ICCJ. Decizia nr. 951/2009. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 951/2009
Dosar nr. 20390/3/2004
Şedinţa publică din 17 martie 2009
Asupra recursului de fata,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1367 din 29 noiembrie 2006, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în fond după casare, în baza art. 334 a schimbat încadrarea juridică dată faptelor prin actul de sesizare, astfel:
1. pentru inculpatul T.S. din infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea 59/1934 asupra cecului, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);
2. pentru inculpatul B.C. din infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea 59/1934 asupra cecului, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);
3. pentru inculpatul T.I. din disp. art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen., în art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea 59/1934 asupra cecului.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., comb. cu art. 124 C. pen. şi art. 122 alin. (1) lit. e) C. pen., a încetat procesul penal privind pe inculpaţii T.S., B.C. şi T.I. pentru infracţiunile prev. de art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934 asupra cecului, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), pentru primii 2 inculpaţi şi, respectiv, pentru infracţiunea prev. de art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934 pentru inculpatul T.I.
A constatat că inculpatul T.I. a fost reţinut la 18 septembrie 1998.
În baza art. 14 şi art. 346 alin. (1) C. proc. pen., art. 998-999 C. civ. a respins, ca neîntemeiate, acţiunile civile formulate de părţile civile SC C.N.C.E. C. SA, SC S.R. SA, SC S.I. SRL şi SC H. SRL.
În baza art. 357 alin. (2) lit. c) rap. la art. 163 C. proc. pen. a ridicat sechestrul instituit prin ordonanţa din 13 octombrie 1998 a IPJ Timiş.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că la data de 16 iulie 1998, SC T.P.S.U.T. SA Rovinari a predat SC T. SA Timişoara, reprezentata de T.O.L., un nr. de 20 de ordine de compensare a energiei electrice in valoare de 2 miliarde lei, pt. care, acesta din urma a emis un bilet la ordin în valoarea arătată, cu data scadentă la 10 sept. 1998.
La aceeaşi dată, T.O. l-a contactat pe inculpatul T.S., preşedinte al SC T.M. SRL Târgovişte şi i-a propus preluarea acestora fără însă a avea aprobarea conducerii primei societăţi (SC T.P. SUT SA Rovinari), urmând ca inculpatul T., în 45 de zile, să achite contravaloarea lor către SC T.P.S.U.T. SA Rovinari.
Inculpatul T. a predat lui T.O., fila cec M.O 16 nr. 00016485 în alb, semnată şi ştampilată, prin care a garantat că la termenul stipulat va avea în cont disponibil şi va efectua plata contravalorii ordinelor de compensare.
Cu aceste ordine, inculpatul T.S. a achiziţionat produse petroliere de la SC S.G. SA Bucureşti şi de la alţi furnizori, însă nu a făcut plata către SC T.P.S.U.T. SA Rovinari cum s-a obligat, vânzându-le la rândul lui către alţi beneficiari.
Partea vătămată SC T.P.S.U.T. SA Rovinari a purtat corespondenţă cu inculpatul T. pentru onorarea plăţii celor 20 de ordine de compensare, iar la data de 25 februarie 1999 a introdus în bancă fila cec mai sus-arătată care, însă a fost refuzată la plată pe motiv de client aflat în interdicţie bancară (adresa nr. 1696 din 23 iulie 1999 a BNR - Centrala Incidentelor de Plăţi).
Urmare acestui incident de plată, s-a început urmărirea penală faţă de acest inculpat, iar în această împrejurare a fost achitat debitul către SC T.P.S.U.T. SA Rovinari.
2. La datele de 7 august 1998, 11 august 1998, 24 august 1998 şi 28 august 1998 între SC C.N.E. SA Cernavodă şi SC T. SRL Târgovişte s-au încheiat procese-verbale de predare-primire a unor ordine de plată (60, 15, 16 şi 37) cu valori de 6.000.000.000 lei, 1.000.000.000 lei, 500.000.000 lei şi 250.000.000 lei pentru care inculpatul T. s-a obligat ca la 14 octombrie 1998 să achite contravaloarea ordinelor de compensare, în caz contrar SC C.N.E. Cernavodă SA pentru plata lor, fiind autorizată să introducă în bancă filele CEC N016 0016478, 0016477, 00016.
Ordinele de compensare energie electrică în valoare de 6.000.000.000 lei au fost folosite de inculpat pentru achitarea unor produse petroliere achiziţionate de la SC S.G.SA Bucureşti, în perioada 22 iulie 1998-10 august 1998,deci pentru tranzacţii anterioare achiziţionării ordinelor de compensare.
Până la data de 21 septembrie 1998, inculpatul T. nu a efectuat nici o plată în contul SC C.N.E. SA Cernavodă pentru achiziţionarea de ordine de compensare energie electrică în valoare de 2.000.000.000 lei.
Fila CEC M 016 nr.00016478 în valoare de 2.000.000.000 lei a fost depusă pentru a fi onorată la plată la Banca de Credit Industrial şi Comercial SA, sucursala Bucureşti, care a refuzat-o pe motive de lipsă parţial disponibil efectuând plata doar pentru suma de 6.610.000 lei cât SC T.C. SRL avea în cont şi anunţând BNR - Centrala Incidente de Plăti, urmare căreia s-a declarat interdicţia bancară de a emite cecuri acestei societăţi în perioada 21 septembrie 1998-21 septembrie 1999 (adresa nr. 1696 din 23 iulie 1999).
După acest refuz la plată, SC C.N.E. SA Cernavodă nu a mai introdus şi celelalte file CEC la plată(pentru sumele de 1.000.000.000 lei, 500.000.000 lei şi 2.500.000.000 lei),ameninţând pe inculpatul T. că va depune o plângere la parchet.
Urmare acestei presiuni, SC T.C. SRL Târgovişte a achitat prin ordine de plată sumele de 2.306.510.000 lei şi 208.146.785 lei, rămânând neachitată suma de 2.485.343.245 lei, fapt pentru care, la 4 martie 1999, SC C.N.E. SA CERNAVODĂ a depus o plângere la organele de poliţie.
Tot astfel, a procedat inculpatul T., prin societatea sa şi cu SC I.S.S.A. SRL Bacău şi SC E. SA Bucureşti pentru care a iniţiat un sistem de plăţi interpuse vizând livrarea unor produse petroliere în valoare de 1.936.000.000 lei, urmând ca, plata să se efectueze prin compensare.
