ICCJ. Decizia nr. 3728/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3728/2009
Dosar nr. 37930/3/2008
Şedinţa publică din 11 noiembrie 2009
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 155 din 12 februarie 2009 Tribunalul Bucureşti l-a condamnat pe inculpatul C.G., fiul lui M. şi G., cetăţean italian,
- în baza art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., la 8 ani închisoare;
- în baza art. 3 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. la 12 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. a contopit pedepsele, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 12 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 C. pen. şi art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen. a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 6 ani.
A menţinut arestarea preventivă a inculpatului şi a dedus prevenţia de la 24 august 2008 la zi.
În baza art. 117 C. pen. a dispus expulzarea inculpatului.
În baza art. 118 lit. e) C. pen. raportat la art. 17 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 a confiscat cantitatea de 1945,1 grame heroină.
A dispus restituirea a trei telefoane mobile, inculpatului şi ridicarea sechestrului asupra autoturismului marca F., proprietatea inculpatului.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Instanţa a reţinut, în fapt, că organul de urmărire penală s-a sesizat din oficiu în legătură cu implicarea cetăţeanului italian C.G. în traficul internaţional de droguri de mare risc din Turcia spre Italia, cu tranzitarea teritoriului României.
Urmare activităţilor de investigare şi cercetare s-a stabilit că în cursul lunilor iulie şi august 2008 susnumitul inculpat s-a deplasat de mai multe ori din Italia în Turcia, tranzitând teritoriul României.
Ultima intrare în Turcia a avut loc la data de 14 august 2008 prin Punctul de Trecere a Frontierei Kapikule iar ultima ieşire la data de 21 august 2008, prin acelaşi punct de trecere.
Inculpatul a intrat pe teritoriul României prin P.T.F. Giurgiu la data de 22 august 2008, conducând autoturismul proprietate personală marca F., deplasându-se la Bucureşti de unde, a doua zi s-a îndreptat cu acelaşi autoturism spre P.T.F. Nădlac, judeţul Arad.
În cursul zilei de 23 august 2008, aproximativ orele 14,00 lucrătorii de poliţie au procedat la oprirea autoturismului în zona punctului de frontieră.
În prezenţa martorilor asistenţi, după ce inculpatul C.G. a declarat că nu deţine bunuri sau obiecte interzise de lege, s-a procedat la efectuarea unui control amănunţit în autoturism, organul de urmărire penală descoperind, după demontarea torpedoului din bord, 7 pachete ambalate, despre care susnumitul a recunoscut că conţin circa 2 kg de heroină, pe care a cumpărat-o din Turcia, cu intenţia de a transporta în Italia.
Conform Raportului de constatare tehnico-ştiinţifică al Laboratorului Central de Analiză şi Profil al Drogurilor din I.G.P.R., substanţa în cauză este heroină, cu masa totală de 1951,4 grame şi o concentraţie de 64% ± 2%.
Inculpatul a declarat că a procurat heroină la data de 20 august 2008 la hotelul Grand Milano din Istanbul, Turcia, de la un cetăţean de naţionalitate kurdă, pe care l-a cunoscut prin intermediul directorului hotelului şi pentru care a plătit suma de 10.000 euro.
Tot potrivit propriei declaraţii, inculpatul urma să transporte heroina în Italia şi spera să obţină din vânzarea acesteia 20.000 – 25.000 euro.
În cauză, pe baza datelor referitoare la pregătirea săvârşirii infracţiunii s-a obţinut autorizarea şi s-a realizat interceptarea şi înregistrarea comunicărilor telefonice, care au confirmat intenţia inculpatului de a se deplasa în Italia la data de 23 august 2008, dar şi implicarea altor persoane în activităţi de deţinere şi trafic ilicit de droguri, faţă de care, însă, a fost disjunsă cauza.
Inculpatul şi-a recunoscut vinovăţia la urmărirea penală şi în faţa instanţei.
Instanţa de fond a reţinut că fapta inculpatului C.G. de a deţine şi transporta, fără drept, cantitatea de 1951,4 grame heroină, pe teritoriul României, realizează conţinutul infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 iar faptele aceluiaşi inculpat de a introduce cantitatea susmenţionată de heroină în România prin Punctul de Trecere a Frontierei Giurgiu şi de a încerca scoaterea heroinei din România prin Punctul de Trecere a Frontierei Nădlac, realizează conţinutul infracţiunii de trafic ilicit internaţional de droguri de mare risc, în formă continuată, prevăzută de art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicaţiunea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
La stabilirea şi aplicarea pedepsei în cadrul criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), s-a reţinut circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., raportată la conduita sinceră a inculpatului în cursul procesului penal.
