ICCJ. Decizia nr. 3358/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3358/2009
Dosar nr. 6583/30/2008
Şedinţa publică din 21 octombrie 2009
Asupra recursurilor penale de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 38/PI din 15 ianuarie 2009 pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosarul nr. 6583/30/2008 s-a dispus condamnarea inculpatului R.P. (fiul lui I. şi M., cetăţean român, studii 12 clase, student anul III la Facultatea de Medicină Timişoara, mecanic auto la R.M.B., Casa Auto Timişoara, domiciliat în Timişoara), la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului I.N. (fiul lui Z. şi A., cetăţean român, studii 8 clase, fără ocupaţie, domiciliat în Timişoara) la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic internaţional de droguri.
În baza art. 61 C. pen. s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiţionate pentru restul de pedeapsă rămas neexecutat de 444 zile închisoare, din pedeapsa aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 1893 din 17 iunie 2005 a Judecătoriei Timişoara şi contopirea acestuia cu pedeapsa aplicată, inculpatul urmând a executa în final pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare.
A fost interzisă inculpaţilor exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., în condiţiile şi pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen. a interzis fiecărui inculpat, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 1 an pentru inculpatul R.P. şi 3 ani pentru inculpatul I.N.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpaţilor R.P. şi I.N. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, respectiv art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea cantităţilor de 1,59 gr; 91,5 gr; 7,83 gr şi 7,10 gr rezină de canabis, care au făcut obiectul infracţiunilor, cu păstrarea de contraprobe, conform art. 18 alin. (1) din aceeaşi lege după distrugerea lor.
În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea de la inculpatul R.P. a sumei totale de 1250 lei, obţinuţi din vânzarea drogurilor.
În baza art. 350 alin. (2) C. proc. pen., a menţinut starea de arest a celor doi inculpaţi, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus, din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat perioada arestului preventiv de la 20 iunie 2008 la zi pentru inculpatul R.P. şi de la 10 iulie 2008 la zi pentru inculpatul I.N.
În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a obligat, fiecare inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut în fapt, următoarele:
În cursul anului 2008, inculpatul R.P., a oferit spre vânzare investigatorului acoperit T.V., contra unor sume de bani, diferite cantităţi de rezină de cannabis, aşa cum se reţine în actul de sesizare a instanţei, respectiv în: 03 ianuarie 2008, 04 ianuarie 2008, 23 martie 2008, 12 aprilie 2008, 10 mai 2008 şi 31 mai 2008.
Inculpatul I.N., a plecat din Timişoara în Germania la începutul lunii mai, anul 2008, iar în data de 20 iunie 2008, a revenit în Timişoara în jurul orelor 13,00.
Acesta a introdus în ţară, prin Vama Nădlag cantitatea de circa 93 gr. rezină de cannabis, pe care a dat-o inculpatului R.P., în autoturismul acestuia în care se mai aflau, pe lângă inculpaţi şi martorii I.I. şi F.V.
În aceeaşi zi, în jurul orelor 16,00, inculpatul R.P. după o discuţie telefonică prealabilă, s-a întâlnit cu investigatorul acoperit la locul său de muncă - reprezentanţa F. cu sediul în Timişoara - căruia i-a vândut cantitatea de circa 93 gr rezină de cannabis, contra sumei de 4.000 lei.
După încheierea tranzacţiei au intervenit organele de poliţie, care au constatat fapta şi au întocmit procesul-verbal.
Audiat fiind în faza de urmărire penală, două declaraţii fiind date la 20 iunie 2008 şi una din 09 iulie 2008, în prezenţa unui avocat din oficiu, iar ultima în prezenţa unui avocat ales, inculpatul R.P. a recunoscut săvârşirea infracţiunilor în modalitatea descrisă de instanţă.
Acesta a precizat că drogurile găsite asupra sa la flagrantul realizat în data de 20 iunie 2008, le-a primit de la inculpatul I.N., pentru care urma să-i dea suma de 4.000 lei, din care lui îi revenea ulterior suma de 200 euro.
A arătat că a avut mai multe discuţii telefonice cu inculpatul I.N. în perioada în care acesta se afla în Germania, referitor la posibilitatea de a-i aduce droguri pentru un prieten (fila 7 vol. 1 dos. u.p.).
