ICCJ. Decizia nr. 3184/2009. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3184/2009
Dosar nr. 1505/117/2008
Şedinţa publică din 9 octombrie 2009
Asupra recursului penal de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 92 din 24 februarie 2009 a Tribunalului Cluj a fost condamnat inculpatul O.D. la:
-10 ani închisoare şi 6 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) şi b) C. pen.;
-4 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare şi 6 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a),b), c) C. pen.
S-a constatat că inculpatul O.D. a comis aceste infracţiuni în condiţiile recidivei postcondamnatorii prev. de art. 37 lit. a) C. pen. faţă de pedeapsa de 3 ani 2 luni închisoare ce i-a fost aplicată prin sentinţa penală nr. 899/1999 a Judecătoriei Cluj-Napoca, din executarea căreia a fost liberat condiţionat cu un rest neexecutat de 482 zile.
În baza art. 61 C. pen. s-a revocat liberarea condiţionată din executarea acestei pedepse şi s-a dispus contopirea restului neexecutat de 482 zile cu pedeapsa aplicată prin prezenta, inculpatul O.D. urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare şi 6 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen.
Inculpatul D.I. a fost condamnat la 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1) şi (4) C. pen. cu aplicarea cu art. 37 lit. a) C. pen.
S-a constatat că inculpatul a comis această infracţiune în concurs real de infracţiuni cu cea pentru care s-a dispus aplicarea pedepsei de 6 ani 4 luni închisoare prin sentinţa penală nr. 415 din 01 martie 2006 a Judecătoriei Oradea, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 495/A din 13 decembrie 2006 a Tribunalului Bihor.
În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus contopirea acestor pedepse, pentru ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 6 ani şi 4 luni închisoare.
În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a scăzut din durata pedepsei aplicate acestui inculpat timpul arestului preventiv de la 18 februarie 1999 la 23 februarie 1999.
În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpaţilor drepturile prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până la terminarea executării pedepsei.
În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ. au fost obligaţi inculpaţii în solidar să plătească părţii civile SC W.M. SRL Bucureşti despăgubiri civile în sumă de 8610,84 lei, iar inculpatul O.D. a fost obligat la plata unor despăgubiri civile astfel: către partea civilă SC G. SRL Galaţi suma de 62.400 lei; către partea civilă SC F. SA Bucureşti suma de 44.280 lei, către partea civilă SC T.P. SRL Bucureşti suma de 17.481,4 lei; către partea civilă W.M. SRL Bucureşti suma de 4.851,3 lei, către partea civilă SC F.G.H. SA Oradea suma de 23.053,2 lei, către partea civilă SC K&K C.T. SRL Cluj suma de 12.045,1 lei, către partea civilă SC M.I. Cluj suma de 15.495,2 lei şi către partea civilă SC R.S. SRL Cluj suma de 12.000 lei.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 744 din 13 decembrie 2007 a Tribunalului Cluj s-a dispus condamnarea inculpatului O.D. la pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pe o durată de 6 ani. Prin aceeaşi sentinţă penală s-a dispus condamnarea inculpatului D.I. la pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare. Prin Decizia penală nr. 39/A din 11 martie 2008 a Curţii de Apel Cluj s-a dispus admiterea apelurilor celor doi inculpaţi, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Astfel, sub nr. 1505/117/2008, Tribunalul Cluj a fost investit cu judecarea cauzei privind pe cei doi inculpaţi, pentru comiterea infracţiunilor de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 lit. a), b) C. pen. şi înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (4) cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a), b) C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen. faţă de inculpatul O.D., respectiv complicitate la înşelăciune, prev. de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (4) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. pentru inculpatul D.I. Aceste încadrări juridice ale faptelor reţinute în sarcina celor doi inculpaţi fiind susţinute de către reprezentantul organului de urmărire penală ca urmare a pronunţării sentinţei penale nr. 1616 din 28 noiembrie 2006 a Judecătoriei Cluj-Napoca, care a dispus reunirea mai multor cauze penale privind pe inculpatul O.D. având acelaşi obiect (înşelăciune), iar valoarea prejudiciului cauzat prin ansamblul infracţional de către acest inculpat depăşind suma de 2.000.000.000.000 lei ROL, ceea ce a determinat o infracţiune cu consecinţe deosebit de grave, competentă ca instanţă de fond fiind instanţa Tribunalului.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarea stare de fapt:
Prezentul dosar a fost format în urma disjungerii dispuse prin rechizitoriul dat în Dosarul nr. 211/P/2002 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, la data de 22 aprilie 2002. În respectivul dosar s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaţilor D.M. şi S.R., pentru complicitate la infracţiunea continuată de înşelăciune prin emiterea de file C.E.C. fără acoperire şi încetarea urmăririi penale faţă de învinuitul B.R. - decedat (care s-a sinucis), pentru autorat la mai multe înşelăciuni.
Faţă de inculpaţii O.D., D.I. şi învinuiţii C.S.D.I. şi N.N.B., s-a dispus disjungerea cauzei, întrucât aceştia s-au sustras urmăririi penale, inculpaţii O.D. şi D.I. părăsind ţara în mod fraudulos la sfârşitul anului 2001, fiind şi daţi în urmărire generală. Cu toate căutările efectuate nu s-a reuşit prinderea acestora, astfel că probatoriul a fost completat în lipsa lui O.D. şi D.I., iar prin referatul din 17 decembrie 2004 al Serviciului Cercetări Penale din cadrul I.P.J. Cluj s-a propus trimiterea în judecată a inculpaţilor O.D. şi D.I.
