ICCJ. Decizia nr. 3157/2009. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3157/2009
Dosar nr. 7762/1/2009
Şedinţa publică din 7 octombrie 2009
Asupra cauzei penale de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă din 11 septembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost menţinută starea de arest preventiv a inculpaţilor N.S., S.N., I.I.B., I.M. şi I.A.
Onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 125 lei s-a avansat din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a apreciat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive [art. 148 lit. f) C. proc. pen.] se menţin, iar lăsarea în libertate a inculpaţilor prezintă pericol pentru ordinea publică.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpaţii N.S., S.N. şi I.A., solicitând revocarea măsurii arestării preventive, întrucât nu prezintă pericol pentru ordinea publică, sunt la primul incident cu legea penală, au în întreţinere minori.
Concluziile apărătorului inculpaţilor, ale reprezentantului Ministerului Public, cât şi ultimul cuvânt al inculpaţilor au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri.
Înalta Curte, examinând încheierea atacată, prin prisma motivelor invocate, cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, constată legală şi temeinică încheierea recurată, pentru următoarele considerente:
În speţa dedusă judecăţii, Înalta Curte constată că prin rechizitoriul D.I.I.C.O.T. nr. 704/D/P/2008 din data de 20 ianuarie 2009 s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest, a inculpaţilor N.S., zis „B.", sub aspectul săvârşirii infracţiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) si art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000, S.N., zisă „C.", pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000, art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), I.I.B., zis „B.R.", pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de droguri de mare risc în formă continuată şi deţinere de droguri de mare risc în vederea consumului propriu, prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen., art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., I.M. zis „B.", pentru săvârşirea infracţiunilor de: trafic de droguri de mare risc în formă continuată şi deţinere de droguri de mare risc în vederea consumului propriu, prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., trafic de droguri de mare risc şi deţinere de droguri de mare risc în vederea consumului propriu, prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., I.A., zisă „I." pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 lit. a) C. pen., şi art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. (faptele din cursul anului 2008), trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 (fapta săvârşită în cursul anului 2006) şi în stare de libertate inculpatul S.V., zis „A." pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
Prin actul de sesizare s-a reţinut, în esenţă, că, la data de 21 august 2008, inculpaţii N.S. şi S.N. au vândut colaboratorului sub nume de cod „P.V." cantitatea de 0,58 grame de heroină în schimbul sumei de 200 RON.
S-a reţinut că la data de 27 august 2008, în jurul orelor 1430, inculpata S.N. a vândut aceluiaşi colaborator cantitatea de 0,47 grame heroină pentru suma de 95 RON, cantitatea de droguri fiind adusă din locuinţă de fiul inculpatei, N.G., în vârstă de 13 ani.
La data de 28 august 2008, în jurul orelor 1430, inculpaţii N.S. şi S.N. au vândut colaboratorului sub nume de cod „P.V." cantitatea de 0,26 grame de heroină în schimbul sumei de 100 RON.
La data de 01 septembrie 2008, colaboratorul „P.V." s-a deplasat la florăria ce aparţinea celor doi inculpaţi, a înmânat inculpatei S.N. suma de 100 RON pentru cumpărarea unei cantităţi de droguri, după care s-a deplasat la locuinţa celor doi inculpaţi, unde a primit de la inculpatul N.S. cantitatea de 36 grame heroină, care a fost adusă din locuinţă de acelaşi minor, fiul inculpatului, în vârstă de 13 ani.
Cu privire la activitatea inculpaţilor I.I.B., I.M., I.A. şi S.V. s-au reţinut următoarele:
La data de 27 august 2008, în jurul orelor 1300, colaboratorul „P.V." a cumpărat de la inculpaţii I.M. şi I.A. cantitatea de 0,09 grame heroină pentru suma de 50 RON.
La data de 28 august 2008, în jurul orelor 1230, colaboratorul „P.V." a cumpărat de la inculpaţii I.I.B. şi S.V. cantitatea de 0,09 grame heroină pentru suma de 50 RON.
La data de 02 septembrie 2008, în jurul orelor 1100, colaboratorul „P.V." a cumpărat de la inculpatul I.M. cantitatea de 0,10 g heroină pentru suma de 50 RON.
La data de 16 septembrie 2008, în jurul orelor 1430, colaboratorul „P.V." a cumpărat de la inculpatul I.I.B., zis „Boemi", o doză de heroină pentru suma de 50 lei.
S-a reţinut de asemenea că la data de 27 noiembrie 2008, cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate la domiciliul inculpaţilor I.I.B., I.M., I.A., au fost găsite 27 de punguţe de material plastic, conţinând 3,16 grame heroină, destinate vânzării, o folie de staniol conţinând 0,13 grame heroină, 6 seringi hipodermice şi 70 de comprimate metadonă.