Datorită faptului că SC T.C. SRL Târgovişte nu dispunea de lichidităţi în conturile sale bancare şi avea nevoie de bani lichizi pentru achitarea unor achiziţii de produse petroliere de la SC S.L.T.P. SRL Bucureşti ce urmau a fi vândute către SC I.S.S.A. SRL Bacău, inculpatul T. a solicitat un împrumut de la SC E. SA Bucureşti, iar aceasta, acceptând, a emis fila cec seria U 000 nr. 00248927 din 16 februarie 1999 în valoare de 294.360.086 lei pe care a şi girat-o în aceeaşi zi către SC S.L.T.P.I. Bucureşti.
Inculpatul T. a emis biletul la ordin din data de 4 martie 1999 scadent la 15 martie 1999 în sumă de 300.000.000 lei în favoarea SC I.S.S.A. SRL Bacău pentru a fi introdus la plată în caz de neachitare până la data scadentă de 15 martie 1999.
La data depunerii lui în bancă, 15 martie 1999,acesta a fost refuzat la plată din lipsă disponibil în cont (adresa nr. 1696 din 23 iulie 1999 a BNP - Direcţia urmăririi riscurilor bancare, fiind declarat incident de plată).
SC T.C. SRL Târgovişte, prin procesele-verbale nr. 585 din 19 martie 1999 şi nr. 606 din 23 martie 1999 a predat la SC I.S.S.A. SRL Bacău încă patru ordine de compensare energie electrică în valoare de 2.500.000.000 lei.
Astfel, SC I.S.S.A. SRL Bacău a devenit debitor faţă de SC T.C. SRL Târgovişte, căreia în perioada 30 martie 1999-16 noiembrie 1999, i-a achitat suma de 2.793.230.00 lei în numerar, filele CEC, ordine de plată şi procese-verbale de compensare cu SC E. SA Bucureşti, rămânând de plată suma de 206.770.000 lei, care nu a fost achitată până în prezent.
Prin adresa nr. 5621 din 25 martie 1999, SC T.C. SRL Târgovişte a adus la cunoştinţa SC I.S.S.A. SRL Bacău, că procesul-verbal nr. 353 din 12 septembrie 1999 prin care s-a convenit efectuarea de compensări cu debitul pe care îl avea faţă de SC E. SA Bucureşti, este anulat, şi implicit şi contractul de vânzare-cum parare nr. 355 din 12 februarie 1999, convenindu-se ca debitul faţă de SC E. SA Bucureşti, în valoare de 1.936.558.791 lei, să fie lichidat prin alte modalităţi de plată.
4. La data de 19 aprilie 1999, s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 678 între SC S.L.I. SRL Bucureşti şi SC T.C. SRL Târgovişte, în care se prevedea că, prima societate să livreze celei de a doua, până la 30 mai 1999, cantitatea de 4000 tone motorină, plata urmând a se efectua prin ordin de plată sau bilet la ordin avizat de bancă.
Urmare acestor prevederi contractuale, inculpatul T.S., preşedinte la SC T.C. SRL Târgovişte a încheiat contractul angajament nr. 114 din 3 mai 1999 cu Banca Comercială W.B. SA, sucursala Bucureşti, pentru garantarea şi analizarea a două bilete la ordin în valoare totală de 2.000.000.000 lei, emise în favoarea SC S.L.I. SRL Bucureşti, în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 678 din 19 aprilie 1999, în vederea garantării efectuării plăţilor către aceasta.
La data de 3 mai 1999, inculpatul T.S., în calitate de preşedinte la SC T.C. SRL Târgovişte, a emis biletul la ordin în valoare de 1.000.000.000 lei, scadent la 2 iunie 1999 şi biletul la ordin în valoare de 120.000.000 lei, scadent la 2 iunie 1999, în favoarea SC S.L.I. SRL Bucureşti.
Biletele la ordin au fost înaintate de către SC T.C. SRL Târgovişte, la SC S.L.T.P.I. SRL Bucureşti, care la rândul său, în aceeaşi zi (3 mai 1999) a girat în favoarea SC M.M.C. SRL Bucureşti, de la care, în baza unor contracte de vânzare-cumpărare, urma să primească produse petroliere, pe care să le livreze societăţii comerciale emitente a biletelor la ordin.
La rândul său, SC M.M.C. SRL Bucureşti, tot la data de 3 mai 1999, a girat biletul la ordin în valoare de 1.880.000.000 lei, scadent la 2 iunie 1999 către SC D.C. SRL Slobozia, de la care, în baza unor contracte de vânzare-cumpărare trebuia să primească produse petroliere pe care să le livreze către SC S.L.T.P.I. SRL Bucureşti şi aceasta către SC T.C. SRL Târgovişte.
Până la data de 30 mai 1999, termen de livrare stipulat în contractul nr. 678 din 19 aprilie 1999, niciuna din societăţile angrenate în această tranzacţie comercială nu a livrat produsele petroliere menţionate în contract către SC T.C. SRL Târgovişte. Cu toate acestea, ia data scadentă 2 iunie 1999, cele două bilete ia ordin au fost, introduse la plată la Banca Turco-Română SA fără îndeplinirea obligaţiilor contractuale, astfel, biletul la ordin în valoare de 1.880.000.000 lei, de către SC D.C. SRL Slobozia şi cel în valoare de 120.000.000 lei către SC M.M.C. SRL Bucureşti.
Biletele la ordin, prin intermediul Băncii Turco-Române SA au ajuns la Banca Comercială W.B. SA, sucursala municipiului Bucureşti, pentru a fi onorate la plată, dar aceasta conform adreselor nr. 782 din 1 iunie 1999 din 2 iunie 1999 ale SC T.C. SRL. Târgovişte (prin care a comunicat că nu s-au îndeplinit obligaţiile contractuale, nr. 678 din 19 iunie 1999, fapt pentru care retrage garanţiile materiale pentru bilete la ordin în valoare de 2.000.000.000 lei şi reziliază contractul cu SC S.L.I. SRL Bucureşti, a refuzat la plată aceste bilete, la data de 2 iunie 1999 pe motiv (menţionat pe biletele la ordin) "scontare bilet fără existenţa în total sau în parte a acestei creanţe în momentul cesiunii".