În declaraţia dată în faza de urmărire penală, fila 11, în prezenţa unui avocat ales, inculpatul R.P. relatează că în 20 iunie 2008, în timp ce se afla în oraş cu prietena sa I.I. şi colegul său de facultate, martorul F.V., a fost contactat telefonic de inculpatul I.N., care se întorsese în acea zi din Germania şi pe care l-a luat cu maşina de la autogara din Piaţa I. - Timişoara.
Înainte de a-l lăsa în apropierea locuinţei sale din zona G., inculpatul I.N., a coborât din maşină împreună cu el, a scos dintr-o geantă cantitatea de haşiş aflată într-o punguliţă de plastic spunându-i că are 95 gr., făcându-i cadou o pereche de ochelari de soare şi nişte boxe.
Haşişul l-a introdus în portbagaj, iar ochelarii şi boxele le-a aşezat pe bancheta din spate lângă martorul F.V.
În zona C.Ş., inculpatul R.P. a lăsat acasă pe martorul F.V. şi la domiciliul său pe martora I.I. şi în jurul orelor 15,00, a ajuns la serviciu, la reprezentanţa F., unde a luat cantitatea de haşiş primită, a introdus-o într-o cutie şi a păstrat-o în hala în care lucra, până la orele 16,00 când s-a întâlnit cu investigatorul sub acoperire.
Acelaşi inculpat, în data de 21 august 2008, a revenit asupra declaraţiilor de mai sus (fila 9 vol. l dos. u.p.), şi a arătat că deşi în 20 iunie 2008 l-a luat de la autogara pe inculpatul I.N., care venise din Germania în aceeaşi zi, nu a primit de la acesta droguri, ci doar ciocolată, boxe audio şi o trusă de scule.
În faţa instanţei (filele 21 şi 81 dos. fond), a menţinut această din urmă declaraţie, cu precizarea că drogurile din 20 iunie 2008, le primise de la numitul V., din Târgu Jiu în data de 18 iunie 2008, printr-un intermediar pe care nu îl cunoaşte.
Inculpatul I.N., atât în faza de urmărire penală cât şi în faţa instanţei a declarat în mod constant că nu a adus droguri din Germania în data de 20 iunie 2008 şi, prin urmare, nu a vândut stupefiante inculpatului R.P.
A arătat că la data respectivă, a venit din localitatea Dresden, Germania prin Vama Nădlag cu un autocar al firmei E., până în Arad unde a ajuns în jurul orelor 11,00-12,00, iar în jurul orelor 12,30-13,00 a ajuns în Timişoara cu un alt autocar al aceleiaşi firme care 1-a preluat din Arad, întrucât primul urma să se deplaseze spre Deva.
A fost luat de inculpatul R.P. din Autogara din Timişoara, cu autoturismul acestuia, care l-a dus acasă în zona G. I-a dat o ciocolată în maşină martorei I.I. şi când a coborât din maşină a scos din geanta care era în portbagaj o pereche de boxe, o pereche de ochelari şi o trusă de scule pe care a dat-o inculpatului R.P.
Inculpatul R.P., a motivat schimbarea declaraţilor din faza de urmărire penală prin aceea că iniţial organele de anchetă i-au promis că va beneficia de dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 143/2000, ceea ce ulterior s-a dovedit a fi nereale.
Cu toate acestea, probatoriul cauzei confirmă cele declarate de inculpatul R.P. la primele audieri, în sensul că în 20 iunie 2008, a primit de la inculpatul I.N., care a venit din Germania, cantitatea de aproximativ 93 gr. haşiş pe care a vândut-o investigatorului acoperit A.
În ce priveşte investigatorul acoperit A., instanţa a constatat din înscrisurile de la dosar şi din verificări personale că acesta, deşi a fost autorizat sub două nume de cod, ca investigator acoperit T.V. (filele 104-115 vol. l dos. u.p.) şi colaborator acoperit A.Ş. (fila 68 dos fond), în realitate este o singură persoană.
Instanţa nu a luat în considerare declaraţiile date de acesta sub denumirea de A.Ş., întrucât, potrivit art. 23 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 aceeaşi persoană, nu poate avea în acelaşi timp şi calitatea de investigator acoperit şi aceea de colaborator acoperit, or numitul A., a fost autorizat în faza de urmărire penală să acţioneze ca investigator acoperit, T.V. din 03 ianuarie 2008 până la 28 iunie 2008, precum şi ca un colaborator acoperit, A.Ş., din 31 mai 2008 până la 29 iunie 2008.
