ICCJ. Decizia nr. 3214/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3214/2009
Dosar nr. 959/44/2009
Şedinţa publică din 12 octombrie 2009
Asupra recursului penal de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin plângerea adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi petiţionarii C.G.M., domiciliat în Brăila, str. R., judeţul Brăila şi C.C., domiciliată în Brăila, str. H., judeţul Brăila, au solicitat efectuarea de cercetări faţă de:
- magistratul A.A.P., sub aspectul infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), deoarece în Dosarul cu nr. 1194/2005 ar fi încălcat normele de competenţă şi, fără drept, ar fi dispus schimbarea administratorului unic al SC C.-M. SRL Brăila;
- executorul judecătoresc T.G., sub aspectul infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, deoarece, fără drept, a pus în executare Sentinţa civilă nr. 283/S/2005 din 9 decembrie 2005 a Tribunalului Brăila, în condiţiile în care aceasta îl privea pe făptuitorul F.V.
Prin ordonanţa nr. 613/P/2008 din 31 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de judecătorul P.A.A. de la Tribunalul Brăila şi faţă de executorul judecătoresc T.G., pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), în baza dispoziţiilor art. 228 alin. (6) cu referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen., apreciindu-se că faptele reclamate nu există.
De asemenea, s-a dispus disjungerea cauzei cu privire la făptuitorii A.L., A.M., S.Ş. şi F.V., pentru infracţiunile prevăzute de art. 143, art. 144, art. 145, art. 146 şi art. 147 din Legea nr. 85/2006, privind procedura insolvenţei, declinându-se competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila.
Împotriva ordonanţei cu nr. 613/P/2008 din 31 martie 2009, petiţionarii C.G.M. şi C.C. au formulat plângere adresată procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi care, în baza art. 278 C. proc. pen., a respins-o ca nefondată, prin ordonanţa cu nr. 621/II/2/2009 din data de 22 mai 2009.
În conformitate cu dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., nemulţumit de soluţia de neurmărire penală dată de parchet, petiţionarii C.G.M. şi C.C. s-au adresat cu plângere Curţii de Apel Galaţi, competentă să judece cauza în primă instanţă, solicitând admiterea plângerii, desfiinţarea ordonanţei nr. 613/P/2008 din 31 martie 2009 şi trimiterea cauzei la parchet în vederea începerii urmăririi penale faţă de intimaţii P.A.A. şi T.G. sub aspectul faptelor sesizate.
Prin Sentinţa penală nr. 124/F din 13 iulie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală, a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petiţionarii C.G.M. şi C.C. împotriva ordonanţei cu nr. 613/P/2008 din 31 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi.
Au fost obligaţi petiţionarii la plata sumelor de câte 50 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a constatat că, rezoluţia contestată este legală şi temeinică, din actele premergătoare efectuate, conform art. 224 alin. (1) C. proc. pen., rezultând existenţa unui impediment procesual, respectiv cel prevăzut la art. 10 lit. a) C. proc. pen., care are ca efect dirimant, împiedicarea punerii în mişcare sau exercitarea acţiunii penale, situaţie în care, în mod corect, procurorul de caz a făcut aplicarea prevederilor art. 228 alin. (6) C. proc. pen., dispunând o soluţie de neînceperea urmăririi penale.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat recurs petiţionarii C.G.M. şi C.C., care au solicitat casarea hotărârii atacate, admiterea plângerii formulate, desfiinţarea ordonanţei parchetului şi trimiterea cauzei procurorului pentru tragerea la răspundere penală a persoanelor reclamate.
Examinând sentinţa penală recurată sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform prevederilor art. 3856 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursurile declarate de petiţionarii C.G.M. şi C.C. sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Ca o garanţie a respectării legalităţii în procesul penal, legiuitorul a prevăzut posibilitatea ca orice persoană nemulţumită de soluţiile de neurmărire penală dispuse de procuror, să facă plângere împotriva acestora.