5. La data de 22 decembrie 1998, intre SC S.R. SA Câmpina şi SC S.S.I. SRL Bucureşti s-a încheiat contractul comercial de vânzare-cumpărare nr. 198/1998, în care se prevede că prima societate comercială să livreze celei de a doua, până la 31 decembrie 1998, produse petroliere în valoare de circa 2.500.000.000 lei.
Inculpatul B.C., director general şi asociat unic la SC S.L.T.P.I. SRL a emis mai multe cecuri fără acoperire în favoarea SC S.R. SA Câmpina, iar aceasta din urmă a livrat produsele ce au totalizat suma de 2.609.401.466 lei.
Filele CEC seria H 306 nr. 00057208, 00057210, 00057213, urmau să fie completate cu data emiterii, suma de plată şi numele beneficiarului de către reprezentanţii SC S.R. SA Câmpina în raport de valoarea mărfurilor livrate.
Până la sfârşitul lunii martie 1999, inculpatul B. a achitat numai suma de 458.819.531 lei, iar reprezentanţii părţii vătămate SC S.R. SA Câmpina au procedat la completarea celor 5 file cec emise în alb (după o lungă corespondenţă cu inculpatul pe tema achitării produselor) şi le-au introdus la plată la Banca Comercială I.T. SA, sucursala municipiului Bucureşti, la data de 2 aprilie 1999, fiind refuzate însă la plată pentru lipsă disponibil în cont.
Banca Comercială I.T. SA a transmis la BNR, Centrala Incidente de Plăti, documentaţia referitoare la cele 5 file cec.
În urma plângerilor penale depuse de partea vătămată, inculpatul a mai achitat până la 7 mai 1999 suma de 995.000.000 lei, rămânând un rest de 1.139.432.000 lei.
6. In cursul anului 1998, SC B. SRL Braşov a executat lucrări de reparaţii şi aprovizionare cu piese de schimb pentru unele filiale ale S.N.P. P. SA Bucureşti. Neavând lichidităţi să plătească contravaloarea serviciilor prestate a propus ca aceasta să se efectueze prin compensare între mai multe filiale ale sale şi să fie achitate prin livrarea unor produse petroliere de către SC A. SA Piteşti.
SC B. SRL Braşov, neavând în obiectul său de activitate şi comercializarea de produse petroliere, a căutat o societate comercială care să preia produse petroliere de la SC A. SA Piteşti, să le valorifice şi să plătească contravaloarea acestora către SC B. SRL Braşov, împrejurări în care aceasta a negociat cu SC S.L.T.P.I. SRL Bucureşti, efectuarea acestor activităţi, prin două contracte comerciale.
Urmare acestor negocieri, între SC B. SRL Braşov şi SC S.L.I. SRL Bucureşti, în cursul lunii februarie 1999 s-au încheiat următoarele contracte:
La data de 11 februarie 1999 s-a încheiat contractul nr. 84 pentru achiziţionarea de către SC S.L.T.P.I. SRL Bucureşti, în baza a trei protocoale de compensare, de la SC A. SA Piteşti, produse petroliere în valoare de 486.946.675 lei, angajându-se să efectueze plata contravalorii acestora către SC B. SRL Braşov, prin emiterea filei CEC seria H 306 nr. 00057206 în valoare de 486.946.675 lei, cu scadenţa la data de 31 martie 1999, condiţie fată de care contractul nu s-ar fi încheiat.
La data de 15 februarie 1999,s-a încheiat contractul nr. 85 pentru achiziţionarea de către SC S.L.T.P.I. SRL. Bucureşti, în baza a două protocoale de compensare, de la SC A. SA Piteşti, produse petroliere în valoare de 240.541.103 lei, angajându-se să efectueze plata contravalorii acestora către SC B. SRL Braşov, prin emiterea filei cec seria H 306 nr. 00057205,în valoare de 240.541.103 lei, cu scadentă la data de 10 aprilie 1999, condiţie fată de care contractul nu s-ar fi încheiat.
În considerarea acestor contracte şi a înţelegerilor verbale dintre P.M., director general al SC B. SRL Braşov şi inculpatul B.C., director general şi asociat unic la SC S.L.T.P.I. SRL Bucureşti, cât şi a protocoalelor de compensare, SC A. SA Piteşti, a livrat către cea de-a doua societate comercială, produse petroliere, în valoare de 727.487.778 lei.
După primirea lor, SC S.L.I. SRL Bucureşti, conform prevederilor contractuale nr. 84 şi nr. 85 încheiate cu SC B. SRL Braşov, a emis filele cec seria 306 nr. 00057206, în valoare de 486.946.675 lei scadente la 31 martie 1999 şi seria H 306 nr. 00057205, în valoare de 240.541.103 lei, scadentă la 10 aprilie 1999, ştiind că atât la data emiterii cât şi la datele scadente nu va avea şi nici nu va putea avea disponibil în cont sumele necesare achitării acestora.
La data de 31 martie 1999,când trebuia introdusă la plată fila CEC seria H nr. 00057206 în valoare de 488.946.657 lei, inculpatul B.C., director general şi asociat unic la SC S.L.I. SRL Bucureşti, realizând că nu are disponibil în cont la data scadentă a filelor CEC, a propus numitului P.M., director general la SC B. SRL Braşov, decalarea termenelor de piaţă şi înlocuirea filelor CEC cu filele CEC seria E 009 nr. 00000494, în valoare de 486.946.675 lei, scadentă la 30 aprilie 1999, pentru cea emisă în baza contractului nr. 84 şi seria E 009 nr. 0000495, în valoare de 240.541.103 lei, scadentă la 15 mai 1999,pentru cea emisă în baza contractului nr. 85, înlocuire care s-a menţionat în scris pe fiecare contract, la data de 31 martie 1999, ştiind că atât la data emiterii, cât şi la datele scadente nu va avea nici nu va putea avea disponibil în cont sumele necesare achitării acestora.
în această perioadă, inculpatul B.C. a mai emis şi filele cec seria E 009 nr. 00000498, în valoare de 101.630.544 lei, scadentă la 30 mai 1999, ştiind că nu are disponibil in cont la data scadentă.