În plus, ordonanţa de autorizare sub denumirea A.Ş. nu a fost depusă la dosarul de urmărire penală, ci doar la dosarul instanţei în data de 08 decembrie 2008, astfel încât nu s-a putut verifica de instanţă dacă ea exista anterior datei de 20 iunie 2008.
A înlăturat şi afirmaţiile martorului T.V. din declaraţia dată la 21 iulie 2008 (fila 22 vol. l dos. u.p.) în care acesta a arătat că inculpatul R.P. i-a spus că are un văr care îl ajută să-şi procure rezină de cannabis pe care ulterior o pune în vânzare printre studenţii campusului, întrucât în declaraţiile scrise de mâna sa, filele 34-38 vol. l dos. u.p., după fiecare tranzacţie cu inculpatul R.P., nu relatează nimic despre acest aspect, „amintindu-şi" abia după câteva luni de la tranzacţie.
Cu toate acestea, împrejurarea că inculpatul I.N. a fost cel care în 20 iunie 2008 a adus drogurile din Germania inculpatului R.P., pe care acesta le-a pus în vânzare investigatorului acoperit s-a dovedit cu următoarele mijloace de probă:
Din adresa existentă la fila 65 vol. l dos. u.p, a rezultat că inculpatul I.N. în data de 20 iunie 2008, a sosit din Germania, intrând în ţară pe la Arad cu un autocar.
Aşa cum a arătat chiar inculpatul, din Arad a fost preluat de îndată de un alt autocar al aceleiaşi firme care l-a transportat la Autogara din Timişoara, de unde a fost preluat de inculpatul R.P. cu autoturismul său, în care se mai aflau martorii I.I. şi F.V., acesta din urmă stând pe bancheta din spate, chiar lângă inculpatul I.N.
Declaraţiile martorei I.I., au fost contradictorii, arătând în faza de urmărire penală că pe traseu s-au oprit în faţa blocului inculpatul I.N. i-a dat inculpatului R.P. într-o pungă transparentă mai multe bucăţi de culoare maro spre negru având forma ciocolatei de casă (fila 28 vol. l dos. u.p.), iar în faţa instanţei (fila 59 dos. fond), şi-a retras această declaraţie precizând că a fost ameninţată de ofiţerul anchetator să facă o asemenea declaraţie, pentru că altfel i se vor întocmi dosare penale, fiind totodată prietena inculpatului, care aşa cum rezultă şi din declaraţiile investigatorului sub acoperire T.V. (filele 34, 35 vol. 1 dos. u.p.), l-a însoţit pe inculpatul R.P. la două tranzacţii.
Din declaraţiile martorului F.V., date în faza de urmărire penală (fila 25 vol. l.) şi la instanţă (fila 44), a rezultat că inculpatul I.N., în autoturismul inculpatului R.P., i-a înmânat acestuia într-o ţiplă transparentă, mai multe bucăţi cu forme neregulate, de culoare maronie brună, care se deosebeau de bomboanele de ciocolată cu care se aflau în aceeaşi cutie.
Martorul a precizat că în total erau 8 sau 9 asemenea bucăţi, inculpatul R.P. încercând să vândă 6 bucăţi şi că ar fi aflat ulterior de la poliţişti că acelea erau droguri.
Declaraţia acestui martor se coroborează nu doar cu declaraţiile inculpatului R.P. din faza de urmărire penală şi cu înscrisurile din care rezultă că peste aproximativ o oră şi jumătate inculpatul R.P. a încercat să vândă cantitatea de circa 93 gr haşiş, dar şi cu împrejurarea că, aşa cum a rezultat chiar din declaraţia inculpatului R.P., (fila 13 verso vol. 1 dos. u.p.), după ce i-a lăsat pe cei doi martori, în jurul orelor 15,00 a ajuns la serviciu, fără ca între timp să se mai întâlnească cu alte persoane până la investigatorul sub acoperire.
