ICCJ. Decizia nr. 3167/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3167/2009
Dosar nr. 411/59/200.
Şedinţa publică din 8 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 206 PI de la 5 august 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 411/59/2008, în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins plângerea formulată de petentul B.C. împotriva ordonanţei de declinare dat în dosarul nr. 158/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat petentul la plata sumei de 60 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că prin plângerea înregistrată la acea instanţă la data de 6 mai 2008 sub nr. 411/59/2008 petentul B.C. a solicitat instanţei de judecată infirmarea ordonanţei din data de 26 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, deoarece organul competent nu a luat măsurile corespunzătoare raportat la actele dosarului.
La dosar s-a ataşat dosarul de urmărire penală nr. 158/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara din analiza căruia instanţa a reţinut următoarea stare de fapt:
Prin ordonanţa nr. 806/P/2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de mai mulţi agenţi din cadrul Penitenciarului de Maximă Siguranţă Jilava sub aspectul săvârşirii de către aceştia a infracţiunilor prevăzute de art. 246, art. 267, art. 198, art. 272 şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), declinându-se competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara în ceea ce-l priveşte pe prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiş.
Prin precizarea plângerii, petentul l-a acuzat pe conducătorul unităţii că este implicat în deţinerea sa nelegală.
Prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara din data de 22 aprilie 2009 dată în dosarul nr. 158/p/2008 s-a declinat competenţa de soluţionare a plângerii petentului în favoarea parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie raportat la calitatea intimatului B.V., respectiv cea de procuror general al parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.
Potrivit dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen., procedura plângerii în faţa instanţei poate avea ca obiect numai actele procurorului prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, clasarea, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penal. O asemenea procedură nu este aplicabilă ordonanţei prin care se dispune declinarea competenţei de soluţionare a plângerii raportat la calitatea intimatului care este procuror general al parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, fiind aplicabile dispoziţiile art. 29 pct. 1 lit. f) C. proc. pen.
Astfel, fiind, în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a fost respinsă plângerea formulată de petentul B.C., împotriva ordonanţei de declinare dată în dosarul nr. 158/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, văzând şi prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
Împotriva acestei sentinţe a declarat, în termenul legal, recurs petiţionarul B.C., criticând-o, arătând în scris, că hotărârea penală dată de instanţă nu cuprinde materialul probator depus la dosar referitor la mandatele de arestare preventivă emise cu nr. 146 din 20 iunie 2002 (dosar nr. 9271/P/2002 ) nr. 146 din 16 octombrie 2003; 246 din 29 martie 2004; 243 din 25 octombrie 2004 dosar nr. 10948/P/2003 emise abuziv în instanţă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş pe timpul exercitării profesiei de prim procuror de domnul B.V., deci instanţa nu s-a pronunţat sub aspectul fiecărei probe în parte, în vederea aflării adevărului, se consideră o persoană discriminată, se consideră o persoană torturată psihic şi fizic.
La termenul de astăzi, s-a prezentat recurentul petiţionar B.C., aflat în stare de deţinere, într-o altă cauză, procedura de citare fiind legal îndeplinită.
Recurentul petiţionar, în concluziile orale, în dezbateri a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi reţinerea cauzei spre rejudecare sau trimiterea dosarului la Procurorul General al României.
Reprezentantul Ministerului Public a pus concluzii, în sensul admiterii recursului declarat de petiţionar, casarea sentinţei şi trimiterea cauzei la instanţa de fond, pentru a se pronunţa şi cu privire la dispoziţia de neîncepere a urmăririi penale, cuprinsă în ordonanţa atacată, întrucât, în mod greşit, la soluţionarea plângerii petiţionarului s-a avut în vedere doar dispoziţia de declinare a competenţei.
Examinând recursul declarat de recurentul petiţionar B.C. împotriva sentinţei pronunţată de prima instanţă, conform art. 2781 alin. (10) cu referire la art. 3851 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., atât în raport cu motivele invocate, cât şi din oficiu, potrivit art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată recursul petiţionarului ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.
Din analiza cauzei rezultă că în mod judicios şi motivat prima instanţă, în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins, plângerea formulată de petiţionarul B.C.
Înalta Curte consideră că prima instanţă în raport cu plângerea formulată de către petiţionarul B.C. înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, aflată la fila din dosarul nr. 411/59/2008 al curţii de apel, respectiv cu limitele investirii sale a supus examinării, prin prisma dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen., ordonanţa dată la 22 aprilie 2008 a procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, în dosarul nr. 158/P/2008, prin care acesta a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, unitate de parchet căreia i se va înainta şi dosarul.
Astfel, în plângerea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, aflată la fila 1 din dosarul nr. 411/59/2008, petiţionarul B.C. a menţionat că „formulez prezenta plângere contra măsurilor cuvenite actelor nerezolvate în termenul legal, de cel mult 20 de zile, de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, având ca şi obiect de soluţionare vătămarea dreptului meu fundamental, precum şi interesele mele legitime, vătămare de autorităţile publice în statul de drept: de la comunicarea ordonanţei din 26 martie 2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, privind declinarea competenţei de soluţionare a cauzei, dosarului nr. 806/P/2007 în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara...în conformitate cu cele sus menţionate, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara nu a luat măsurile corespunzătoare date spre soluţionare prin ordonanţa din 26 martie 2008 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti ăl cărui scop, fiind şi constă în: actele premergătoare efectuate în dosarele nr. 9271/P/2002 şi nr. 10948/P/2003, rejudecare, ce fac obiectul lucrărilor, efectuate în materialul dosarului individual de penitenciar au fost efectuate chiar de prim procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiş, împreună cu buna ştiinţă a personalului administraţiei - Evidenţă a Penitenciarului Timişoara, în prezent procuror general al Parchetului de pe lângă această instanţă a Curţii de Apel Timişoara.