După emiterea acestor noi file cec, inculpatul B.C. a reuşit prin ordine de plată să achite din datoria totală de 727.487.778 lei fată de SC B. SRL Braşov, suma de 350.857.234 lei. Apoi, realizând că nu poate să achite şi diferenţa de 376.630.544 lei, la data de 11 iunie 1999,a propus martorului P.M., director general la SC B. SRL Braşov, înlocuirea filelor cec seria E 009 nr. 00000494, în valoare de 486.946.675 lei, scadent la 30 aprilie 1999 şi seria E 009 nr. 00000494, în valoare de 240.541.103 lei, scadent la 15 mai 1999, cu altele de valori mai mici, aşa cum se menţionează în procesul-verbal din 11 iunie 1999, astfel: B 009 nr. 00001056, în valoare de 150.000.000 lei, scadentă la 18 iunie 1999, B009 nr. 00001057, în valoare de 126.630.544 lei scadentă ia 30 iunie 1999, B 009 nr. 00001058 în valoare de 100.000.000 lei, scadentă la 15 iulie 1999, ştiind că atât la data emiterii, cât şi la datele scadente nu avea nici nu va putea avea disponibil în cont sumele necesare achitării acestora.
La data de 1 iulie 1999, inculpatul B.C., realizând că nu poate onora la plată filele cec scadente la datele de 18 iunie 1999 şi 30 iunie 1999,a propus martorului P.M., director general la SC B. SRL Braşov, înlocuirea filelor cec seria B 009 nr. 00001056 în valoare de 150.000.000 lei, scadentă la 18 iunie 1999 şi B 009 nr. 0000 1 057 în valoare de 126.630.544 lei, scadentă la 30 iunie 1999, cu filele cec seria B 009 00001061 în valoare de 126.630.544 lei, scadentă la 10 iulie 1999 şi seria B 009 nr. 00001062, în valoare de 150.000.000 lei scadentă la 10 iulie 1999, aşa după cum rezultă din procesul-verbal din 1 iulie 1999, cunoscând că, atât la data emiterii, cât şi la datele scadente nu avea nici nu va putea avea disponibil în cont sumele necesare achitării acestora.
Reprezentanţii SC B. SRL Braşov, după trecerea datei scadente la 10 iulie 1999, a celor două file cec mai sus-menţionate, la data de 13 iulie 1999, pe bază de borderou au depus la bancă, pentru a fi onorate la plată, filele cec seria B 009 nr. 00001061, în valoare de 126.630.544 lei, scadentă la 10 iulie 1999 şi B 009 nr. 00001062, în valoare de 150.000.000 lei, scadentă la 10 iulie 1999, dar pe care M.R.B., la data de 14 iulie 1999 Ie-a refuzat la plată pe motiv de lipsă totală disponibil în cont şi declarate incidente de plată.
M.R.B. a transmis Băncii Naţionale a României, Direcţia generală a plăţii şi urmărire a riscurilor bancare, documentaţia respectivă, fapt pentru care SC S.L.I. SRL Bucureşti a fost declarată în interdicţie bancară de a emite cecuri în perioada 10 iulie 1999-10 iulie 2000, aşa după cum a rezultat din adresele nr. 1696 din 23 iulie 1999 şi 19 iulie 2000 şi adresa nr. XV/2423 din 3 aprilie 2000.
Inculpatul B.C. a propus martorului P.M., director general la SC B. SRL Braşov, iar acesta a acceptat, înlocuirea filelor cec refuzate la plată cu altele. Conform procesului-verbal din 21 iulie 1999 s-a procedat la înlocuirea filelor cec seria B 009 nr. 00001061 în valoare de 126.630.544 lei, scadentă la 10 iulie 1999 seria B 009 nr. 00001062 în valoare de 150.000.000 lei, scadentă la 10 iulie 1999 şi seria B 009 nr. 00001058, în valoare de 100.000,000 lei, scadentă la 15 iulie 1999 cu următoarele file cec seria B 009 nr. 00001063, în valoare de 50.000.000 lei, scadentă la 29 iulie 1999, seria 009 nr. 00001065,în valoare de 25.630.544 lei, scadentă la 2 august 1999, seria B 009 nr. 00001066,în valoare de 50.000.000 lei scadentă la 5 august 1999,seria B 009 nr. 00001067 în valoare de 50.000.000 lei, scadentă la 7 august 1999, cu toate că ştia că se află în interdicţie bancară de a emite cecuri în perioada 10 iulie 1999 - 10 iulie 2000, cât şi faptul că atât la data emiterii, cât şi la datele scadente nu avea şi nici nu va putea avea disponibil în cont sumele necesare achitării acestora.
Nici de această dată, inculpatul B.C. nu a putut să efectueze plata filelor CEC scadente motiv pentru care, la data de 25 iulie 1999,au introdus la plată la bancă filele cec B 009 nr. 00001063, în valoare de 50.000.000 lei şi la data de 29 iulie 1999 fila cec seria N 009 nr. 00001064,în valoare de 50.000.000 lei, dar pe care M.R.B. la datele de 26 iulie 1999 şi 30 iulie 1999, l-a refuzat la plată, pe motiv de lipsă totală de disponibil în cont şi că SC S.L.I. SRL Bucureşti, se afla în interdicţie bancară de a emite cecuri în perioada 10 iulie 1999-10 iulie 2000 şi declarate incidente de plată.
Urmare acestor refuzuri la plată, M.R.B. a transmis la Banca Naţională a României, Direcţia generală a plăţii şi urmărire a riscurilor bancare, documentaţia respectivă, fapt pentru care SC S.L.T.P.I. SRL Bucureşti a fost declarată la interdicţie bancară de a emite cecuri în perioada 29 iulie 1999 -19 iulie 2000, aşa cum rezultă din adresa nr. XV/2423 din 3 aprilie 2000.
Conform procesului verbal din 10 august 1999, inculpatul B.C. a retras toate filele cec emise până la această dată în favoarea SC B. SRL Braşov şi Ie-a înlocuit cu următoarele bilete la ordin: în valoare de 50.000.000 lei scadent la 15 august 1999, în valoare de 78.630.544 lei scadent la 17 august 1999 şi în valoare de 50.000.000 lei, scadent la 20 august 1999,cu toate că ştia că se află în interdicţie bancară, cât, şi faptul că la data emiterii, cât şi la datele scadente nu avea şi nici nu va putea avea disponibil în cont sumele necesare achitării acestora.
La data de 15 august 1999 SC B. SRL Braşov a introdus la plată biletul la ordin emis la data de 10 august 1999, în valoare de 50.000.000 lei şi scadent la 15 august 1999,dar M.R.B. la data de 17 august 19991- a refuzat la plată pe motiv de lipsă totală de disponibil, declarându-l incident de plată.