Declaraţiile inculpatului R.P. din faza de judecată, filele 21, 81, în sensul că drogurile din 20 iunie 2008, le-ar fi primit de la numitul V., printr-un intermediar cuprind şi ele contradicţii evidente, care denotă nesinceritatea acestuia.
Astfel în prima declaraţie, fila 21, a arătat că pentru marfă a vorbit cu numitul V. cam cu o săptămână sau 10 zile înainte să-şi procure această marfă şi că le-a primit ulterior prin intermediul unei persoane, pe care nu o cunoaşte întâlnindu-se cu ea după ce această persoană l-a sunat la telefon. În următoarea declaraţie de la fila 81, a arătat însă că a fost sunat de o persoană care nu s-a recomandat şi cu care s-a întâlnit în complexul studenţesc, care i-a spus că a venit din partea lui V. şi s-a gândit că este vorba de droguri, dar cu V. personal nu a vorbit cu acea ocazie, procurând astfel drogurile în data de 18 iunie 2008.
În declaraţia dată însă în data de 20 iunie 2008, fila 7 vol. l dos. u.p., a arătat în concret care era procedura prin care achiziţiona droguri de la V., în sensul că se deplasa personal la Târgu Jiu şi o singură dată V. a venit în Timişoara în martie sau aprilie 2008, pentru a-i aduce o cantitate de 25 gr haşiş.
Prin urmare, procedura de transmitere de droguri prin intermediar, era exclusă în relaţia dintre numitul V. şi inculpatul R.P.
Toate acestea dovedesc în mod evident că inculpatul I.N. este acela care a adus din Germania şi a dat inculpatului R.P. cantitatea pe care acesta a vândut-o investigatorului acoperit în data de 20 iunie 2008.
Instanţa nu putut să considere că declaraţiile inculpatului R.P. din faza de urmărire penală prin care a arătat că inculpatul I.N. este cel care i-a dat drogurile sunt nesincere, cu atât mai mult cu cât între inculpaţi există relaţii de rudenie, iar inculpatul R.P. a fost asistat la acele declaraţii de avocat din oficiu sau ales, care nu au avut de făcut nici o obiecţie.
În acest context, este lipsită de orice temei afirmaţia inculpatului, de altfel după aproximativ 3 luni, că drogurile din data de 20 iunie 2008, le-a obţinut de la numitul V., deoarece dacă acesta era adevărul l-ar fi relatat, tocmai pentru a beneficia de dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 143/2000, fiind fără sens să indice o altă persoană, cu atât mai mult un văr de al său, respectiv inculpatul I.N.
Întrucât aşa cum a arătat şi inculpatul I.N., când s-a întâlnit cu inculpatul R.P., a venit direct din Germania, este de asemenea evident că nu a avut posibilitatea de a procura cantitatea de aproximativ 93 gr haşiş de pe teritoriul României şi că a introdus-o în ţară pe la Vama Nădlag, din Arad, urcându-se după ce-a coborât dintr-un autocar în altul al aceleiaşi firme spre Timişoara.
Faptele celor doi inculpaţi aşa cum au fost descrise şi reţinute mai sus de către instanţă întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de trafic de droguri de risc în formă continuată, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2), pentru inculpatul R.P. şi de trafic internaţional de droguri de risc, prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, pentru inculpatul I.N.
Dosarul cauzei, nu cuprinde însă nici o probă că inculpatul R.P. ar fi înlesnit sau ajutat într-un fel pe inculpatul I.N. să introducă droguri în ţara, fapta sa, de a prelua de la acesta în Timişoara cantitatea de circa 93 gr. haşiş şi de a o vinde mai departe se încadrează în conţinutul constitutiv al infracţiunii de trafic intern de droguri în formă continuată, întrucât traficul internaţional de droguri, infracţiune săvârşită de inculpatul I.N., s-a consumat la introducerea de droguri în ţară pe la Vama Nădlag.
De aceea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul R.P., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la trafic internaţional de droguri de risc, prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
De asemenea, deşi în sarcina inculpatului I.N. s-a reţinut şi infracţiunea de trafic intern de droguri în formă continuată, analizând probatoriul cauzei s-a constatat că latura obiectivă unei asemenea infracţiuni nu este îndeplinită.
Nici convorbirile telefonice, nici declaraţiile martorilor sau ale investigatorului sub acoperire T.V., scrise de către acesta, nu dovedesc desfăşurarea de către inculpat a unei asemenea activităţi infracţionale.