Conform probelor administrate de organele de urmărire penală a rezultat că, în perioada 21 august 2001 - 27 decembrie 2001 inculpatul O.D. şi învinuitul B.R., în calitate de autori, ca reprezentanţi - administratori a trei societăţi comerciale, au comis mai multe înşelăciuni cu C.E.C.-uri, fiind ajutaţi de către complicii S.R., D.M. şi D.I. la unele dintre fapte, ori acţionând singur în cazul altor înşelăciuni, inculpatul O.D.
S-a precizat că, prin sentinţa penală nr. 1158 din 26 septembrie 2002 a Judecătoriei Cluj-Napoca au fost condamnaţi complicii D.M. şi S.R. la pedepse de 2 ani şi 2 luni închisoare, şi respectiv, 2 ani şi 4 luni închisoare, pedepse ce au fost deja executate.
Inculpaţii O.D. si D.I. au reuşit să părăsească ţara, în timp ce condamnaţii D.M. şi S.R., complici ai acestora, au fost prinşi la punctele de trecere a frontierei pe când încercau şi ei să părăsească ţara.
Toţi învinuiţii şi condamnaţii la care s-a făcut referire anterior au domiciliul în mun. Cluj-Napoca, nu erau încadraţi în muncă, nu aveau veniturile asigurate şi astfel, au ajuns să se informeze, acţionând separat, despre posibilitatea obţinerii unor venituri importante prin înşelarea diferitelor societăţi comerciale de la care, prin mijloace frauduloase, creând aparenta de reprezentaţi ai unor firme serioase, ridicau mărfuri pentru plata cărora emiteau file C.E.C. ce nu aveau acoperire, conturile respective nefiind alimentate.
Pentru derularea activităţii infracţionale, inculpatul O.D. a fost sprijinit financiar de către condamnaţii D.M. şi S.R., pentru preluarea unor societăţi comerciale, cu scopul principal ca noul administrator să intre în posesia carnetelor cu file C.E.C. şi a actelor societăţilor, cesionate de foştii administratori.
Astfel, martorul M.R.D., în luna august 2001, a cesionat părţile sociale ale SC C.S. SRL, prin act adiţional autentic în favoarea inculpatului O.D., care a devenit asociat unic şi administrator, cu sprijinul financiar al condamnatului D.M. (f. 328-346).
În luna noiembrie 2000 inculpatul O.D., sprijinit financiar de S.R. a preluat SC A.R.C. SRL de la nişte rromi din localitatea Feurdeni, judeţul Cluj (f. 347-367).
Separat, la iniţiativa inculpatului D.I., condamnatul S.R. a contribuit la preluarea de către decedatul B.R. a SC G.C. SRL Cluj Napoca (f. 314-319; 347-367).
Astfel, fiind în posesia carnetelor cu file C.E.C. ridicate de la unităţile bancare, noii asociaţi unici, cu sprijinul complicilor D.M., S.R. şi D.I., intrau în relaţii comerciale cu diferite societăţi din zone diferite ale ţării, ridicau marfa pentru plata cărei emiteau file C.E.C, obţinând amânarea depunerii acestora în bancă, pentru a comite cât mai multe înşelăciuni înainte ca băncile trase să comunice lipsa disponibilului din cont şi societăţile comerciale să fie cuprinse în evidentele Centralei Incidentelor de Plăţi. Pentru a fi cât mai convingători şi a arăta seriozitatea firmelor ai căror delegaţi erau, învinuiţii achitau de regulă un avans şi solicitau amânarea depunerii CEC-ului în bancă pentru perioade cuprinse între 2 şi 4 săptămâni.
Separat de primele infracţiuni comise individual, infractorii s-au reunit apoi în Bucureşti, unde stăteau în gazdă, şi de unde au acţionat, sprijinindu-se şi reuşind să cauzeze prejudicii mari societăţilor comerciale părţi vătămate, într-o perioadă scurtă de timp.
Deşi exista indicii privind implicarea infractorilor în mai multe fapte, conform probelor administrate, s-a dovedit că au fost păgubite 8 societăţi comerciale, prejudiciul total depăşind suma de 2.000.000.000 lei.
Se vor descrie în continuare înşelăciunile comise în calitate de autor ori complice de către inculpaţii O.D. şi D.I., fapte pentru care complicii D.M. şi S.R. sunt condamnaţi definitiv.
Primele infracţiuni au fost comise în perioada septembrie - începutul lunii octombrie 2001, iar apoi inculpatul O.D. a comis alte înşelăciuni, în baza unei noi rezoluţii infracţionale, ca reprezentant al altei societăţi comerciale, preluată în a doua parte a lunii decembrie 2001.
I. După ce învinuitul decedat B.R. a fost folosit de către inculpaţii D.I. şi S.R., fiind determinat să preia părţile sociale ale SC G.C. SRL Cluj, cei trei, în prima parte a lunii septembrie 2001, s-au înţeles să achiziţioneze mărfuri în numele societăţii respective, fără să fie alimentat ori să aibă intenţia de a alimenta contul bancar al societăţii.