Urmare acestui refuz la plată, M.R.B. a transmis la Banca Naţională a României, Direcţia generală a plăţii şi urmărire a riscurilor bancare, documentaţia respectivă, fapt pentru care SC S.I. SRL Bucureşti este înregistrată în evidenţă cu un nou incident de plată, aşa după cum rezultă din adresa nr. XV/2423 din 3 aprilie 2000.
După toate înlocuirile de la filele cec şi refuzarea la plată a acestora şi a biletelor la ordin, SC S.L.I. SRL Bucureşti, cu toate presiunile efectuate asupra sa de către SC B. SRL Braşov, inclusiv că va depune plângeri penale la parchet şi poliţie, cu toate eforturile depuse, până la data de 21 august 1999 mai achită cu ordine de plată suma de 100.000.000 lei, după care sistează plăţile, rămânând neachitată suma de 178.630.544 lei, după care, în urma altor negocieri, în repetate rânduri, angajându-se că o va achita prin ordin de plată sau compensări cu alte produse sau servicii în datele de 27 martie 2000 şi 29 aprilie 2000, reuşeşte prin prestări servicii şi ordin ele compensare să achite suma de 178.630.544 lei, achitând integral datoria.
7. Tot astfel a procedat şi inculpatul T.I. în calitate de administrator la SC R.C. SA Timişoara faţă de părţile vătămate SC S. SRL şi SC L. SRL, ambele din Sighetul Marmaţiei, de la care a primit diferite cantităţi de motorină, achitând numai o parte a acestor produse în vreme ce, pentru suma de 2.428.513.664 lei a emis o filă cec fără a avea disponibil în cont.
La data de 14 mai 1998, Banca Comercială W.B. SA Arad, a refuzat la plată fila cec seria D 035 nr. 0000 1777, întrucât în contul firmei inculpatului nu exista decât un sold de 4.081.259 lei, fiind refuzată la plată suma de 2.666.918,741 lei.
Sus-numita bancă a declarat fila cec drept incident de plată şi a înştiinţat BNR, Direcţia generală de plăţi şi urmărirea riscurilor bancare.
Şi următoarele file cec seria D 035 nr. 0000 1779 şi 00001780 din 29 mai 1998 au fost refuzate la plata pe motiv de lipsă disponibil în cont anunţându-se şi de această dată Direcţia de urmărire a riscurilor bancare din Bnr. Inculpatul T.I. a mai făcut sporadic plăţi până la concurenta sumei de 300.000.000 lei, iar la data de 18 ianuarie 1999 când Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş a emis o ordonanţă de scoatere de sub urmărire penală, inculpatul a încetat să mai efectueze plăţi către cele două societăţi din Sighetul Marmaţiei ale pârtii vătămate L.M.
În primul ciclu procesual, prin sentinţa penală nr. 447 din 7 mai 2002, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a dispus condamnarea inculpaţilor T.S., B.C. si T.I., după cum urmează:
În baza art. 215 alin. (1), (3), (4), şi (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 C. pen. a condamnat pe inculpatul T.S. la o pedeapsă de 6 ani închisoare pentru săvârşirea unei infracţiuni de înşelăciune.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art.215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 C. pen. a condamnat pe inculpatul B.C., la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârşirea unei infracţiuni de înşelăciune.
S-a făcut aplicarea art.71-64 C. pen.
În baza art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 C. pen. a condamnat pe inculpatul T.I. la o pedeapsă de 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune.
S-a făcut aplicarea art. 71-64 C. pen.
S-a dedus prevenţia pentru inculpatul T.I. de la 18 septembrie 1998.
În baza art. 65 şi art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. s-a interzis inculpaţilor dreptul de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice; dreptul de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârşirea infracţiunii, respectiv, de a fi administrator la o societate pe o perioadă de 5 ani.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., art. 998, art. 999 C. civ., art. 1000 şi art. 1003 C. civ. a obligat pe inculpatul T.S., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC T.C. SRL la plata sumei de 3.229.909.965 lei şi dobânda legală către partea civilă SC C.N.E. Cernavodă SA.
În baza art. 14 şi art. 348 C. proc. pen. a constatat prejudiciul integral acoperit către partea civilă SC T.P.S.U.T. SA.
S-a luat act că SC T.P.S.U.T. SA nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., art. 998, art. 999, art. 1000 şi art. 1003 C. civ. a obligat pe inculpatul B.C., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC S.L.I. SRL la plata sumei de 418.296.060 lei şi dobânda legală către partea civilă SC S.R. SA.
S-a luat act că SC B. SRL nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 14 şi art. 348 C. proc. pen. s-a constatat prejudiciul integral acoperit către partea civilă SC B. SRL.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. şi art. 998, art. 999, art. 1000 şi art. 1003 C civ. a fost obligat inculpatul T.I., în solidar cu SC R.C. SRL la plata sumei de 1.528.257.772 lei si dobânda legală către SC S. IMPEX SRL, cu sediul in Sighetu Marmatiei, jud. Maramureş si la plata sumei de 337.220.580 lei si dobânda legala către SC H. SRL.
În baza art. 14 şi art. 348 C. proc. pen. s-a constatat prejudiciul parţial acoperit către SC S.I. SRL.
S-a menţinut sechestrul asigurător pe bunurile aparţinând SC R.C. SRL.
În baza art. 191 C. proc. pen. au fost obligaţii inculpaţii in solidar cu părţile responsabile civilmente, la plata a câte 4.500.000 lei cheltuieli judiciare carte stat.
A concluzionat instanţa ca, in urma administrării probelor s-a reţinut aceeaşi situaţie de fapt ca cea din rechizitoriu, filele CEC emise de inc. reprezentând mijlocul fraudulos prin care inculpaţii au indus in eroare părţile vătămate.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti si inculpaţii T.S., B.C. şi T.I.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia penală nr. 765 din 21 noiembrie 2002, a admis apelul declarat de parchet si a majorat pedepsele aplicate inculpaţilor la cate 8 ani închisoare fiecare, pentru infracţiunile de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art. 74 lit. a) şi c), art. 76 C. pen.
Au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii T.S., B.C. şi T.I.
Împotriva acestor hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti si inculpaţii T.S., B.C. si T.I.
