ICCJ. Decizia nr. 3646/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3646/2009
Dosar nr. 5784/3/2009
Şedinţa publică din 6 noiembrie 2009
Asupra recursurilor de faţă,
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 142 din 10 iunie 2009 a respins, ca nefondate, apelurile inculpaţilor B.F.V. şi B.F.D. declarate împotriva sentinţei penale nr. 379 din 8 aprilie 2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală.
A constatat că inculpaţii sunt arestaţi în altă cauză.
Pentru a hotărî astfel a reţinut următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 379 din 8 aprilie 2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.F.V. la pedeapsa de 12 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.
În baza art. 39 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 34 şi art. 35 C. pen., s-a dispus contopirea pedepsei de 12 ani închisoare aplicată în speţă, cu restul de 469 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 146/2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, inculpatul B.F.V. urmând să execute pedeapsa de 12 ani închisoare, cu aplicareaart. 71 – art. 64 lit. a), b) C. pen.
S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
Prin aceeaşi hotărâre, în baza art. 25 raportat la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000 şi art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.F.D., la pedeapsa de 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.
În baza art. 39 C. pen., cu referire la art. 34 şi art. 35 C. pen., s-a dispus contopirea pedepsei aplicate în speţă, cu pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1319/2006 a Tribunalului Bucureşti (în executarea căreia se afla), urmând ca inculpatul B.F.D. să execute pedeapsa cea mai grea, de 15 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a), b) C. pen.
În baza art. 17 şi art. 18 din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea şi distrugerea cantităţii de 2,21 gr. şi 1,13 gr. heroină rămase în urma analizelor de laborator şi depuse la C.C.D. cu dovada din 26 septembrie 2008.
În baza art. 191 C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Instanţa de fond a reţinut pe baza probelor administrate că în ziua de 21 septembrie 2008, orele 1430, inculpatul B.F.V. s-a prezentat la sediul Penitenciarului Rahova pentru vizită la deţinutul C.V.A.D. iar la controlul efectuat s-a descoperit în mâna stângă o punguţă cu diametrul de cca. 4 cm, sigilată la un capăt şi care conţinea o substanţă pulverulentă. Fiind analizată fizico-chimic în Laboratorul Central de Analiză şi Profil al Drogurilor din cadrul I.G.P.R. – D.G.C.C.O.D.A. s-a stabilit că substanţa pulverulentă este heroină (Raport de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 858125 din 22 septembrie 2008 fila 10 dup).
Audiat, inculpatul B.F.V. a declarat că unchiul său, coinculpatul B.F.D., aflat în executarea unei pedepse cu închisoarea i-a solicitat într-o convorbire telefonică să se întâlnească cu concubina unui coleg de celulă pentru a lua de la aceasta un pacheţel cu droguri pe care trebuia să-l introducă în penitenciar la vizita pe care urma să o facă şi să-l predea deţinutului C.V.A.D.
Inculpatul B.F.D. audiat în cursul urmării penale a dat declaraţii contradictorii, o dată susţinând că l-a contactat telefonic pe nepotul său, inculpatul B.F.V. pe care l-a rugat să se întâlnească cu concubina unui deţinut de la care să ia droguri pe care să le introducă în penitenciar prin intermediul altui deţinut C.V.A.D., altă dată negând că l-ar fi contactat telefonic pe nepotul său, cerându-i să se întâlnească cu concubina deţinutului R.Ş. zis D., de la care urma să primească un pachet cu alimente şi droguri. A mai arătat că, C.V.A.D. i-a comunicat că a luat legătura cu nepotul său B.F.V. şi l-a rugat să se întâlnească cu concubina deţinutului D. pentru a lua droguri.
Martorul C.V.A.D. a declarat atât în cursul urmăririi penale cât şi în instanţă că a fost rugat de B.F.D. să iasă la vizită cu rudele primului de la care să ia pachete pentru el, cei care aduceau pachetele fiind B.F.V. şi concubina.
La data de 21 septembrie 2008 a procedat la fel însă aşteptând să-i vină rândul la vizită a fost luat şi dus în camera de predare primire, vizita n-a mai avut loc iar mai târziu a aflat că la vizită, urma să primească de la B.F.V. 3,61 gr droguri. A precizat că nu cunoaşte nimic despre o astfel de activitate şi că nu a convenit cu B.F.D. să-l ajute să primească droguri pentru el sau altă persoană.