Conform declaraţiilor constante şi repetate ale condamnatului S.R., susţinute de declaraţiile condamnatului D.M. şi ale martorului V.L., a fost comisă la iniţiativa inculpatului D.I. la data de 12 septembrie 2001, o înşelăciune în dauna SC A.B.B. SRL. Bucureşti - Punctul de lucru Timişoara.
Urmare unei discuţii telefonice a inculpatului D.I. cu reprezentanţii societăţii, cu maşina martorului V.L., s-au deplasat din Cluj-Napoca la Timişoara, D.I., S.R., B.R. martorul V.L., care i-a însoţit doar, fără să cunoască intenţia infracţională a celor trei. După ce a fost instruit B.R. de către inculpatul D.I. şi de către S.R., care au aşteptat pe o terasă, B.R. a ridicat de la Punctul de lucru Timişoara cantitatea de 200 apometre în valoare de 86.108.400 lei, pentru achitarea cărora a emis fila C.E.C., scadentă la 10 octombrie 2001.
Ulterior, fila C.E.C. a fost depusă la bancă pentru decontare, însă a fost refuzată la plată din lipsa disponibilului necesar în contul SC G.C. SRL Cluj, astfel că unitatea prejudiciată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 86.108.400 lei.
Precizăm că, originalul filei C.E.C, la fel ca şi în cazul altor înşelăciuni ce le vom descrie în continuare, se afla la Dosarul nr. 4792/2002 al Judecătoriei Cluj-Napoca, în care au fost condamnaţi S.R. şi D.M.
Înşelăciunea privind apometrele ridicate de la Timişoara şi vândute apoi la sub preţ, se probează prin plângerea şi declaraţiile părţii civile SC A.B.B. SRL Bucureşti - Punctul de lucru Timişoara, înscrisurile depuse la dosar de către firma păgubită, declaraţiile martorilor N.C. şi V.L., precum şi prin declaraţiile repetate ale condamnatului S.R. (f. 50-69; 314-319; 341-344; 347-367).
De precizat este faptul că prin sentinţa penală nr. 1158/2002 a Judecătoriei Cluj-Napoca a fost obligat inculpatul S.R. la plata sumei de 99984120 ROL cu care s-a constituit parte civilă în cauză această societate (reprezentând valoarea actualizată a prejudiciului), ale cărei părţi sociale au fost preluate de SC W.M. SRL Bucureşti care a fost citată în calitate de parte civilă în prezentul dosar.
2. La data de 21 septembrie 2001, după ce s-au întâlnit în Bucureşti, în baza înţelegerii avute cu inculpatul O.D., care a semnat şi le-a predat fila C.E.C. în numele SC C.S. SRL Cluj, B.R. împreună cu S.R. s-au deplasat la sediul SC G. SRL Galaţi ai căror reprezentanţi au fost contactaţi iniţial telefonic.
B.R. era desemnat delegat de către inculpatul O.D., astfel că acesta singur, aşteptat fiind de S.R., a intrat în incinta societăţii şi a prezentat acte justificative, achitând şi un avans de 30.000.000 lei, ridicând astfel produse textile în cuantum de 654.000.000 lei.
Pentru restul sumei, B.R. a lăsat, semnate şi ştampilate filele C.E.C., în valoare de 300.000.000 lei şi de 324.000.000 lei, scadente la 2 şi respectiv 12 octombrie 2001, file C.E.C. în copie în prezentul dosar, iar originalele se afla Dosarul nr. 4792/2002 al Judecătoriei Cluj-Napoca.
Produsele textile au fost transportate iniţial cu un camion în Bucureşti, iar ulterior în Cluj-Napoca, în două rânduri, cu o maşina condusă de martorul P.O.F. care a fost solicitat de inculpatul O.D., fiind valorificate martorului A.K.A. în parte, iar o altă parte a fost depozitată în garajul martorului C.S., de unde au fost preluate de condamnatul D.M.
Filele C.E.C. emise de către inculpatul O.D. şi predate de către învinuitul B.R. au fost refuzate la plată din cauza lipsei totale de disponibil în contul societăţii cumpărătoare, aşa cum rezultă şi din adresa Băncii Agricole Cluj, unde avea deschis contul SC C.S. SRL SC G. SRL Galaţi se constituie parte civilă în cauză cu suma de 624.000.000 lei.
Înşelăciunea comisă în dauna societăţii din Galaţi se probează cu plângerea şi declaraţiile reprezentaţilor firmei, actele depuse la dosar, declaraţiile martorilor V.L., P.O., C.S. si A.K.A., coroborate cu declaraţiile condamnaţilor D.M. şi S.R. (f. 74-94; 314-319; 328-367).
3. În aceeaşi zi când B.R. şi S.R. erau plecaţi cu "afaceri" la Galaţi, inculpatul O.D. ajutat de către D.M. s-a prezentat la SC F. SA Bucureşti, de unde a ridicat balanţe electronice în valoare de 135.521.000 lei, pentru plata cărora a emis fila C.E.C., scadentă la 1 octombrie 2001.