Prin Decizia penala nr. 1051 din 24 februarie 2004 pronunţata de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosar nr. 133/2003, s-au admis recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpaţii B.C., T.S. şi T.I. împotriva deciziei penale nr. 765 din 21 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, s-a casat Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 447 din 7 mai 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală si s-a trimis cauza spre rejudecare la instanţa de fond, Tribunalul Bucureşti cu motivarea că instanţa de fond a concluzionat asupra situaţiei de fapt reţinute şi implicit a vinovăţiei celor 3 inculpaţi pentru infracţiunii de înşelăciune reţinute, fără să administreze toate probele necesare aflării adevărului.
După casare, cauza a fost înregistrata pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, sub nr. 4821/2004 (nr. unic 20390/3/04), pronunţându-se sentinţa penală nr. 1367 din 29 noiembrie 2006.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, iar prin Decizia penală nr. 118 din 24 aprilie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de parchet, însuşindu-şi argumentaţia instanţei de fond.
Împotriva sus-menţionatei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti solicitând admiterea astfel cum se afla motivat la dosarul cauzei, pentru cazul de casare prev. de art. 3859 şi art. 17 C. proc. pen., susţinând greşita schimbare a încadrării juridice a faptelor pentru inculpaţii T.S., B.C. si T.I.
Cu privire la inculpatul T.S. s-a arătat că, în calitate de administrator al SC T.M. SRL, a preluat un debit de la SC T. SA Timişoara în favoarea societăţii SC T.P.S.U.T. ROVINARI SA emiţând o filă CEC în acest sens, care a fost refuzată la plata bancară întrucât era lipsită de disponibil în cont, trăgătorul aflându-se în interdicţie bancară.
În acest context, coroborând declaraţiile martorilor cu actele aflate la dosar, se apreciază că încadrarea juridică reţinută prin actul de inculpare este corectă, sub aspectul incidenţei infracţiunii de înşelăciune, atât sub latura obiectivă dar şi în privinţa celei subiective.
În ceea ce priveşte relaţia comercială desfăşurată între societatea inculpatului T.S. şi S.C. C.N.E. S.A. Cernavodă, aceasta a constat în încheierea unui număr de 4 procese-verbale prin care societatea administrată de inculpat a preluat ordine de compensare stabilind un termen de plată în cuprinsul fiecărui proces-verbal, ( iar filele CEC, deşi emise drept garanţie, au constituit pentru partea civilă motivul determinant în încheierea convenţiei.
Din coroborarea declaraţiilor martorilor I.I. si I.D. cu plângerile formulate se conturează concluzia certă că societatea păgubită nu a cunoscut despre lipsa disponibilului în cont pentru valorificarea filelor cec.
Referitor la inculpatul B.C., s-a susţinut ca încadrarea juridică nouă reţinută în urma schimbării încadrării de către instanţa de fond privind fapta comisă în dauna S.C. B. se apreciază ca fiind corectă, insa fapta comisă în dauna S.C. S.R. S.A. Câmpina constituie infracţiunea de înşelăciune astfel încât schimbarea încadrării juridice apare ca fiind una greşită.
Astfel, din declaraţiile martorei P.C. rezultă că emiterea filelor cec au fost realizate ca o garanţie a plăţii unor mărfuri livrate pe baza a 6 facturi, livrările având ca obiect produse petroliere, iar plata trebuia făcută cu ordine de plată, iar filele cec au fost emise ca garanţie a plăţii şi nu ca mijloc de plată.
Insă, contractul nr. 138/1998 încheiat între părţi infirmă susţinerile inculpatului şi ale martorei întrucât în acest contract se stabilesc cu exactitate modalităţile de plată, iar fila CEC este prevăzută ca fiind mijloc de plată.
În privinţa inculpatului T.I., din analiza materialului probator administrat în cauză reiese faptul că reprezentanţii celor două societăţi comerciale păgubite nu au cunoscut faptul că nu există disponibilul bancar pentru valorificarea filelor cec emise de inculpat, în calitatea sa de reprezentant al SC R. SRL. Atât martorul L.M. cât şi martorul P.N. au infirmat susţinerile inculpatului privind cunoaşterea de către reprezentanţii părţilor vătămate a împrejurării lipsei de disponibil în contul bancar.
În ceea ce priveşte aprecierea instanţei de fond, în raport de filele cec eliberate de inculpaţi fără acoperire în contul bancar, a caracterului de cec în alb, emis drept garanţie şi nu ca mijloc de plată, nefiind astfel valabile, din analiza Normelor Cadru nr. 7 din 08 martie 1994 emise de Banca Naţională a României, care la punctul 67, reglementează cecul în alb ca instrument de plată, ce cuprinde numai semnătura trăgătorului, iar la punctul 69 din acelaşi act normativ în care se precizează faptul că primitorul cecului în alb are dreptulsă completeze instrumentul respectiv cu menţiunile cerute de art. 1 din legea asupra cecului, fără a mai fi necesară intervenţia emitentului, reiese caracterul valid al filelor cec emise de către inculpaţi.
În raport de toate aceste elemente s-a susţinut că instanţa de fond a procedat în mod greşit la schimbarea încadrării juridice reţinute prin actul de inculpare din infracţiunea de înşelăciune în infracţiunea prevăzută de legea cecului, cu excepţia actului de executare săvârşit de inculpatul B.C. în dauna SC B.
De asemenea, în privinţa inculpatului T.I. se impune reţinerea formei continuate a infracţiunii de înşelăciune reţinute în sarcina sa prin rechizitoriu, având în vedere faptul că infracţiunea a vizat patrimoniul a două societăţi comerciale, prin emiterea mai multor file cec fără acoperire.
Pentru motivele invocate, s-a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei penale şi în totalitate a deciziei penale atacate şi, rejudecând în fond, să fie pronunţată o hotărâre legală şi temeinică în raport de cele precizate.
Recursul este nefondat.
Analizând Decizia atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea constată că hotărârea instanţei de control judiciar, prin care s-a menţinut sentinţa instanţei de fond, este legală si temeinică.
De asemenea, motivele susţinute în recursul parchetului sunt aceleaşi pe care reprezentantul Ministerului Public Ie-a invocat si in fata instanţei de apel, prin Decizia recurată motivându-se amplu si temeinic respingerea lor.