În concepţia legiuitorului, poate face o astfel de plângere orice persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate.
Accesul liber la justiţie este reglementat de legiuitor, iar cel nemulţumit de soluţia dată de procuror se poate adresa judecătorului de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă, aşa cum de altfel, au procedat şi petiţionarii prin plângerea ce face obiectul verificării în cauza de faţa.
Înalta Curte reţine că pentru a se putea începe urmărirea penală este necesară îndeplinirea a două condiţii.
Prima condiţie constă în existenţa acelui minim de date care permit organului de urmărire penală să considere că s-a săvârşit în mod cert o infracţiune, caz în care organul de urmărire penală poate deţine informaţiile, fie direct din sesizarea făcută, fie din actele premergătoare desfăşurate ulterior sesizării.
Cea de a doua condiţie necesară începerii urmăririi penale rezultă din art. 228 C. proc. pen. şi constă în inexistenţa cazurilor de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prevăzute în art. 10 C. proc. pen., cu excepţia celui prevăzut la lit. b1). Intervenţia unui astfel de caz, rezultând, fie din actele prin care a fost sesizat organul de urmărire penală, fie din actele premergătoare efectuate în urma sesizării, poate determina ca, în locul începerii urmăririi penale, să funcţioneze instituţia neînceperii urmăririi penale.
Înalta Curte constată că, în mod justificat, s-a reţinut în cauză că nu se poate începe urmărirea penală faţă de intimaţii P.A.A. şi T.G., sub aspectul infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), întrucât din actele premergătoare efectuate rezultă existenţa cauzei care împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale prevăzută de art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Astfel, din cercetările efectuate în cauză a rezultat că, petiţionarul C.G.M. este fiul petiţionarei C.C., care este administratorul societăţii C.-M. S.R.L. Brăila, cu sediul în municipiul Brăila, str. H.
C.G.M. a depus la dosar o procură specială, dată în faţa notarului public A.M.P., prin care a fost împuternicit de C.C. să reprezinte şi să administreze cu puteri depline S.C. C.-M. S.R.L. Brăila.
În Dosarul cu nr. 4216/2005 al Tribunalului Brăila, secţia comercială şi de contencios administrativ, s-a judecat cererea formulată de reprezentanţii legali ai ";C.C.C."; Brăila împotriva numiţilor C.C. şi C.G.M.
Prin Sentinţa civilă cu nr. 283/S din data de 9 decembrie 2005, pronunţată în acest dosar, magistratul P.A. de la Tribunalul Brăila a dispus admiterea, ca fiind fondată, a acţiunii formulată de reprezentanţii legali ai ";C.C.C."; Brăila şi i-a obligat, în solidar, pe numiţii C.C. şi C.G.M. să suporte din averea personală plata unei părţi din pasivul debitoarei S.C.
C.-M. S.R.L. Brăila, respectiv suma de 179.912.665 lei (ROL). În acest sens, instanţa de judecată a dispus înfiinţarea sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile şi imobile ale pârâţilor, până la concurenţa sumei de 179.912.665 lei (ROL).
S-a menţionat, totodată, că hotărârea este definitivă şi executorie, fiind supusă căii de atac a recursului, în termen de 10 zile de la comunicare.
Ulterior, prin Încheierea cu nr. 278 din data de 20 februarie 2006, pronunţată în Dosarul cu nr. 2072/2006 al Judecătoriei Brăila s-a dispus încuviinţarea cererii formulată de reprezentanţii legali ai ";C.C.C."; Brăila, privind executarea silită a titlului executoriu, respectiv a Sentinţei civile nr. 283/S/2005 a Tribunalului Brăila, executare ce a fost efectuată de executorul judecătoresc T.G.
Analizând actele premergătoare efectuate în cauză, Înalta Curte constată că, în pronunţarea Sentinţei civile nr. 283/2005 din Dosarul nr. 4216/2005 al Tribunalului Brăila, secţia comercială şi de contencios administrativ, judecătorul P.A.A. a dispus o soluţie legală, nefiind indicii că acesta şi-ar fi exercitat abuziv atribuţiile de serviciu.