În zilele de 24 şi respectiv 25 septembrie 2001, continuând activitatea infracţională în dauna aceleiaşi societăţi comerciale, inculpatul O.D., ca reprezentant al SC C.S. SRL cât şi delegat al SC G.C. SRL, a ridicat balanţe electronice în valoare de 149.000.000 lei şi respectiv 175.800.000 lei, pentru achitarea cărora a predat trei file C.E.C, achitând şi în numerar suma de 10.000.000 lei.
Balanţele electronice au fost valorificate cu sprijinul lui D.M., S.R. şi D.I., o parte în zona oraşului Alexandria.
Filele C.E.C. au fost refuzate la plată datorită lipsei totale de disponibil în conturile SC C.S. SRL şi SC G.C. SRL, astfel că SC F. SA Bucureşti se constituie parte civilă cu suma totală de 442.804.000 lei.
Această faptă se probează prin plângerea şi declaraţiile reprezentaţilor firmei, înscrisurile depuse de aceasta, declaraţiile martorilor V.L., M.V. şi G.V., coroborate cu declaraţiile condamnaţi lor D.M. şi S.R. (f. 98-127; 178; 299-307; 314-319; 328-367).
La data de 26 septembrie 2001 a fost comisă o nouă înşelăciune când inculpatul O.D. împreună cu delegatul B.R. a achiziţionat în numele SC C.S. SRL Cluj de la SC T.P. SRL Bucureşti cantitatea de 35.440 faină ambalate în saci, în valoare totala de 174.814.000 lei.
Făina a fost ridicată de la Punctul de lucru al societăţii situat în comuna Radovanu, judeţul Călăraşi, de către învinuitul decedat B.R., care a predat reprezentantului societăţii fila C.E.C., scadentă la data de 9 octombrie 2001 şi care era emisă de către inculpatul O.D.
Banca a refuzat la plată fila C.E.C. prezentată pentru decontare datorită lipsei totale de disponibil în contul SC C.S. SRL Cluj-Napoca, astfel că reprezentantul SC T.P. SRL Bucureşti se constituie parte civilă în cauză cu suma de 174.814.000 lei.
Comiterea faptei rezultă din plângerea depusă, actele anexate, declaraţiile numitului S.D. şi ale martorei M.I. (f. 184-214).
5. Următoarea înşelăciune a fost comisă de către inculpatul Oltean Daniel la data de 27 septembrie 2001 în paguba SC A.B.B. SRL Bucureşti Punctul de lucru Timişoara, înainte ca fila C.E.C. emisă de B.R. la 12 septembrie 2001 să fie prezentată la plată.
Au fost ridicate de către inculpatul O.D., ca reprezentant al SC C.S. SRL Cluj-Napoca, de la martorul N.C. un număr de 500 apometre, la punctul de întâlnire din Alba Iulia. Ulterior, la 1 octombrie 2001 cei doi s-au întâlnit în Tg. Mureş unde i-au fost predate învinuitului O.D. alte 600 apometre, transportate la Cluj-Napoca cu auto duba condusă de martorul P.O. şi depozitate în garajul martorului C.S.
Cele două file C.E.C. predate de către inculpatul O.D. martorului N.C., în valoare totală de 485.163.000 lei au fost refuzate la plată datorită lipsei disponibilului necesar în contul SC C.S. SRL Cluj.
Fapta a rezultat din plângerea şi declaraţiile reprezentanţilor părţii civile, documentele depuse, declaraţiile martorilor N.C., P.O. şi C.S., precum şi din declaraţiile condamnaţilor S.K. şi D.M. (f. 64-72; 320,367).
6. La data de 2 octombrie 2001 inculpatul O.D. s-a deplasat cu maşina condusă de martorul P.O., la sediul SC F.G.H. SA Oradea - Punctul de lucru Bucureşti, de unde a achiziţionat un număr de 500 apometre în valoare de 230.532.000 lei, în numele SC C.S. SRL pentru plata cărora a emis fila C.E.C. scadentă la 22 octombrie 2001, al cărei original se află în Dosarul nr. 4792/2002 al Judecătoriei Cluj Napoca.
Apometrele au fost duse în Cluj-Napoca, iar a doua zi inculpatul O.D. a încercat să mai achiziţioneze 200 de apometre, dar a fost refuzat, întrucât reprezentanţii părţii vătămate au devenit suspicioşi.
Fila C.E.C. a fost refuzată la plată datorită lipsei totale a disponibilului în contul SC C.S. SRL trăgătorul aflându-se în interdicţie bancară, astfel că SC F.G.H. SA Oradea, se constituie parte civilă în cauză cu suma de 230.532.000 lei (f. 215-221).
Întrucât se împliniseră termenele de scadentă ale filelor C.E.C, la începutul lunii octombrie 2001, învinuiţii s-au întors în mun. Cluj-Napoca, încetând activitatea infracţională în zona Bucureşti şi datorita înregistrării SC C.S. SRL şi SC G.C. SRL Cluj în centrala incidentelor de plăţi. Activitatea infracţională a fost abandonată pentru o perioadă de către inculpatul O.D., care ulterior, în baza unei noi rezoluţii infracţionale, a comis alte 3 înşelăciuni, folosindu-se de actele SC A.R. SRL Cluj, ulterior datei de 19 decembrie 2001, după cum urmează:
II. Fără efectuarea formalităţilor necesare, cu sprijinul financiar al condamnatului S.R., inculpatul O.D. a preluat de la nişte persoane din loc. Feurdeni, jud. Cluj, actele SC A.R. SRL, intrând în posesia unui carnet cu file C.E.C. eliberat de Banca Agricolă Cluj.