În aceasta ordine de idei, în mod corect s-a reţinut de ambele instanţe că, cecul este un înscris prin care o persoană numită trăgător dă ordin unei bănci la care are disponibil bănesc numit tras să plătească în momentul în care prezintă titlul pentru o sumă de bani unei alte persoane numită beneficiar.
Fiind necesară, aşa cum s-a arătat existenţa a trei persoane rezultă că cecul presupune relaţii preexistente între unele dintre acestea în sensul că trăgătorul are disponibilităţi financiare la o bancă, iar banca îi eliberează acestui trăgător care este clientul său, mai multe formulare tipizate necompletate pe care acesta nu le va putea completa decât în limitele disponibilităţilor financiare de la banca respectivă.
Aşadar, pentru emiterea unui cec sunt obligatorii două premise: a) existenţa unei convenţii între trăgător şi bancă şi b) existenţa disponibilului bănesc la bancă în momentul emiterii cecului pentru întreaga sumă menţionată în cuprinsul lui.
Legea CEC-ului nr. 59/1934 arata că, pentru ca acest instrument de plata sa fie valabil, sunt necesare: ordinul necondiţionat de a plăti o sumă de bani, arătarea datei emiterii si semnătura celui care emite cec-ul.
Strâns legat de modalitatea de întocmire a unui cec este cea a întocmirii unui aşa-zis cec în alb care cuprinde numai o parte din menţiunile obligatorii dar în care este obligatorie semnătura emitentului.
Aşa cum s-a arătat, cecul este un instrument de plată dar este folosit în practica comercială sub forma unui înscris ce garantează executarea unor obligaţii, însă şi această situaţie presupune înţelegeri anterioare între părţi cu privire la modalitatea de plată, înţelegeri care în cele mai multe cazuri, deşi nedovedite prin probe preconstituite, se deduc uşor pe baza uzanţelor comerciale.
Ca dovadă că există înţelegeri anterioare şi că părţile nu înţeleg să-şi preconstituie probe sunt modalităţile prin care cecul în alb poate avea o clauză în care se menţionează că posesorul cecului va completa cecul înaintea plăţii dar fără a depăşi o anumită sumă.
Trebuie făcută şi precizarea că, pentru a evita neexecutarea unei obligaţii, beneficiarul poate solicita un cec certificat care este confirmat de bancă cu privire la existenţa provizionului bancar, situaţie în care garantează în mod cert onorarea cecului de către bancă şi face imposibilă înşelarea beneficiarului cecului.
Codul Penal în art. 215 arată că constituie infracţiune emiterea unui cec asupra unei instituţii de credit sau a unei persoane, ştiind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară în scopul arătat la alin. (1) art. 215, adică de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă posesorului cecului.
Aşadar, ceea ce interesează este faptul că la emiterea unui cec trebuie să existe, în primul rând, acoperirea necesară.
În conformitate cu dispoziţiile legale cecul trebuie să cuprindă data emiterii (art. 1 pct. 5 din Legea nr. 59/1934 asupra cecului) data emiterii neavând rubricaţie şi nefiind prevăzut de lege o dată a scadenţei şi aceasta deoarece ar fi în contra raţiunii de a exista a cecurilor care reprezintă un instrument de plată pentru a evita plăţile în numerar aşadar, un instrument de plata rapid şi emis doar într-un anume scop de unde rezultă şi că între data emiterii şi data la care se poate prezenta cecul pentru plată este foarte scurt, aceasta fiind şi raţiunea art. 30 din Legea cecului şi art. 162 din Normele cadru nr. 7/1994 ale BNR în care se arată ca regulă că cecul trebuie să fie prezentat la plată în termen de 8 zile dacă este plătibil în localitatea în care a fost emis.
Tocmai pentru că cecul nu are decât o singură dată, cea a emiterii, în practică părţile folosesc acest înscris numit cec şi prin bună înţelegere completează ca dată a emiterii pe cea a unei eventuale scadenţe sau doar îl predau în alb având semnătura, dar lipsindu-i menţiunea cu privire la data emiterii oferindu-i astfel posibilitatea celui căruia i s-a înmânat cecul să completeze înscrisul cu data emiterii, folosindu-se cecul în acest fel ca o garanţie a executării plăţii care, nici măcar nu există.
Cecul în alb având semnătura trăgătorului, dar neavând trecută data emiterii (confundată prin înţelegerea dintre părţi cu data scadenţei) în primul rând, nu este un cec valabil şi aceasta deoarece legea arată în mod expres, că un cec căruia îi lipseşte data emiterii, nu este valabil ca cec aşadar, nu este un instrument de plată.
Mai trebuie observat şi aspectul că infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (4) C. pen., este strâns legată de două elemente: emiterea cecului şi existenţa acoperirii necesare la data emiterii astfel că, în primul rând, trebuie să fie emis valabil un cec din punctul de vedere al formei lui iar pe de altă parte, cel care emite cecul trebuie să treacă data emiterii pentru că el trebuie să facă corespondenţa dintre data emiterii şi disponibilul bănesc existent în bancă la acea dată.
Dacă s-ar emite un cec fără dată a emiterii si s-ar transmite acest înscris către o altă persoană nu are relevanţă data pe care o trece acea persoană pe cec pentru că în acest fel, în funcţie de existenţa sau inexistenţa disponibilului bănesc ar face ca primul (trăgătorul) să săvârşească o infracţiune în funcţie şi la data pe care o stabileşte altcineva.
Din moment ce nu este valabil ca cec neavând data emiterii, nu poate avea nici rol de a garanta ceva pentru că cel căruia i se înmânează cecul fără data emiterii îşi dă seama chiar în acel moment că cecul nu are în acel moment acoperirea necesară pentru că dacă ar fi avut-o ar fi fost trecută data emiterii, aşadar, cecul în alb, nu poate juca rolul unei garanţii.
Tocmai pentru a evita aceste inconveniente, legiuitorul a incriminat fapta de a emite un cec fără a avea la tras disponibil suficient dar si fapta de a emite un cec cu data falsă (spre exemplu, este trecută ca dată a emiterii data scadenţei) sau fără unul din elementele esenţiale arătate de alin. (1), (2), (3) şi (5) ale art. 1 din legea specială, adică şi atunci când lipseşte data emiterii lui. Dacă utilizarea cecului este asociată cu încheierea unui contract trebuie făcută diferenţa dintre obligaţiile care decurg din contract şi pe cele care rezultă din utilizarea cecului, aceasta diferenţă impunându-se deoarece trebuie analizată latura materială a infracţiunii şi dacă din aceasta rezultă prejudiciul reclamat, ţinând cont că unele infracţiuni sunt de pericol iar altele de rezultat.