Totodată, punerea în executare a unei hotărâri judecătoreşti de către un executor judecătoresc, este un atribut al acestuia prevăzut de lege, iar în cauză nu există indicii că, în exercitarea acestor atribuţii de serviciu, executorul T.G. ar fi săvârşit vreun abuz sau o încălcare a legii.
De altfel, împotriva oricărei executări silite sau a oricărui act de executare, petiţionarii aveau posibilitatea să formuleze contestaţie la executare, în baza dispoziţiilor art. 399 şi urm. C. proc. civ., în măsura în care se considerau prejudiciaţi ca urmare a executării silite efectuate.
Întrucât actele premergătoare începerii urmăririi penale efectuate în cauză au stabilit, în mod neechivoc, că magistratul P.A.A. şi executorul judecătoresc T.G. au acţionat în cadrul şi cu respectarea legii, nesăvârşind vreo faptă cu conotaţie penală, Înalta Curte constată că soluţia de netrimitere în judecată a acestora este corectă, neexistând temei pentru desfiinţarea acesteia.
Împrejurarea că petiţionarii sunt nemulţumiţi de soluţia adoptată în Dosarul nr. 613/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, de neînceperea urmăririi penale faţă de judecătorul P.A.A. şi executorul judecătoresc T.G. nu poate conduce, în niciun caz, la concluzia întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunii pe care aceştia au indicat-o în plângerea formulată. Interpretarea şi evaluarea probelor administrate într-o cauză, fie de organele de poliţie, fie de procuror ori de instanţa de judecată, este atributul organelor judiciare, iar împotriva unor soluţii ori hotărâri considerate ca nelegale şi netemeinice, atât dispoziţiile constituţionale cât şi cele procedurale prevăd posibilitatea exercitării unor căi ordinare sau extraordinare de atac.
A admite altfel, ar însemna că s-ar deschide alte căi de atac, în afara celor ordinare şi extraordinare, prevăzute de legislaţia în vigoare, fapt ce ar crea un vădit dezechilibru în întreg sistemul judiciar.
Posibilitatea formulării unor plângeri împotriva reprezentanţilor parchetului ce au instrumentat cauze penale sau au formulat concluzii în instanţă ori împotriva membrilor completelor de judecată ce s-au pronunţat într-o cauză sau împotriva executorilor judecătoreşti reprezintă un drept constituţional al petiţionarului, însă acesta nu echivalează cu exercitarea unui control asupra legalităţii şi temeiniciei soluţiilor pronunţate.
Magistratul se află în afara raportului juridic dedus judecăţii şi înfăptuieşte justiţia în numele legii, fiind independent faţă de părţi, iar soluţiile pe care le adoptă ori hotărârile pe care le pronunţă pot fi atacate ori îndreptate doar prin căile prevăzute de lege.
Pentru antrenarea răspunderii penale a unui magistrat ori a unui executor judecătoresc sunt necesare indicii clare în sensul săvârşirii unei infracţiunii, nu doar nemulţumirea unei părţi care etichetează soluţia dispusă ori actul de executare efectuat, drept abuzive, fără a prezenta însă niciun element care să susţină această acuzare.
Pe de altă parte, întrucât soluţia de disjungere a cauzei în vederea continuării cercetărilor faţă de celelalte persoane reclamate de petiţionari nu este supusă controlului jurisdicţional prevăzut în art. 2781 C. proc. pen., aspectele sesizate urmează a fi verificate de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila, unitate căreia, în mod corect, i-a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei.
Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiţionarii C.G.M. şi C.C. împotriva Sentinţei penale nr. 124/F din 13 iulie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenţii petiţionari la plata sumelor de câte 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiţionarii C.G.M. şi C.C. împotriva Sentinţei penale nr. 124/F din 13 iulie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Obligă recurenţii petiţionari la plata sumelor de câte 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 951/2009. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 954/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