La data de 19 decembrie 2001, inculpatul O.D., urmărit îndeaproape de S.R., din motivul sus amintit, s-a deplasat la sediul SC K&K C.T. SRL Cluj-Napoca, de unde a achiziţionat un număr de 5 centrale termice în valoare de 120.451.000 lei pentru plata cărora a emis în numele SC A.R. SRL Cluj fila C.E.C., scadentă la data de 28 decembrie 2001 (originalul se află la Dosarul nr. 4792/2002 al Judecătoriei Cluj).
Centralele termice au fost încărcate în aceeaşi maşina a martorului P.O., fiind depozitate în cartierul Mănăştur din Cluj-Napoca, de unde inculpatul O.D. le-a ridicat ulterior şi le-a valorificat.
La data scadentei fila C.E.C. a fost refuzată la plată datorită lipsei disponibilului în contul bancar al SC A.R. SRL Cluj, motiv pentru care partea vătămata se constituie parte civilă în cauză cu suma de 120.451.000 lei,
Fapta reţinută mai sus se probează prin plângerea şi declaraţiile reprezentanţilor părţii vătămate, actele depuse de aceştia la dosar, declaraţiile martorilor T.C., P.O., C.S., coroborate cu declaraţiile condamnatului S.R. (f. 232-246; 320-325; 347-367).
2. La data de 21 decembrie 2001 inculpatul O.D. supravegheat de S.R. s-a deplasat la SC M.I. SRL Cluj, ca delegat al SC A.R. SRL Cluj. A achiziţionat un număr de 5 centrale termice în valoare de 86.000.000 lei, pentru plata cărora a emis fila C.E.C., scadentă la 18 ianuarie 2002 şi al cărei original se află la Dosarul nr. 4792/2002 al Judecătoriei Cluj-Napoca.
La data de 27 decembrie 2001 inculpatul O.D. a revenit la SC M.I. SRL pretinzând că este trimis de patronul B.D. şi, fiind destul de convingător, a reuşit să-i inducă în eroare pe reprezentanţii societăţii ridicând alte 4 centrale termice în valoare de 68.867.000 lei, pentru plata cărora a lăsat fila C.E.C. Centralele termice au fost transportate cu aceeaşi maşină a martorului P.O., iar ulterior filele C.E.C. emise au fost refuzate la plată, astfel că societatea păgubită se constituie parte civilă cu suma totală de 154.952.000 lei.
Faptele în dauna SC M.I. SRL sunt dovedite cu plângerea şi declaraţiile reprezentanţilor părţii civile, declaraţiile martorilor T.C., P.O. şi C.S., coroborate cu declaraţiile de recunoaştere ale condamnatului S.R. (f. 248-264; 320-367).
3. La data de 21 decembrie 2001, inculpatul O.D., singur, în calitate de delegat al SC A.R. SRL Cluj-Napoca s-a deplasat la SC R.S. SRL Cluj, de unde a achiziţionat cantitatea de 10.000 kg orez, în valoare de 120.000.000 lei.
Pentru plata mărfii, inculpatul O.D. a lăsat fila C.E.C., în valoare de 300.000.000 lei, urmând să revină la societate pentru a mai ridica marfa până la concurenta sumei arătate anterior, lucru care nu s-a mai întâmplat.
La scadenţă, fila C.E.C. prezentată pentru decontare la bancă, a fost refuzată la plată datorita lipsei disponibilului în contul SC A.R. SRL, astfel că SC R.S. SRL se constituie parte civilă în cauză cu suma de 120.000.000 lei.
Orezul a fost valorificat la sub preţ de către inculpatul O.D., la fel ca şi în cazul celorlalte mărfuri obţinute prin înşelăciuni, iar fapta rezultă din plângerea şi declaraţiile reprezentantului societăţii păgubite, din actele depuse la dosar, declaraţiile martorilor M.I.M., T.l., V.V. (f 266-278).
În cursul cercetării judecătoreşti nu s-a putut proceda la audierea inculpaţilor care se sustrag judecăţii, însă au fost audiaţi o serie de martori respectiv C.M., mama inculpatului D.I. (f. 250), C.N. (f. 294), V.L. (f. 295), P.O.F. (f. 296), S.R. (f. 351), S.S.M. (f. 365), N.C. (f. 393), nefiind posibilă audierea martorului T.I.C. care era plecat în străinătate.
Considerând că întreg ansamblul probator de la dosar induce concluzia vinovăţiei celor doi inculpaţi în comiterea acestor fapte, deşi în privinţa inculpatului D.I., fiind audiată mama acestuia, martora C.M. s-a încercat acreditarea ideii că inculpatul ar fi părăsit ţara anterior comiterii actului material reţinut în sarcina sa, toate documentele firmei fiind predate unei alte persoane.
