ICCJ. Decizia nr. 3193/2009. Penal. Neglijenţa în serviciu (art.249 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3193/2009
Dosar nr. 5887/1/2009
Şedinţa publică din 9 octombrie 2009
Asupra recursului penal de faţă.
În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin încheierea de la 3 iulie 2009, Curtea de Apel Suceava a respins cererea formulată de către apărătoarea inculpatei privind schimbarea calităţii procesuale a acesteia.
S-a mai respins, ca inadmisibilă, cererea de introducere în cauză a reprezentantului SC A. SA, C.M., precum şi a doamnei notar E.R.
S-a respins, ca inadmisibilă, proba cu martorul I.I., având în vedere că este fiul părţii civile, fiind cu aceasta în grad de rudenie prohibit de lege.
S-a respins, ca inadmisibilă, cererea de administrare a probei testimoniale cu martorii C.P. şi D.V., cât priveşte întinderea spaţiului locativ.
S-a admis proba cu martorii C.P. şi D.V. în dovedirea preţului actual de circulaţie pe piaţa imobiliară din municipiul Botoşani a unui imobil compus din cameră cu oficiu, punându-se în vedere părţii civile să depună la dosar preţuri de la alte agenţii imobiliare referitoare la acelaşi tip de bunuri.
Pentru egalitate de tratament, a admis proba cu martori solicitată, prin apărător, de către inculpată, cu condiţia ca aceştia să nu fie rude în grad prohibit de lege, urmând să fie citaţi după depunerea listei cu numele şi domiciliile acestora.
Cu privire la expertiza încuviinţată în cauză, a respins cererea formulată de către partea civilă de achitare din oficiu a onorariului pentru expert.
A revenit de la efectuarea expertizei şi a pus în vedere ambelor părţi să depună documente de la agenţiile imobiliare din care să rezulte preţul de circulaţie a unor astfel de imobile (cameră cu oficiu).
A respins, ca neutilă cauzei, proba cu cercetarea locală solicitată de către partea civilă.
Pentru a dispune respingerea cererii de instituire a unui sechestru asigurător formulată de partea civilă, instanţa de fond a reţinut că partea civilă C.E. nu a precizat bunurile cu privire la care solicită instituirea sechestrului asigurator şi nici nu a făcut dovada vreunei stări de inadmisibilitate în care inculpata s-ar putea afla pe viitor.
Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs partea civilă C.E., fiind nemulţumită de faptul că instanţa de fond i-a respins cererea de instituire a sechestrului asigurator asupra bunurilor inculpatei A.C. Susţine recurenta că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 163 pct. 6 lit. b) C. proc. pen., sens în care solicită admiterea recursului şi instituirea sechestrului asigurator asupra averii mobile şi imobile a inculpatei, a soţilor A., respectiv a biroului notarial.
La termenul de astăzi, în şedinţă publică, reprezentantul parchetului a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va soluţiona cauza numai asupra excepţiei invocate, sens în care nu va analiza motivele de recurs invocate de recurenta parte civilă.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că recursul declarat de recurenta parte civilă este inadmisibil, urmând a fi respins, ca atare, pentru considerentele ce urmează.
Astfel, încheierea instanţei de fond prin care s-a respins cererea de instituire a sechestrului asigurator formulată de partea civilă, nu este supusă căii de atac a recursului, aceasta putând fi atacată cu recurs doar o dată cu fondul.
Potrivit dispoziţiilor art. 3851 alin. (2) C. proc. pen., încheierile pot fi atacate cu recurs numai o dată cu sentinţa sau Decizia recurată, cu excepţia cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs.
Dispoziţiile art. 163 şi următoarele C. proc. pen., ce reglementează măsurile asigurătorii nu prevăd posibilitatea atacării cu recurs a încheierii prin care s-a respins cererea de instituire a sechestrului asigurător, spre deosebire de situaţia în care se instituie sechestrul, iar partea interesată are posibilitatea de a ataca separat cu recurs hotărârea instanţei de judecată.
În raport de considerentele arătate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că recursul este inadmisibil.
Intimata inculpată a solicitat obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat, în sumă de 2.975 lei.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va acorda în parte cheltuielile de judecată solicitate de intimată, în cuantum de doar 1.000 lei, considerând că suma solicitată depăşeşte caracterul rezonabil al cheltuielilor de judecată consacrat de jurisprudenţa C.E.D.O.
În raport de cauza dedusă judecăţii, a cărei complexitate este redusă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că nu se justifică acordarea cheltuielilor de judecată solicitate, urmând a fi acordate într-un cuantum redus, dispoziţiile procedurale civile acordând instanţei de judecată această posibilitate.
Faţă de considerentele arătate, Curtea urmează ca, în baza art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., să respingă, ca inadmisibil, recursul părţii civile.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenta la 100 lei cheltuieli judiciare, cât şi la 1000 lei cheltuieli judiciare către intimata inculpată A.C.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de partea civilă C.E. împotriva încheierii din 3 iulie 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. 165/39/2009.
Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat şi la 1000 lei cheltuieli judiciare către intimata inculpată A.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3172/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3194/2009. Penal → |
|---|