Pe considerentele de mai sus inculpatul I.N. a fost achitat în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc în formă continuată prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş – D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Timiş şi inculpatul I.N.
Parchetul a criticat hotărârea sub aspectul greşitei achitări a inculpaţilor R.P. şi I.N. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, respectiv art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Inculpatul I.N. a solicitat desfiinţarea sentinţei şi în cadrul rejudecării achitarea şi pentru infracţiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, susţinând că probele administrate nu dovedesc vinovăţia sa.
Prin Decizia penală nr. 70/A din 1 iunie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în Dosarul nr. 6583/30/2008 s-a dispus respingerea, ca nefondate, a apelurilor declarate de parchet şi de inculpatul I.N.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., apelantul inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
A fost menţinută starea de arest preventiv şi dedusă, pentru fiecare inculpat perioada arestului preventiv.
Instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că nu există probe certe din care să rezulte că inculpatul R.P. l-ar fi ajutat sau înlesnit pe coinculpatul I.N. la introducerea drogurilor în ţară. De asemenea, este apreciată ca fiind corectă interpretarea instanţei de fond în sensul că infracţiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a consumat în momentul introducerii drogurilor în ţară.
Cât priveşte achitarea inculpatului I.N. pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, se reţine că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni, inculpatul acţionând cu intenţia de a introduce droguri în ţară, destinaţia fiind localitatea Timişoara.
Deţinerea drogurilor, reţine instanţa de apel, presupune o anumită durată în timp, pentru a constitui infracţiunea prevăzută de art. 2 din Legea nr. 143/2000, şi nu simpla deţinere necesară pentru introducerea drogurilor în ţară.
Împotriva ambelor hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi inculpatul I.N.
Parchetul critică hotărârea prin prisma cazului de casare prevăzută de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., considerând că achitarea parţială a inculpaţilor R.P. şi I.N. este rezultatul unei grave erori de fapt.
Cu privire la inculpatul R.P. – acesta fiind achitat, de instanţa de fond şi menţinută hotărârea în apel pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 – parchetul arată că, nici prima instanţă şi nici instanţa de apel nu au sesizat că, potrivit art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), actele de complicitate pot fi realizate prin înlesnire dar şi prin ajutorul de orice fel acordat autorului. În acelaşi timp, este complice şi persoana care „promite, înainte sau în timpul săvârşirii faptei, că va tăinui bunurile primite din aceasta sau că va favoriza pe făptuitor, chiar dacă după săvârşirea faptei promisiunea nu este îndeplinită".
Sub acest aspect, Parchetul reţine că inculpatul R.P. i-a cerut inculpatului I.N. să aducă droguri în România promiţându-i că le va înstrăina unui cunoscut al său.
Cu privire la infracţiunea de trafic de droguri prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, reţinută în sarcina inculpatului I.N., parchetul susţine că probele administrate dovedesc vinovăţia inculpatului, impunându-se condamnarea sa şi pentru această infracţiune.
Deţinerea şi transportul de substanţe stupefiante constituie o infracţiune de sine stătătoare, nefiind o componentă a infracţiunii de introducere de droguri în ţară şi nici nu este absorbită de infracţiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
Inculpatul I.N. a criticat hotărârile prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 18, 14 C. proc. pen., solicitând casarea acestora şi în cadrul rejudecării achitarea sa pentru infracţiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. c) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.
S-a invocat faptul că persoana care a avut calitatea de investigator sub acoperire a fost în acelaşi timp şi colaborator, fiind încălcate dispoziţiile Legii nr. 143/2000.
De asemenea, activităţile aceleiaşi persoane ca investigator dar şi în calitate de colaborator conduc la lipsa oricărei valori probatorii, persona cu numele de cod T.V., fiind în realitate ofiţer de poliţie judiciară care a întocmit acte de urmărire penală, obiectivitatea sa fiind pusă astfel sub semnul îndoielii.
Prin urmare se apreciază că probele administrate nu au răsturnat prezumţia de nevinovăţie, impunându-se, pe cale de consecinţă, achitarea inculpatului I.N.
De asemenea, recurentul inculpat I.N., prin apărătorul său, a arătat că infracţiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 absoarbe infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cele două infracţiuni neputând fi reţinute în concurs.
Sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei recurentul inculpat I.N. a cerut reducerea acesteia sub minimul special prevăzut în norma de incriminare, inculpatul făcând eforturi pentru reintegrarea sa în societate.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. combinate cu art. 3856 alin. (1) şi art. 3857 alin. (1) C. proc. pen., constată următoarele:
Prin rechizitoriul D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Timiş – din data de 27 august 2008, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor R.P. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri în formă continuată prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi complicitate la infracţiunea de trafic internaţional de droguri prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, constând în aceea că, a pus în vânzare, în mod repetat droguri de risc investigatorului sub acoperire T.V., iar în data de 20 iunie 2008, conform înţelegerii, l-a aşteptat pe inculpatul I.N., preluând de la acesta o cantitate de 95 grame rezină de cannabis adusă din Germania, pe care urma să o pună în vânzare investigatorului sub acoperire A.Ş.
În sarcina inculpatului I.N. s-a reţinut săvârşirea infracţiunii de trafic internaţional de droguri prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, respectiv trafic de droguri prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), constând în aceea că împreună cu inculpatul R.P. au distribuit droguri atât investigatorului sub acoperire T.V. dar şi altor persoane consumatoare de droguri, iar în data de 20 iunie 2008 a introdus în ţară o cantitate de 95 gr. rezină de cannabis procurată din Germania pe care a predat-o în aceeaşi zi, în scopul vânzării, inculpatului R.P.
Având în vedere modalităţile concrete de pregătire şi de săvârşire a infracţiunilor de trafic de droguri, legiuitorul a asigurat organelor statului cadrul juridic necesar desfăşurării unor activităţi eficiente pentru prevenirea şi combaterea traficului şi consumului de droguri.
Actul normativ generic în materia prevenirii şi combaterii traficului şi consumului ilicit de droguri îl constituie Legea nr. 143/2000, care legalizează anumite metode de investigare cum ar fi folosirea agenţilor sub acoperire sau livrarea supravegheată de droguri.
Potrivit dispoziţiilor art. 21 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 „procurorul poate autoriza folosirea investigatorilor acoperiţi pentru descoperirea faptelor, identificarea autorilor şi obţinerea mijloacelor de probă, în situaţiile în care există indicii temeinice că a fost săvârşită sau că se pregăteşte comiterea unei infracţiuni dintre cele prevăzute în prezenta lege".
Noţiunea de investigator acoperit este definită, în mod expres, în art. 1 lit. k) din Legea nr. 143/2000, acesta fiind poliţistul special desemnat să efectueze, cu autorizarea procurorului, activităţi specifice, în vederea strângerii datelor privind existenţa infracţiunii şi identificarea făptuitorilor, şi acte premergătoare, sub o altă identitate decât cea reală, atribuită pentru o perioadă determinată.
Din analiza dispoziţiilor legale enunţate anterior, rezultă că pentru a se putea utiliza, într-o cauză concretă, un investigator sub acoperire, sunt necesare îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii:
a) să existe indicii temeinice că a fost săvârşită sau că se pregăteşte comiterea unei infracţiuni. Legea nu cere existenţa unor probe ci doar a unor indicii, a unor date, informaţii convingătoare din care să rezulte pregătirea sau săvârşirea unei infracţiuni.
b) indiciile temeinice să privească săvârşirea sau pregătirea unei infracţiuni prevăzute în Legea nr. 143/2000, prin urmare sfera de aplicare a activităţii investigatorului sub acoperire este strictă şi limitativă, neputând fi extinsă în cazul săvârşirii sau pregătirii altor infracţiuni.
c) infracţiunile să nu poată fi descoperite sau făptuitorii să nu poată fi identificaţi prin alte mijloace de probă.
Cu privire la această condiţie este necesar şi obligatoriu că din analiza lucrărilor cauzei să rezulte că nu există alte mijloace legale, alte metode de descoperire a pregătirii ori săvârşirii de infracţiuni sau de identificare a autorilor şi a celorlalţi făptuitori.
d) scopul folosirii investigatorilor acoperiţi, este acela de a desfăşura activităţile dispuse de procuror pentru descoperirea faptelor, identificarea autorilor şi obţinerea mijloacelor de probă.