În realitate, inculpatul D.I. a desfăşurat activităţi specifice de complicitate, ajutând la inducerea în eroare a reprezentanţilor SC A.B.B. SRL Bucureşti - Punctul de lucru Timişoara, împrejurare ce rezultă atât din declaraţiile numitului S.R. cât şi ale condamnatului D.M. şi ale martorului V.L. care au evidenţiat contribuţia acestui inculpat, concretizată în aceea că pe lângă iniţiativa infracţională a fost persoana care a discutat telefonic cu reprezentanţii societăţii, deplasându-se apoi la sediul acesteia în Timişoara împreună cu B.R., persoana care a negociat efectiv cu reprezentanţii societăţii. Martorul V.L. a precizat că deplasarea la Timişoara s-a făcut cu maşina sa personală, că inculpatul D. l-a însoţit pe B.R. în timp ce martorul N.C. a declarat că a fost contactat în vederea unor livrări de către B.R. în calitate de reprezentant al SC G.C. SRL şi că acesta era însoţit de alte două persoane, fapt ce confirmă declaraţia martorului V.L. că la Timişoara s-au deplasat în afara sa şi a lui B.R. şi numiţii S.R. şi D.l.
În plus, condamnatul S.R. a declarat constant că inculpatul D.I. i-a sugerat să desfăşoare asemenea activităţi şi că i-a pus în legătură cu firma A.B.B din Timişoara, deplasându-se împreună în vederea ridicării mărfii, în speţă apometre, după ce în prealabil inculpatul D. a discutat telefonic cu reprezentanţii acestei societăţi şi că acesta i-a sugerat că contul societăţii nu va fi alimentat, fiind vorba despre nişte "ţepe". Acelaşi S.R. a precizat că a împrumutat lui D.I. o anumită sumă de bani, necesară preluării SC G.C. SRL în vederea intrării în posesia unui carnet de file CEC necesar comiterii faptelor. Şi în faţa instanţei de judecată, acesta şi-a menţinut aceeaşi poziţie, menţinând declaraţiile date anterior.
În acelaşi timp acest condamnat a descris modalitatea în care au fost comise celelalte acte materiale ce fac obiectul acestui dosar şi care îl privesc pe inculpatul O.I., respectiv emiterea de cecuri fără acoperire, bunurile obţinute în acest fel fiind valorificate la un preţ inferior, iar filele cec au fost refuzate la plată din cauza lipsei disponibilului în contul societăţilor amintite.
Starea de fapt descrisă mai sus a reieşit şi din declaraţiile şi plângerile depuse de reprezentanţii părţilor vătămate care au evidenţiat contribuţia inculpatului O.D. în fiecare caz în parte, de la contactarea reprezentanţilor societăţilor părţi vătămate în anumite cazuri, la preluarea mărfii în alte situaţii şi la valorificarea ei.
De remarcat este faptul că actele materiale reţinute în sarcina acestui inculpat s-au desfăşurat pe o perioadă destul de restrânsă de timp, deşi societăţile păgubite îşi aveau sediul în diverse localităţi din ţară, împrejurare ce a fost favorizată de numărul destul de mare al persoanelor implicate, parte dintre participanţi fiind deja condamnaţi definitiv pentru activitatea lor infracţională.
Iniţial rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj a fost înregistrat la Judecătoria Cluj-Napoca care prin sentinţa penală nr. 1616 din 28 noiembrie 2006 a declinat în favoarea Tribunalului Cluj soluţionarea prezentei cauze urmare a reunirii ia prezenta cauză a cauzelor în care s-au pronunţat sentinţa penală nr. 674/2002 a Judecătoriei Mediaş (prin care inculpatul O.D. a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (4) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)) şi sentinţa penală nr. 2192/2002 a Judecătoriei Arad (prin care inculpatul O.D. a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (4) C. pen. cu art. 215 alin. (2) C. pen.).
Prin sentinţa penală nr. 674/2002 a Judecătoriei Mediaş s-a reţinut sub aspectul stării de fapt că în data de 04 septembrie 2001 la sediul firmei SC T. SA din Mediaş s-a prezentat numitul M.C. în calitate de reprezentant al inculpatului O.D. şi care a lăsat o filă CEC pentru marfa achiziţionată în valoare de 287155923 lei, semnată de inculpat şi ştampilată cu sigla SC C.S. Cluj Napoca. S-a reţinut că inculpatul a luat legătura telefonic cu reprezentanţii societăţii anterior datei de 04 septembrie 2001, discutând cu aceştia despre modalităţile de livrare a mărfii şi de plată şi comunicat că va transmite un delegat care să predea filele CEC semnate de el şi ştampilate cu ştampila SC C.S. SRL.
Prin sentinţa penală nr. 2192/2002 a Judecătoriei Arad s-a reţinut în fapt că în data de 20 septembrie 2001 inculpatul O.D. s-a prezentat la sediul SC L. SRL Arad şi a achiziţionat marfa în valoare de 90954250 lei, din care a achitat numerar suma de 15 milioane lei iar pentru diferenţă a lăsat o filă CEC semnată şi ştampilată ca reprezentant al SC C.S. SRL.