În sarcina inculpatului I.M. s-a mai reţinut că în data de 24 octombrie 2006 a vândut martorului denunţător P.M. cantitatea de 0,30 grame heroină, iar la data de 2 noiembrie 2006 a fost depistat deţinând la domiciliu 5 seringi hipodermice cu urme de heroină.
În privinţa inculpatei I.A. s-a reţinut, de asemenea, că în data de 24 octombrie 2006 a înlesnit vânzarea către martorul denunţător P.M., de către inculpatul I.M., a cantităţii de 0,30 grame heroină pentru suma de 250 RON, prin porţionarea acestei cantităţi şi remiterea către coinculpat.
Prin sentinţa penală nr. 739/F din 23 iulie 2009, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 71 alin. (2) C. pen., art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000, i-a condamnat pe inculpaţii N.S. şi S.N. la câte 13 ani închisoare, iar pe inculpata I.A. la 12 ani şi 6 luni închisoare.
Împotriva acestei sentinţe, inculpaţii au declarat apel, cauza fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
La termenul de judecată din 11 septembrie 2009, instanţa de apel a pus în discuţia părţilor starea de arest preventiv a inculpaţilor, pe care a şi menţinut-o prin aceeaşi încheiere.
Potrivit art. 5 din C.E.D.O. şi art. 23 alin. (1) din Constituţia României, nimeni nu poate fi privat de libertate. De la această regulă generală sunt înscrise şi excepţii.
În art. 5 paragraful 1 lit. c) din C.E.D.O. se prevede că „se exceptează de la dreptul de a nu putea fi lipsit de libertate şi cel care a fost arestat sau reţinut în vederea aducerii sale în faţa autorităţii judiciare competente sau când existau motive verosimile de a bănui că a săvârşit o infracţiune ori când există motive temeinice de a se crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârşească o infracţiune sau să fugă după săvârşirea acesteia".
În raport de aceste reglementări internaţionale, cu referire expresă la excepţia reprezentată de arestarea preventivă, s-a stipulat că privarea de libertate trebuia să se realizeze numai în formele legale şi după procedura prevăzută de legislaţia fiecărui stat, conform convenţiei, respectiv cu respectarea procedurii prevăzută de legea procesual penală, prin raportare şi la dispoziţiile constituţionale.
Dispunerea măsurii arestării preventive, cât şi menţinerea acesteia trebuie să se facă cu respectarea dispoziţiilor generale, înscrise în legea procesual penală, fiind subordonate dovedirii interesului superior pe care îl reliefează.
Potrivit art. 160b alin. (1) C. proc. pen., instanţa de judecată, în exercitarea atribuţiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea şi temeinicia arestării preventive.
Conform alin. (3) al aceluiaşi articol, „când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menţinerea arestării preventive".
În cauză, aşa cum rezultă din încheierea atacată, instanţa de prim control judiciar a procedat la efectuarea verificărilor dispuse de legea procesual penală şi a constatat în mod justificat, că temeiurile de fapt şi de drept, care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, confirmând în continuare privarea de libertate a inculpaţilor respectiv, infracţiunea dedusă judecăţii este una gravă, fiind sancţionată cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe certe că lăsarea inculpaţilor în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
Condiţia existenţei pericolului social concret pentru ordinea publică este îndeplinită, având în vedere infracţiunile pentru care inculpaţii au fost cercetaţi şi deduşi judecăţii, acestea fiind deosebit de grave (trafic şi consum de droguri de mare risc).
În cauză există probe că inculpaţii au săvârşit fapte de natură penală, care prin natura lor şi modul în care au fost săvârşite, duc la concluzia existenţei pericolului pentru ordinea publică.
Lăsarea în libertate a inculpaţilor ar aduce atingere dezideratelor impuse de legea penală.
Pericolul social potenţial se apreciază în raport de reacţia opiniei publice faţă de rezonanţa faptelor comise.
Faptele săvârşite de către inculpaţi sunt de natură să aducă atingere sănătăţii publice, un puternic sentiment de insecuritate socială, de nesiguranţă în opinia publică, fapt ce în final s-ar repercuta negativ asupra finalităţii actului de justiţie (Letetiés vs. Franţa)
În privinţa circumstanţelor personale ale inculpaţilor, în mod evident favorabile (lipsa antecedentelor penale, existenţa copiilor) Înalta Curte apreciază că acestea nu pot fi evaluate sub aspectul măsurilor preventive decât în contextul gravităţii concrete a faptelor şi a scopului urmărit prin luarea unor astfel de măsuri, după cum prevăd dispoziţiile art. 136 alin. (8) C. proc. pen.
În speţă, Înalta Curte constată că pericolul concret pentru ordinea publică este actual şi persistent, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, reţinând corect că nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, iar lăsarea în libertate a inculpaţilor prezintă pericol pentru ordinea publică, motiv pentru care, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul inculpatului.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii N.S., S.N. şi I.A., împotriva încheierii de şedinţă din 11 septembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 2198/3/2009 (1990/2009).
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumelor de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 07 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3147/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3158/2009. Penal → |
|---|