Instanţa a mai apreciat că se justifică şi luarea măsurii de siguranţă a expulzării inculpatului.
Pe de altă parte, a apreciat că nu sunt întrunite condiţiile legale pentru luarea măsurii de siguranţă a confiscării autoturismului întrucât nu a servit efectiv la realizarea laturii obiective a vreuneia dintre infracţiunile imputate.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, care a criticat-o pentru greşita reţinere a circumstanţei atenuante, nelegalitatea aplicării pedepsei complementare, indicarea generică şi nu concretă a temeiului legal al măsurii expulzării şi greşita dispunere a ridicării măsurii asigurătorii a sechestrului asupra autoturismului, precum şi inculpatul C.G., care a solicitat reducerea pedepsei şi înlăturarea măsurii expulzării.
Prin Decizia penală nr. 133 din 27 mai 2009 Curtea de Apel Bucureşti a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, a desfiinţat în parte hotărârea atacată şi, în rejudecare:
- în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 l-a condamnat pe inculpat la 10 ani închisoare şi la 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. ca pedeapsă complementară;
- în baza art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) l-a condamnat pe inculpat la 14 ani închisoare şi 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară.
În baza art. 33 şi art. 34 C. pen. a contopit pedepsele, dispunând ca inculpatul C.G. să execute pedeapsa cea mai grea, de 14 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 7 ani, cu aplicarea art. 71 C. pen. raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
A menţinut arestarea inculpatului şi a dedus prevenţia de la 24 august 2008 la zi.
În baza art. 117 alin. (3) C. pen. a dispus expulzarea inculpatului în ţara sa de origine – Italia.
În baza art. 118 lit. b) C. pen. şi art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a dispus confiscarea specială a autoturismului marca F., proprietatea inculpatului, înlăturând dispoziţia de ridicare a sechestrului.
A respins ca nefondat apelul inculpatului.
Instanţa de control judiciar a constatat că simpla recunoaştere a faptelor de către inculpat nu îndrituia instanţa de fond să coboare pedepsele sub minimul legal special, în condiţiile în care celelalte criterii de individualizare relevă, pe rând, grad ridicat de pericol social al infracţiunilor săvârşite, periculozitate a inculpatului, desprinsă din antecedentele sale penale, potrivit cărora încă din 1981 a mai fost condamnat tot pentru astfel de infracţiuni şi nu în cele din urmă cantitatea ridicată de droguri – circa 2 kg.
Nelegal este şi procedeul folosit de instanţa de fond la aplicarea pedepsei complementare – arată instanţa de apel – atunci când a aplicat-o la pedeapsa închisorii rezultantă şi nu pentru fiecare dintre infracţiunile săvârşite.
A fost indicat corespunzător textul legal ca temei al măsurii de siguranţă şi ţara în care va fi expulzat inculpatul.
A dispus confiscarea specială a autoturismului inculpatului, instanţa de control judiciar reţinând că acesta a fost modificat, prin crearea unui spaţiu în spatele torpedoului şi, deci, a fost adaptat pentru transportul, ascuns, al drogurilor.
Decizia penală susmenţionată a fost atacată cu recurs de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti care, prin motivele scrise, a criticat-o pentru nelegalitatea pedepsei stabilite pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) iar, oral şi pentru netemeinicia măsurii de siguranţă a expulzării, nerecomandată, faţă de circumstanţele cauzei şi Directiva nr. 2004/38/CE, art. 27 alin. (2) Tratatul Comunităţii Europene.
A declarat recurs în cauză şi inculpatul C.G., care a solicitat reducerea pedepsei şi înlăturarea măsurii de siguranţă a expulzării.
Verificând hotărârea atacată pe baza actelor şi lucrărilor de la dosar, Curtea constată că recursul parchetului este întemeiat pentru cele ce urmează, iar recursul inculpatului este nefondat.
În cauză împrejurările săvârşirii faptelor, identitatea inculpatului şi vinovăţia acestuia în forma cerută de lege au fost corect reţinute.
Participaţia penală reală şi amploarea activităţii infracţionale urmează să fie stabilite în cadrul cooperării în baza Convenţiei Europene de Asistenţă Judiciară în materie penală, cu autorităţile din Republica Turcia.
Inculpatul şi-a recunoscut vinovăţia.