Astfel, în sarcina inculpatului O.D. au fost reţinute infracţiunile de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) raportat la art. 41 alin. (2), art. 37 lit. a), b) C. pen. şi înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (4) cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 lit. a), b) C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. În sarcina inculpatului D.I. a fost reţinută infracţiunea de complicitate la înşelăciune, prev. de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (4) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel în termen legal inculpaţii D.I. şi O.D. criticând soluţia pronunţată pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În susţinerea motivelor de apel inculpatul D.I. a solicitat desfiinţarea soluţiei pronunţate de instanţa de fond şi trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât aceasta nu s-a conformat îndrumărilor Deciziei de casare nr. 39/ A din 11 martie 2008.
Inculpatul O.D., în susţinerea motivelor sale de apel a solicitat desfiinţarea sentinţei penale atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei Cluj Napoca.
Prin Decizia penală nr. 48 din 28 aprilie 2009, Curtea de Apel Cluj a admis apelurile declarate de inculpaţii D.I. şi O.D., a desfiinţat sentinţa penală atacată şi a trimis cauza spre rejudecare instanţei de fond, respectiv Tribunalului Cluj.
Instanţa de control judiciar a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj au fost trimişi în judecată inculpaţii O.D. şi D.I. pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a), b) C. pen. (fapte săvârşite în perioada 21 septembrie 2001 - 2 octombrie 2001), înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi 37 lit. a), b) C. pen. (fapte săvârşite în perioada 19 - 21 decembrie 2001, în ceea ce-l priveşte pe inculpatul O.D. respectiv complicitate la înşelăciune prev. de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen.
Prin actul de sesizare s-a reţinut că inculpatul O.D., în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, singur sau ajutat de învinuitul B.R. sau condamnaţii D.M. şi S.R., a indus în eroare reprezentanţii mai multor societăţi comerciale prin emiterea de file CEC fără acoperire în numele SC C.S. Cluj-Napoca sau SC A.R. SRL Cluj-Napoca; în privinţa inculpatului D.I. s-a reţinut faptul că l-a ajutat pe învinuitul decedat B.R. în preluarea SC G.C. SRL şi l-a însoţit pe acesta la Timişoara, contribuind la inducerea în eroare a reprezentanţilor SC A.B.B. SRL Bucureşti - punct de lucru Timişoara, prin emiterea unei file CEC fără acoperire pentru marfa ridicată în valoare de 86.108.400 lei.
Iniţial rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj a fost înregistrat la Judecătoria Cluj-Napoca care prin sentinţa penală nr. 1616 din 28 noiembrie 2006 a declinat în favoarea Tribunalului Cluj soluţionarea prezentei cauze urmare a reunirii la prezenta cauză a cauzelor în care s-au pronunţat sentinţa penală nr. 674/2002 a Judecătoriei Mediaş (prin care inculpatul O.D. a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (4) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)) şi sentinţa penală nr. 2192/2002 a Judecătoriei Arad (prin care inculpatul O.D. a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (4) C. pen. cu art. 215 alin. (2) C. pen.).
S-a reţinut că, astfel cum rezultă din cuprinsul sentinţelor penale menţionate infracţiunile de înşelăciune pentru care a fost condamnat inculpatul au fost săvârşite la datele de 4 septembrie 2001 respectiv 20 septembrie 2001 iar inculpatul a acţionat ca reprezentant al SC C.S. SRL. Faptele de înşelăciune ce fac obiectul prezentei cauze au fost săvârşite în perioada 21 septembrie - 2 octombrie 2001 astfel că instanţa de fond a apreciat că se impune reunirea la prezenta cauză a cauzelor în care s-a pronunţat sentinţa penală nr. 674/2002 pronunţată în Dosar nr. 4557/2002 al Judecătoriei Mediaş şi sentinţa penală nr. 2192/2002 pronunţată în Dosar nr. 5933/2002 al Judecătorie Arad. S-a dispus de asemenea declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, instanţă care a dispus condamnarea inculpaţilor prin sentinţa penală nr. 744 din 13 decembrie 2007.
În cauză s-a reţinut însă ca instanţa a pronunţat o hotărâre cu încălcarea dispoziţiilor art. 335 alin. (2) C. proc. pen. astfel că, prin Decizia penală nr. 39/ A din 11 martie 2008 au fost admise apelurile declarate de inculpaţi iar cauza a fost trimisă spre rejudecare instanţei de fond respectiv Tribunalului Cluj.
În considerentele deciziei s-a precizat că instanţa va avea în vedere la pronunţarea soluţiei dispoziţiile art. 335 alin. (2) C. proc. pen. Astfel, în sensul acestor dispoziţii atunci când instanţa reuneşte o cauză cu o altă cauză, în care s-a pronunţat o hotărâre definitivă pe motiv că au fost descoperite şi alte acte materiale săvârşite de inculpat care intră în conţinutul infracţiunii pentru care s-a pronunţat hotărârea respectivă, trebuie efectuate următoarele operaţiuni succesive: reunirea cauzei în curs de judecată cu cea soluţionată definitiv, desfiinţarea hotărârii anterioare şi pronunţarea unei noi hotărâri care priveşte toate actele materiale ce intră în conţinutul infracţiunii.
