ICCJ. Decizia nr. 3231/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3231/2009
Dosar nr. 1046/44/2009
Şedinţa publică din 13 octombrie 2009
Deliberând asupra recursului penal de faţă, constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă din 3 iunie 2009 a Judecătoriei Galaţi, pronunţată în Dosarul nr. 7167/233/2008 a fost respinsă, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 C. proc. pen. invocată de petentul F.M.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs petentul F.M., dar cu ocazia judecării căii de atac promovată, ce face obiectul Dosarului nr. 7167/233/2008 al Tribunalului Galaţi, petentul a invocat o nouă excepţie de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992.
Prin încheierea din 10 iunie 2009, Tribunalul Galaţi a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, apreciind că aceste dispoziţii legale nu au legătură cu soluţionarea recursului declarat de petent împotriva încheierii pronunţată de Judecătoria Galaţi.
Împotriva încheierii din 10 iunie 2009 a Tribunalului Galaţi petentul a declarat recurs, prilej cu care a formulat o nouă cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992.
Pe parcursul soluţionării acestei cereri, petentul a formulat cerere de recuzare a procurorului de şedinţă, iar cu prilejul soluţionării acestui incident procedural s-a formulat o nouă cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 C. proc. pen.
În motivarea excepţiei petentul a arătat că dispoziţiile art. 52 C. proc. pen. sunt neconstituţionale deoarece nu îi permit să cunoască completul care judecă cererea de recuzare, pentru ca eventual să procedeze la recuzarea acestui complet.
Or, un asemenea procedeu a fost interzis expres prin dispoziţiile OUG nr. 55/2004 şi Legii nr. 356/2006.
Pe de altă parte, Curtea apreciază că prevederile art. 52 C. proc. pen. nu au legătură cu soluţionarea prezentului recurs penal, astfel încât nu sunt întrunite cerinţele art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 republicată.
În ultimul rând, Curtea a apreciat că, în cadrul judecării recursului împotriva încheierii de şedinţă prin care Tribunalul Galaţi a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale petentul nu poate invoca o nouă excepţie de neconstituţionalitate deoarece s-ar ajunge la invocarea, în cascadă, a unei serii de excepţii de neconstituţionalitate având ca efect schimbarea competenţelor şi în cele din urmă blocarea activităţii judiciare, după modelul cererilor de recuzare repetate.
Prin încheierea din 22 iunie 2009, pronunţată în dosarul nr. 1046/44/2009, Curtea de Apel Galaţi, secţia penală, a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 C. pen., cerere formulată de petentul F.M.
Prin aceeaşi încheiere a fost respinsă ca nefondată şi cererea de recuzare a procurorului de şedinţă.
Revenind la recursul declarat de petent împotriva încheierii din 10 iunie 2009 a Tribunalului Galaţi, în cadrul căruia a fost invocată o nouă excepţie de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, Curtea de Apel Galaţi prin Decizia penală nr. 447/ R din 24 iunie 2009 a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor legale menţionate.
Prin aceeaşi Decizia a fost respins ca inadmisibil şi recursul declarat de petentul F.M. împotriva încheierii de şedinţă din 10 iunie 2009 pronunţată în Dosarul nr. 7167/233/2008 al Tribunalului Galaţi şi a dispus trimiterea dosarului la Tribunalul Galaţi pentru continuarea judecării recursului declarat de petent împotriva încheierii de şedinţă din 3 iunie 2009, pronunţată în dosarul nr. 7167/233/2008 al Judecătoriei Galaţi.
Pentru a dispune respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, Curtea de Apel Galaţi a reţinut că potrivit art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 dacă excepţia de neconstituţionalitate invocată este apreciată ca inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3) ale art. 29, instanţa respinge printr-o încheierea motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.
Acelaşi text de lege dispune că încheierea de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare şi că recursul se judecă în termen de 3 zile.
Din cele mai sus expuse rezultă că rolul instanţei superioare este acela de a verifica dacă în mod justificat a fost respinsă de către instanţa de fond cererea de sesizare a Curţii Constituţionale sau dacă, dimpotrivă, excepţia invocată nu era contrară prevederilor art. 29 alin. (1), (2) sau (3) din legea nr. 47/1992 astfel că se impunea sesizarea instanţei de control constituţional.
Aşa fiind, rezultă în mod logic că o nouă cerere de sesizare a Curţii Constituţionale, formulată cu ocazia judecării recursului declarat împotriva încheierii prin care instanţa de fond a respins o astfel de cerere, apare ca inadmisibilă fiind contrară scopului reglementării căii de atac stabilită de art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992.
