ICCJ. Decizia nr. 3210/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3210/2009
Dosar nr. 571/57/2009
Şedinţa publică din 12 octombrie 2009
Asupra recursului penal de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 77 din 4 iunie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petiţionarul D.V. împotriva rezoluţiei din 20 martie 2009 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, în Dosarul nr. 24/P/2009.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat petiţionarul să plătească statului suma de 80 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut că, prin plângerea adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, petiţionarul D.V. a solicitat efectuarea de cercetări faţă de M.D. - prim-procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Petroşani şi M.C. - judecător la Judecătoria Petroşani, sub aspectul infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
În motivarea plângerii, petiţionarul a susţinut că, prin îndeplinirea defectuoasă a atribuţiilor de serviciu, cei doi magistraţi menţionaţi mai sus i-au cauzat o vătămare intereselor sale legale. Astfel, procurorul M.D. ar fi dispus sau ar fi confirmat soluţii de neurmărire penală în Dosarele nr. 1767/P/1999, nr. 1533/P/2007 şi nr. 1635/P/2000, pe baza unor probe insuficiente, iar judecătorul M.C. i-ar fi îngrădit, în mod nejustificat, dreptul la apărare, prin neadministrarea unor probe, fapt ce a condus la pronunţarea unor soluţii nelegale şi netemeinice.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, constatând că faptele reclamate de petiţionar nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prin rezoluţia din 20 martie 2009, dată în Dosarul nr. 24/P/2009 a dispus, în temeiul prevederilor art. 228 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de M.D. şi M.C. sub aspectul infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Împotriva acestei rezoluţii petiţionarul a formulat plângere adresată procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia care, în baza art. 278 C. proc. pen., a respins-o ca neîntemeiată, prin Rezoluţia cu nr. 355/II/2/2009 din 22 aprilie 2009.
După respingerea plângerii făcute conform art. 275 - 278 C. proc. pen., petiţionarul D.V. s-a adresat cu o nouă plângere, în condiţiile art. 2781 C. proc. pen. instanţei competentă să judece cauza în primă instanţă, respectiv Curţii de Apel Alba Iulia.
Examinând actele premergătoare efectuate în cauză de procuror, Curtea de Apel Alba Iulia a constatat următoarele:
În Dosarul nr. 1767/P/1999 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Petroşani, prim-procurorul M.D. a dispus o soluţie de neurmărire penală faţă de petiţionarul D.V. şi faţă de R.M. pentru comiterea infracţiunii de denunţare calomnioasă prevăzută de art. 259 C. pen. Soluţia a fost menţinută de către procurorul ierarhic, deşi D.V. a formulat plângere împotriva acestei soluţii.
Prin Ordonanţa nr. 1533/P/2001 a aceleiaşi unităţi de parchet s-a dispus, în temeiul art. 10 lit. b1) C. proc. pen. scoaterea de sub urmărire penală a numitei N.M. pentru comiterea infracţiunii de denunţare calomnioasă, dosar pornit la sesizarea aceluiaşi petent. Soluţia a fost menţinută de către prim-procurorul M.D. (Ordonanţa nr. 878/II/2/2001).
În Dosarul nr. 1635/P/2000 al aceleiaşi unităţi de parchet, D.V. a solicitat cercetarea numitei N.M. pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 259 C. pen., iar prin rezoluţia din 21 martie 2001 s-a dispus neînceperea urmăririi penale, soluţie confirmată de către prim procurorul M.D. (Rezoluţia nr. 433/II/2/2001).
Prin Sentinţa penală nr. 532/1999 a Judecătoriei Petroşani, s-a dispus condamnarea inculpatei N.A. pentru comiterea infracţiunii de loviri sau alte violenţe - faptă comisă împotriva lui D.V. - şi achitarea acesteia pentru infracţiunea de ameninţare.
La data de 17 ianuarie 2001, prin Sentinţa penală nr. 59/2001 a Judecătoriei Petroşani (judecător M.C.), D.V. a fost condamnat pentru comiterea infracţiunii de calomnie, faptă comisă împotriva lui N.G.
Curtea de Apel Alba Iulia a constatat că, cercetările efectuate în cauză au demonstrat că, cei doi magistraţi, respectiv M.D. şi M.C., cu ocazia soluţionării dosarelor pe care le-au instrumentat, şi-au exercitat atribuţiile, în limitele conferite de lege, iar soluţiile pe care le-au adoptat s-au întemeiat pe un material probator suficient formării unei convingeri obiective.
Pentru aceste considerente, Curtea de Apel Alba Iulia, prin Sentinţa penală nr. 77 din 4 iunie 2009 a respins ca nefondată plângerea formulată de petiţionarul D.V.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petiţionarul D.V.
Înalta Curte constată că recursul declarat de petiţionar este tardiv introdus.
Astfel, formularea cererilor de recurs se poate face numai în cadrul termenului expres prevăzut de lege şi doar, în mod excepţional, peste aceste limite, dacă există motive legale ce au împiedicat exercitarea în termen a dreptului de a ataca o hotărâre.
Potrivit art. 3853 alin. (1) C. proc. pen. termenul de recurs este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel.
Totodată, în conformitate cu dispoziţiile art. 363 alin. (3) C. proc. pen., aplicabile potrivit art. 3853 alin. (2) din acelaşi cod, pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunţare, termenul de recurs curge de la pronunţare.
Având în vedere că, la data de 4 iunie 2009, când au avut loc dezbaterile la Curtea de Apel Alba Iulia, petiţionarul D.V. a fost prezent, rezultă că termenul de 10 zile, prevăzut de art. 3853 alin. (1) C. proc. pen. a început să curgă de la data de 4 iunie 2009, când a fost pronunţată sentinţa.
Întrucât petiţionarul a depus cererea prin care a declarat recursul abia la data de 4 august 2009, ultima zi fiind 15 iunie 2009, se constată că exercitarea căii de atac a recursului s-a făcut în afara termenului de 10 zile în care putea fi declarat.
Faţă de cele menţionate mai sus, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza I C. proc. pen. va respinge, ca tardiv introdus, recursul declarat de petiţionarul D.V. împotriva Sentinţei penale nr. 77 din 4 iunie 2009 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul petiţionar la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca tardiv introdus, recursul declarat de petiţionarul D.V. împotriva Sentinţei penale nr. 77 din 4 iunie 2009 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3209/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1425/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