Când în urma reunirii cauzelor se schimbă încadrarea juridică într-o infracţiune de competenţa instanţei superioare, desfiinţarea hotărârii definitive şi pronunţarea unei alte hotărâri, revine instanţei ierarhic superioare şi nu celei care a extins acţiunea penală şi care şi-a declinat competenţa. Vechea hotărâre chiar desfiinţată se bucură de autoritate de lucru judecat sub aspectul existenţei actelor materiale anterioare şi a vinovăţiei condamnatului examinându-se în instanţă doar actele materiale noi.
La rejudecare, instanţa de fond nu a avut în vedere însă îndrumările deciziei de casare, hotărârea fiind pronunţată în cauză cu nerespectarea aceloraşi dispoziţii legale ale art. 335 alin. (2) C. proc. pen.
Astfel, când instanţa reuneşte o cauză potrivit art. 335 alin. (2) C. proc. pen. cu o altă cauză în care s-a pronunţat o hotărâre definitivă - deoarece s-au descoperit şi alte acte materiale săvârşite de inculpat, intrând în conţinutul infracţiunii pentru care s-a pronunţat hotărârea definitivă - trebuie să se pronunţe o nouă hotărâre în raport cu toate actele ce compun infracţiunea şi să desfiinţeze hotărârea anterioară. Când, în urma reuniri cauzelor se schimbă încadrarea juridică într-o infracţiune de competenţa instanţei superioare (de ex. se ajunge ca fapta să constituie o înşelăciune de competenţa tribunalului şi nu a judecătoriei), desfiinţarea hotărârii definitive şi pronunţarea în locul ei a unei alte hotărâri nu revine instanţei care a extins acţiunea penală, care poate dispune doar declinarea de competenţă ci instanţei ierarhic superioare.
În cauză deşi Judecătoria Cluj Napoca a dispus reunirea la cauza aflată în curs de judecată a cauzelor în care s-au pronunţat sentinţele penale nr. 674/2002 respectiv nr. 2192/2002, schimbarea încadrării juridice şi apoi declinarea competenţei, operaţiunile de reunire a cauzei respectiv desfiinţarea hotărârilor anterioare de condamnare sunt atributul exclusiv al instanţei competente respectiv a Tribunalului Cluj. Astfel, în lumina dispoziţiilor art. 335 alin. (2) hotărârea anterioară poate fi desfiinţată numai printr-o hotărâre, pronunţată asupra fondului care o înlocuieşte pe cea veche, desfiinţarea hotărârii anterioare nu poate fi făcută printr-o hotărâre de declinare a competenţei.
În ceea ce priveşte criticile ce vizează administrarea probaţiunii în lipsa citări legale a inculpatului O. curtea a reţinut că acesta a fost prezent la termenul de judecată din 29 iulie 2008 când a fost audiat de instanţă. De asemenea, inculpatul a fost prezent şi la termenul din 21 octombrie 2008 când au fost audiaţi martorii V.L. şi S.R. iar la termenul din 20 ianuarie când a fost audiat martorul P.O.F. a fost prezent apărătorul său ales. Ca atare, nu pot fi primite criticile formulate de inculpat, critici conform cărora administrarea probaţiunii s-a făcut în condiţiile lipsei de procedură cu inculpatul.
Împotriva Deciziei nr. 48 din 28 aprilie 2009 a Curţii de Apel Cluj a declarat recurs inculpatul D.I., criticând-o sub aspectul greşitei trimiteri a cauzei spre rejudecare la Tribunalul Cluj.
În motivarea recursului său, inculpatul D.I. arată că din probele administrate rezultă că nu a avut nici o contribuţie la fapta care i se reţine în sarcină, motiv pentru care instanţa de apel trebuia să dispună achitarea sa.
Inculpatul solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunţate în cauză şi achitarea sa pentru săvârşirea infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 335 alin. (2) C. proc. pen. dacă cu privire la unele din actele care intră în conţinutul aceleiaşi infracţiuni s-a pronunţat anterior o hotărârea definitivă, instanţa reuneşte cauza cu aceea în care s-a dat hotărârea definitivă, pronunţând o nouă hotărâre în raport cu toate actele care intră în conţinutul infracţiunii, şi desfiinţează hotărârea anterioară.
Instanţa de prim control judiciar a reţinut corect că în cauză nu au fost respectate dispoziţiile art. 335 alin. (2) C. proc. pen., cu ocazia rejudecării dispuse prin Decizia penală nr. 39 din 11 martie 2008 a Curţii de Apel Cluj.
Astfel, competenţa de a desfiinţa hotărârile anterioare pentru a fi cuprinse şi noile acte materiale revine instanţei care judecă aceste acte materiale şi care pronunţă o hotărâre pentru infracţiunea în ansamblul său şi nu instanţei - care a dispus reunirea cauzelor, schimbarea încadrării juridice şi, ulterior, declinarea competenţei.
Faţă de aceste aspecte se impunea desfiinţarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, astfel că prezentul recurs apare ca nefondat şi urmează a fi respins în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În raport de considerentele expuse, instanţa de recurs nu poate analiza critica inculpatului D.I. privind greşita sa condamnare, aşa cum susţine acesta, inculpatul urmând să-şi facă apărările pe care le consideră necesare cu ocazia rejudecării cauzei.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.I. împotriva Deciziei penale nr. 48/ R din 28 aprilie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2631/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3387/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
