005, a primit suma de 1000 Euro de la martorul C.N., promiţând în schimb că, prin influenţa pe care o are asupra lucrătorilor din cadrul IPJ Covasna, va rezolva ca acesta să obţină permisul de conducere auto, chiar fără să se prezinte la examen,
Susţinerea inculpatului privind existenţa unui împrumut între el şi denunţător este infirmată de declaraţiile constante ale martorilor C.N. şi C.F., care au declarat că suma de bani remisă de denunţător inculpatului P.L.I. a fost dată în scopul facilitării obţinerii permisului de conducere de către denunţător, chiar fără să se prezinte la examen. în sprijinul acestor susţineri este şi împrejurarea că în perioada remiterii sumei de bani denunţătorul a depus dosarul la poliţie în vederea înscrierii la examenul pentru obţinerea permisului de conducere, că a şi fost programat pentru susţinerea acestui examen şi că nu s-a prezentat, dar şi că denunţătorul s-a întâlnit cu inculpatul în apropierea şcolii de şoferi din Sf. Gheorghe, în perioada în care acesta din urmă frecventa cursurile acestei şcoli.
Nu poate fi primită nici solicitarea de înlăturare a declaraţiilor denunţătorului pe motiv că sunt subiective, fiind făcute doar pentru a obţine restituirea sumei de 1000 Euro, întrucât declaraţiile acestuia au fost verificate prin alte mijloace de probă, astfel cum s-a arătat deja mai sus.
În concluzie, Înalta Curte apreciază că instanţa de fond a evaluat corespunzător materialul probator administrat în cauză, cu respectarea dispoziţiilor art. 62, art. 63 şi art. 69 C. proc. pen., pe baza căruia a stabilit fără echivoc împrejurările comiterii faptei, încadrarea juridică dată acesteia şi vinovăţia inculpatului, astfel că instanţa de apel a respins în mod corect apelul inculpatului ce viza inexistenţa faptei.
2. Referitor la cuantumul pedepsei şi modalitatea de executare a acestora, criticate de parchet, Înalta Curte apreciază că recursul este neîntemeiat şi că instanţa de fond a făcut o justă individualizare a pedepselor, în conformitate cu criteriile generale de individualizare, prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi cu scopul pedepsei, astfel cum este definit de dispoziţiile art. 52 C. pen.
Aceasta, întrucât, pe de o parte, pedeapsa nu trebuie să constituie doar o măsură de constrângere corespunzătoare valorii sociale încălcate prin săvârşirea infracţiunii, ci este şi un mijloc de reeducare al condamnatului. în concret, la individualizarea judiciară a pedepsei s-a ţinut cont de gradul de pericol social concret ridicat al faptei, relevat de modalitatea de săvârşire a faptei, de împrejurările acesteia, cât şi de persoana inculpatului, care este la prima confruntare cu legea penală, a avut o conduită corespunzătoare în familie şi societate şi prezintă perspective medii de reintegrare în societate, astfel că modalitatea de executare stabilită şi supunerea inculpatului unor măsuri de supraveghere, în raport şi de gravitatea faptei, corespunde scopului pedepsei şi nu se impune a fi schimbată cu suspendarea condiţionată a pedepsei. Totodată, circumstanţele personale ale inculpatului, atitudinea lui procesuală nu justifică nici reducerea pedepsei la minimul special prevăzut de lege, aceasta fiind, de altfel, orientată doar cu puţin peste acest minim.
Pentru toate aceste considerente, având în vedere şi faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispoziţiilor art. 385/9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b) din acelaşi cod, va respinge recursul formulat de inculpat, ca nefondat.
Conform dispoziţiilor art. 192 alin. (2) din acelaşi cod recurentul-inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.L.I., împotriva deciziei penale nr. 31/Ap din 26 mai 2009 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publica, azi 07octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3134/2009. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 3147/2009. Penal → |
|---|