Faţă de dispoziţiile din ordonanţă date spre soluţionare parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara cu data de 26 martie 2008, în raport cu probele ce fac obiectul dosarului nr. 806/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, precum şi faţă de cele menţionate în prezenta, precum şi de probele care le voi depune la cauza dosarului pe rol de judecată în număr de 27 de file + 4 file = 31 solicit instanţei Curţii de Apel Timişoara, investită cu acţiunea sa, în prezentul dosar, să dispună de punerea în executare a unei hotărâri judecătoreşti şi constă în: legalitatea actelor emise în mod abuziv la prelungirile de mandate de arest preventiv, cu menţiunea mea în mod abuziv, în custodia Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, acte reţinut în mod ilegal, în dosarul individual al unităţii Penitenciarului cu Regim de Maximă Siguranţă Timişoara, acte neacoperite de niciun temei legal, prevăzut de lege şi de Constituţie, a supremaţiei sale, avându-se în vedere şi Jurisprudenţele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie...".
Prin ordonanţa dată la 22 aprilie 2008 în dosarul nr. 158/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, în temeiul art. 45 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 42 C. proc. pen. a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, unitate de parchet căreia i se înaintează şi dosarul.
În considerentele rezoluţiei, procurorul general adjunct a constatat că prin ordonanţa nr. 806/P/2007 din 26 martie 2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti s-a dispus neînceperea urmăririi penale conform art. 10 lit. a) C. proc. pen. faţă de ag. şef adjunct V.A., ag. pr. Z.L., ag. pr. P.C. şi ag. şef adj. T.C. din cadrul Penitenciarului de Maximă Siguranţă Jilava Bucureşti, cercetaţi pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 267 C. pen., art. 198 alin. (1) C. pen., art. 272 C. pen. şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
Totodată, s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, pentru a se face cercetări faţă de prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiş, sub aspectul infr. prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
În fapt, se reţine că numitul B.C., deţinut în Penitenciarul Jiiava Bucureşti a formulat o plângere penală împotriva personalului penitenciarului, sub aspectul comiterii mai mulator infracţiuni pentru care, aşa cum s-a arătat mai sus, s-a dispus neînceperea urmăririi penale la 26 martie 2008.
Cu ocazia unei declaraţii date de B.C. în faţa procurorului la 23 octombrie 2007, acesta a precizat că a fost deţinut ilegal în penitenciar în perioada 16 octombrie 2003-11 mai 2005 şi consideră că în această detenţie ilegală este implicat prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiş.
Pe acest considerent, s-a dispus declinarea competenţei.
Procurorul general adjunct a constatat că la data trimiterii în judecată a lui B.C. (rechizitoriul nr. 484/P/2002 din 22 august 2002 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiş ) şi în perioada 16 octombrie 2003 - 11 mai 2005, prim procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş a fost domnul dr. V.B., actualmente procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.
Având în vedere faptul că persoana reclamată este procuror general de la nivelul curţii de apel, în conformitate cu prevederile art. 29 pct. 1 lit. f) C. proc. pen. coroborate cu art. 40 alin. ultim C. proc. pen., competenţa revine Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În conţinutul dispoziţiilor art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., aşa cum a fost modificat prin dispoziţiile Legii nr. 356/2006, legiuitorul a prevăzut că, după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere în termen de 20 zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi art. 278, la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă. Plângerea poate fi făcută şi împotriva dispoziţiei de netrimitere în judecată cuprinsă în rechizitoriu.
Aşa cum rezultă din norma procedurală menţionată, plângerea care are un asemenea temei vizează expres şi limitativ soluţiile de netrimitere în judecată, respectiv neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală, încetarea urmăririi penale, clasarea, precum şi actele procedurale, respectiv rezoluţia, ordonanţa sau rechizitoriul emise de procuror, în raport cu soluţiile de netrimitere în judecată menţionate.
Or, în contextul concret al cauzei rezultă că prima instanţă, în mod legal şi motivat, a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petiţionarul B.C. împotriva ordonanţei de declinare dată în dosarul nr. 158/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, având în vedere limitele investirii sale, prin plângerea formulată de petiţionar, al cărei conţinut a fost mai sus prezentat, în raport cu soluţia dispusă de procurorul general adjunct, prin ordonanţa menţionată şi anume aceea a declinării competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, soluţie care nu se regăseşte printre acelea la care face referire în mod expres şi limitativ conţinutul dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen.
În raport cu cele mai sus menţionate, Înalta Curte constată că sentinţa pronunţată de prima instanţă este legală şi temeinică, aşa încât critica orală invocată de către reprezentantul Ministerului Public nu este fondată, având în vedere conţinutul expres al plângerii formulate de petiţionarul B.C., respectiv împotriva măsurilor nerezolvate în termenul legal de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, reiterate, de altfel şi în declaraţia de recurs.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiţionar B.C. împotriva sentinţei penale nr. 206 PI din 5 august 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen. se va obliga recurentul petiţionar la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiţionar B.C. împotriva sentinţei penale nr. 206 PI din 5 august 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 8 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3158/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3172/2009. Penal → |
|---|