Încadrarea juridică reţinută este legală.
Probele administrate, între care, cele care rezultă din procesul verbal de constatare al poliţiei din data de 23 august 2008, planşa foto, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică al Laboratorului Central de Analiză şi Profil al Drogurilor şi procesele verbale de redare în scris a convorbirilor telefonice susţin şi demonstrează săvârşirea faptelor de către inculpat.
Pericolul social al infracţiunilor precum şi periculozitatea inculpatului au fost corect apreciate de către instanţa de apel, care justificat a înlăturat calificarea conduitei sincere a inculpatului ca împrejurare ce constituie circumstanţă atenuantă.
În adevăr, faptele comise de inculpat, prin cantitatea mare de droguri de mare risc şi caracterul internaţional al traficului, prezintă un grad concret ridicat de pericol social.
Conduita sinceră a acestuia s-a materializat practic în recunoaşterea unei realităţi faptice, după ce organul de urmărire penală a descoperit drogurile ascunse în lăcaşul din spatele torpedoului de la bordul autoturismului.
Hotărârea instanţei de apel este însă nelegală în privinţa pedepsei stabilite pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.
Potrivit acestui text de lege, limitele speciale ale pedepsei închisorii sunt de la 15 la 25 de ani.
Ori, instanţa de apel, fără să fi reţinut vreo cauză legală sau judiciară de reducere sau coborâre a pedepsei, a stabilit pedeapsa de 14 ani închisoare, sub limita minimă legală specială.
Pentru acest motiv, recursul parchetului va fi admis, casând Decizia instanţei de apel numai cu privire la greşita individualizare a pedepsei şi în rejudecare, va proceda la o nouă individualizare, în raport de limitele de pedeapsă prevăzute de art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Recursul inculpatului C.G., prin care a solicitat reducerea pedepsei şi înlăturarea măsurii de siguranţă a expulzării – această din urmă măsură fiind criticată oral şi de procuror – este nefondat.
Motivarea din precedent relativă la gradul ridicat de pericol social al infracţiunilor săvârşite şi conduita inculpatului, susţine dispoziţia instanţei de apel de înlăturare a circumstanţei atenuante reţinute de instanţa de fond, astfel încât nu există justificare şi nici temei pentru reducerea pedepselor pentru fiecare infracţiune şi a celei rezultante, aplicate la nivelul minimului special, prevăzut de lege.
Nici cererea de înlăturare a măsurii de siguranţă a expulzării nu este întemeiată.
Potrivit art. 117 alin. (1) C. pen., instanţa are facultatea de a interzice cetăţeanului străin care a comis o infracţiune, rămânerea pe teritoriul ţării.
Măsura expulzării, în cazul de faţă, este justificată.
Deşi inculpatul are legături afective şi comerciale de mai mulţi ani în România, acesta, prin implicarea dovedită în traficul internaţional de droguri, dacă ar mai putea rămâne în ţară s-ar afla în continuare în ceea ce este cunoscut în lumea traficanţilor ca fiind „Ruta Balcanică" a drogurilor.
Probele îl identifică pe acest inculpat ca participant activ în traficul de droguri din această zonă geografică, astfel că, prin măsura de siguranţă a expulzării, se realizează cu certitudine scopul acesteia, de înlăturare a stării de pericol şi preîntâmpinarea săvârşirii faptelor prevăzute de legea penală.
În fine, neconstatând, din examinarea din oficiu a hotărârilor, alte încălcări ale legii, Curtea va admite recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti pentru motivul arătat în precedent şi, tot pentru motivele examinate anterior, va respinge recursul inculpatului.
Din pedeapsa aplicată va fi dedusă prevenţia inculpatului de la 24 august 2008 la 11 noiembrie 2009.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva Deciziei penale nr. 133 din 27 mai 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Casează Decizia penală atacată numai cu privire la greşita individualizare a pedepsei principale.
Înlătură dispoziţiile art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. şi repune pedepsele în individualitatea lor.
Majorează pedeapsa aplicată inculpatului C.G. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 3 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) de la 14 ani închisoare la 15 ani închisoare.
Conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. contopeşte pedepsele aplicate şi dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare şi 7 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.G. împotriva aceleiaşi decizii.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 24 august 2008 la 11 noiembrie 2009.
Obligă recurentul inculpat la 275 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 75 lei, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Onorariul interpretului de limba italiană, pe timp de 4 ore, se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3428/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3757/2009. Penal. Infracţiuni privind... → |
|---|