Împotriva sentinţei au declarat apel inculpaţii.
Inculpatul B.F.D. a criticat sentinţa ca nelegală şi netemeinică susţinând că nu a primit vizita coinculpatului B.F.V., că nu l-a rugat să aducă droguri la penitenciar şi nu l-a contactat telefonic.
Inculpatul B.F.V. printr-un memoriu depus a arătat că inculpatul B.F.D. nu este implicat în încercarea de a introduce droguri în penitenciar şi că nu ştia că în acea zi urma ca el să o însoţească pe soţia unui deţinut coleg de cameră cu inculpatul B.F.D., căruia să-i dea un pachet. A mai susţinut că drogurile îi aparţineau şi urma să le consume deoarece este consumator de droguri.
Prin Decizia penală nr. 142 din 10 aprilie 2009 Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins apelurile ca nefondate.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, în termen legal, ambii inculpaţi.
Inculpatul B.F.D. a criticat Decizia şi sentinţa ca fiind nelegale şi netemeinice şi a cerut să fie achitat în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., deoarece nu a săvârşit fapta imputată.
Inculpatul B.F.V. nu şi-a motivat recursul însă a cerut ca Înalta Curte să îl audieze. În declaraţia dată a recunoscut săvârşirea faptei dar a făcut din nou precizarea că inculpatul B.F.D. nu are nici o legătură cu cele întâmplate.
Recursurile sunt nefondate.
Din ansamblul probelor administrate rezultă că instanţele au reţinut o situaţie de fapt corectă şi au dat încadrarea juridică legală faptelor săvârşite de inculpaţi, pedepsele aplicate fiind just individualizate. Inculpaţii au dat în cursul procesului penal mai multe declaraţii. Astfel în primele declaraţii date în ziua în care s-a încercat introducerea de droguri în penitenciar de către inculpatul B.F.V., ambii inculpaţi au recunoscut şi descris fapta, cum B.F.D. l-a contactat pe nepotul său B.F.V. şi i-a cerut să preia un pachet cu droguri pe care să-l aducă la vizita pe care urma să o facă deţinutului C.V.A.D.
Ulterior cei doi inculpaţi şi-au modificat declaraţiile susţinând, B.F.D. că nu l-a contactat pe nepotul său şi nu are nici o cunoştinţă despre droguri iar mai târziu a aflat de la martorul C.V.A.D. că acesta l-a contactat pe B.F.V., iar inculpatul B.F.V. a susţinut că deţinea drogurile pentru consum propriu.
În fine în recurs inculpatul B.F.V. a cerut să fie audiat şi a declarat că revine asupra celor declarate că recunoaşte că a încercat să introducă droguri în penitenciar iar unchiul său nu are nici o legătură cu această faptă.
Declaraţiile inculpaţilor sunt contrazise de martorul C.V.A.D. care în 4 depoziţii a susţinut constant că inculpatul B.F.D. a fost cel care i-a cerut să iasă la o vizită pe care urma să i-o facă nepotul B.F.V., de la care urma să primească un pachet. Martorul a mai precizat că după ce vizita nu a mai avut loc, inculpatul B.F.V. fiind prins cu drogurile pe care intenţiona să le introducă în penitenciar, inculpatul B.F.D. i-a spus că urmează să vadă ce poate face ca nepotul său să nu aibă de suferit („pentru a-l scoate pe nepotul lui").
Probele au fost complet şi pe larg analizate de instanţa de apel astfel că Înalta Curte având în vedere declaraţia dată în recurs de inculpatul B.F.V. prin care revine şi recunoaşte încercarea de a introduce droguri în Penitenciarul Rahova constată că recursurile sunt nefondate şi în temeiul art. 38515 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. urmează să le respingă.
Se va constata că inculpaţii sunt arestaţi în altă cauză.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii B.F.V. şi B.F.D. împotriva Deciziei penale nr. 142 din 10 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Constată că inculpaţii sunt arestaţi în altă cauză.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3412/2009. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 3699/2009. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