Împotriva încheierii din 22 iunie 2009 şi a deciziei nr. 447/ R din 24 iunie 2009, pronunţate în Dosarul nr. 1046/44/2009 de către Curtea de Apel Galaţi a formulat recurs petentul F.M., susţinând că în mod greşit au fost respinse, ca inadmisibile, cererile de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 C. proc. pen. şi art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, întrucât sunt întrunite cerinţele dispoziţiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 (dispoziţii despre care petentul susţine că nu ar fi constituţionale).
Recursul formulat este inadmisibil.
Potrivit art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 încheierea prin care instanţa, sesizată cu privire la neconstituţionalitatea unei prevederi legale, procedează la sesizarea acesteia, poate fi atacată cu recurs la instanţa imediat superioară.
În acest sens, s-au pronunţat şiSECŢIILE UNITEale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 36/2006, cu ocazia soluţionării unui recurs în interesul legii, când s-a statuat că „încheierile instanţelor de recurs de respingere, ca inadmisibile, a cererilor de sesizare a Curţii Constituţionale, cu soluţionarea unor excepţii de neconstituţionalitate, sunt supuse căii de atac a recursului".
Înalta Curte apreciază că, în faţa instanţei de recurs, chemată să se pronunţe asupra legalităţii cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, nu se poate ridica o nouă excepţie de neconstituţionalitate a aceloraşi excepţii cu privire la care s-a pronunţat prima instanţă, în condiţiile în care obiectul judecăţii în recurs îl constituie verificarea legalităţii dispoziţiilor instanţei inferioare în legătură cu excepţia invocată.
Această împrejurare rezultă şi din dispoziţiile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992. Astfel, prin procedura reglementată de aceste dispoziţii legale se atribuie instanţei imediat superioare celeia care a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale o competenţă specială limitată exclusiv la examinarea legalităţii şi temeiniciei încheierii pronunţate conform textului legal citat (art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992).
Legea recunoaşte părţilor drepturi subiective şi le garantează liberul lor exerciţiu, însă drepturile trebuie exercitate cu bună-credinţă şi potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege.
Întrucât drepturile procesuale sunt recunoscute părţilor în scopul de a contribui la soluţionarea justă a procesului, ori de câte ori partea depăşeşte acest cadru prin efectuarea unui act procedural, nu pentru a înlesni judecata, ci pentru a o tergiversa, ea săvârşeşte un abuz de drept procesual.
Înalta Curte, constată că petentul F.M., prin invocarea în cascadă a aceloraşi excepţii de neconstituţionalitate în diferite faze procesuale şi în faţa instanţelor de grad diferit, comite un abuz de drept procesual, întrucât acesta exercită atât dreptul de recurs, cât şi cel de a invoca excepţii de neconstituţionalitate a unor dispoziţii legale în scop de şicană, atât a celorlalte părţi, cât şi a instanţelor de judecată fără justificarea unui interes legitim şi numai cu voinţa deliberată de a tergiversa soluţionarea cauzei în care este parte.
Acţiunea şicanatorie rezultă, după cum s-a menţionat, din faptul că în cadrul procesului penal care are ca obiect plângere împotriva soluţiei de neurmărire penală pronunţată de procuror, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., plângere aflată pe rolul Judecătoriei Galaţi, petentul a formulat cerere de recuzare a judecătorului fondului, prilej cu care a invocat şi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 C. proc. pen., iar în cadrul căii de atac în faţa Tribunalului Galaţi, a invocat o nouă excepţie de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992.
Cererile au fost reiterate în faţa Curţii de Apel Galaţi, sesizată cu recursul declarat împotriva soluţiei de respingere a cererilor de sesizare a Curţii Constituţionale.
Ulterior, petentul a formulat recurs şi împotriva soluţiilor pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, cauza fiind înaintată Înaltei Curţi în vederea soluţionării acestora.
Având în vedere că petentul foloseşte drepturile procesuale cu rea-credinţă, Înalta Curte va sancţiona acest abuz de drept, prin respingerea recursului formulat.
În consecinţă, având în vedere că petentul a depăşit obiectul judecăţii în recurs, recurs limitat exclusiv la examinarea legalităţii şi temeiniciei încheierii pronunţate conform art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 şi, mai mult decât atât, prin aceasta a săvârşit un abuz de drept procesual, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge ca inadmisibil recurs formulat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionarul F.M. împotriva încheierii din 22 iunie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, pronunţată în Dosarul nr. 1046/44/2009 şi împotriva deciziei penale nr. 447/ R din 24 iunie 2009 a Curţii de Apel Galaţi.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 13 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3404/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3358/2009. Penal → |
|---|