Simpla emitere a unui cec fără acoperire ori cu dată falsă ori fără dată reprezintă o infracţiune de pericol necreatoare de prejudiciu.
În situaţia în care cecul este folosit ca un instrument de garanţie înmânarea lui către o altă persoană nu creează prin ea însăşi prejudiciu şi aceasta deoarece înmânarea unui cec în alb nevalabil ca cec, neavând completată data emiterii, nu poate să garanteze nimic şi este ca şi cum o parte dintr-un contract oarecare ar putea reclama că a fost înşelată pentru simplul fapt că la momentul încheierii contractului, au convenit ca o contraprestaţie să fie executată ulterior la un oarecare termen dar devenind scadent termenul, obligaţia nu a fost executată astfel că, dacă ar fi ştiut că acea contraprestaţie nu va fi efectuata nu încheia contractul.
Primirea unui cec care nu este valabil de către o parte, nu demonstrează că a fost indusă în eroare cu privire la existenţa acoperirii necesare ci, reprezintă, dimpotrivă, dovada că ştia că partenerul nu dispune de disponibilităţile necesare atâta vreme cât nu garantează cu vreun înscris valabil.
Din probele administrate în cauză rezulta că inculpaţii (în mod separat neavând legătura activitatea unuia cu a altuia) au încheiat contracte comerciale şi în executarea acestor contracte au înmânat file cec fără a avea trecută data scadentei fiind înmânate ca cecuri în alb, ceea ce nu reprezintă o activitate de inducere în eroare ci dimpotrivă o dovadă a inexistenţei acoperirii necesare, lucru de altfel, cunoscut de co-contractanti în mai multe situaţii aşa cum este dovedit.
În cauză a fost efectuată şi o expertiză contabilă ale cărei concluzii urmau să lămurească daca emiterea cecului se datora unui fapt scuzabil cum spune art. 84 alin. final, mai bine zis, să dovedească o cauză de nepedepsire „ aparat de pedeapsa".
Este adevărat şi că printr-o decizie dată privind examinarea unui recurs în interesul legii (Decizia nr. 9/2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie) s-a statuat că daca beneficiarul cecului are cunoştinţă în momentul emiterii cecului că nu exista disponibilul necesar acoperirii acestuia la tras, fapta constituie infracţiunea prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934.
În această situaţie se prezumă că cecul este valabil având inclusiv trecută data scadenţei, singura neregularitate constând în corespondenţa dintre disponibil şi ceea ce arată cecul.
Dar dacă cecul nu are trecută data emiterii, el nu mai are cum să fie un cec valabil, fiind totuşi sancţionat de legiuitor.
Totodată, analizând motivele invocate de parchet în recursul promovat, se constata faptul că, pe parcursul soluţionării procesului, la data de 7 iulie 2008 a fost publicata în M.Of. nr. 509 Norma nr. 6 pt. modificarea si completarea Normelor - cadru ale BNR nr. 7/1994 privind comerţul făcut de societăţile bancare şi celelalte societăţi de credit, cu cecuri, pe baza Legii nr. 59/1934 asupra cecului, modificata prin OG nr. 11/1993, aprobată si modificată prin Legea nr. 83/1994, în care cecul este definit ca „un instrument de plata creat de trăgător care, în baza unui disponibil constituit la o instituţie de credit, dă un ordin necondiţionat acesteia, care se afla în poziţie de tras, să plătească la prezentare o sumă determinată unei terţe persoane sau însuşi trăgătorului emitent aflat în poziţie de beneficiar. Cecul trebuie să îndeplinească condiţiile de formă si de fond obligatorii stabilite de Legea nr. 59/1934, cu modificările si completările ulterioare, si descrise de prezenta norma".
Verificându-se în continuare actul menţionat anterior, se constata că pg. 6 s-a modificat, în sensul că „cecul trebuie sa fie completat în întregime cu cerneala ori pix de culoare albastra sau neagra ori prin dactilografiere. Menţiunile manuscrise vor fi completate cu majuscule, numai pentru suma în litere fiind posibilă completarea cu litere mici."
De asemenea, se constată că dispoziţiile art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 54/1934, text de lege în baza căruia au fost condamnaţii inculpaţii, potrivit cărora "oricine emite un cec cu data falsă sau căruia îi lipseşte unul din elementele esenţiale arătate de alin. (1), (2), (3) şi (5) al art. 1 şi art. 11" au rămas nemodificate.
În acest sens, disp. art. 1, alin. (1), (2), (3) şi (5) din legea susmenţionată arată că "cecul cuprinde: denumirea de cec trecută în însuşi textul titlului si exprimată în limba întrebuinţată pentru redactarea acestui titlu, ordinul necondiţionat de a plăti o anumită sumă de bani, numele celui care trebuie să plătească (tras) si arătarea datei şi a locului emiterii."
Totodată, disp. art. 11 prevăd că "orice semnătura a unui cec trebuie să cuprindă numele si prenumele sau firma celui care se obligă. Este totuşi valabilă semnătura în care prenumele este prescurtat sau arătat numai prin iniţiale".
Aşa fiind, cecul în alb având semnătura trăgătorului, dar neavând trecută data emiterii, nu este un cec valabil şi aceasta deoarece legea arată în mod expres, că un cec căruia îi lipseşte data emiterii, nu este valabil ca cec, aşadar, nu este un instrument de plată.
Faţă de cele ce preced, apare ca fiind pe deplin corectă si justificată concluzia reţinută atât de instanţa de fond, cât si de cea de control judiciar, deoarece primirea unui cec nevalabil nu demonstrează că persoana respectivă a fost indusă în eroare cu privire la existenţa acoperirii necesare, ci dimpotrivă, poate reprezenta dovada că partenerul nu dispune de fondurile necesare şi că, de comun acord, părţile au acceptat situaţia respectivă.
Ca atare, după verificarea cauzei şi în raport de disp. art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., recursul fiind nefondat, Curtea urmează a-l respinge conform art. 38515 pct. (1) lit. b) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei penale nr. 118 din 24 aprilie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, privind pe inculpaţii T.S., B.C. şi T.I.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 17 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 923/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3214/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