În cauza dedusă judecăţii, Înalta Curte constată că procurorul, respectând dispoziţiile art. 21 raportat la art. 22 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu referire la art. 224 C. proc. pen., prin ordonanţele din 3 ianuarie 2008 (f. 114 d.u.p., respectiv 31 mai 2008 f. 68 dosar fond) a dispus autorizarea investigatorilor acoperiţi din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române, D.G.C.C.O., stabilind, în concret activităţile ce urmau a fi efectuate.
De asemenea, autorizarea din 3 ianuarie 2008 a fost prelungită succesiv, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, iar la data de 31 mai 2008 a fost dată o nouă ordonanţă de autorizare a investigatorului sub acoperire în condiţiile prevăzute de art. 21 şi art. 22 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, datele şi informaţiile obţinute urmând a fi puse la dispoziţia organelor de urmărire penală în condiţiile prevăzute de art. 2241 C. proc. pen.
Prin urmare, în condiţiile în care au fost respectate prevederile legale, datele şi informaţiile obţinute de investigatorii sub acoperire pot fi folosite în cauza dedusă judecăţii urmând a fi coroborate cu celelalte probe administrate în faza de urmărire penală, respectiv în cursul cercetării judecătoreşti la fond şi în apel.
Astfel, din declaraţiile iniţiale date de inculpatul R.P. rezultă că acesta a distribuit droguri inculpatului I.N., iar în perioada în care era în Germania au purtat mai multe discuţii telefonice cerându-i să aducă „stupefiante pentru prieteni" (f. 7 d.u.p.).
Urmare acestor discuţii, în 20 iunie 2008 inculpatul R.P. l-a aşteptat pe I.N. la revenirea sa din Germania cu un autocar al firmei E., fiindu-i date drogurile cu care acesta din urmă a intrat în ţară.
La un interval scurt de timp, aproximativ o oră, inculpatul R.P. a fost prins în flagrant de organele de poliţie, în timp ce înstrăina cantitatea de droguri investigatorului acoperit A.Ş.
Implicarea inculpatului I.N. în traficul de droguri, respectiv complicitatea inculpatului R.P. la introducerea în ţară a drogurilor de către primul inculpat, rezultă, fără dubiu, din declaraţiile inculpaţilor analizate în ansamblul lor, din procesele-verbale încheiate în conformitate cu prevederile art. 913 C. proc. pen., declaraţiile martorilor, procesele-verbale de confruntare, celelalte probe.
Inculpatul I.N. confirmă faptul că a fost plecat în Germania, iar în data de 20 iunie 2008, a intrat în ţară prin punctul de frontieră Nădlag, a ajuns în Timişoara în jurul orelor 13,00, unde a fost „preluat cu maşina de către vărul său R.P." (f. 14 d.u.p.), acesta fiind însoţit de martora I.I.
Această împrejurare este confirmată de martoră cu menţiunea că inculpatul I.N. „i-a înmânat vărului său R.P., într-o pungă transparentă mai multe bucăţi de culoare maro spre negru având forma ciocolatei de casă" (f. 29 d.u.p.).
De asemenea, martorul G.D. arată că inculpatul R.P. venea, în mod frecvent în complexul studenţesc, cu un văr de-al său pe care l-a recomandat ca fiind N. – ulterior s-a stabilit că acesta era inculpatul I.N. – iar după data de 20 iunie 2008 acesta era indignat de faptul că inculpatul R.P. a fost depistat de organele de poliţie punând în vânzare droguri.
În acelaşi sens martorul F.V.F. (f. 44 dosar fond) a arătat că era împreună cu cei doi inculpaţi în data de 20 iunie 2008, observând când inculpatul I.N. a scos 4 bucăţi de substanţă de culoare maro învelite în staniol pe care i le-a predat inculpatului R.P.
Pe de altă parte, din analiza proceselor-verbale de redare a convorbirilor telefonice încheiate în condiţiile prevăzute de art. 911 şi următoarele C. proc. pen. rezultă că inculpatul I.N. i-a solicitat inculpatului R.P. să-i procure droguri de bună calitate, droguri care urmau a fi vândute altor persoane.
Inculpatul R.P. arată că inculpatul I.N. a distribuit droguri în cartierul în care locuia, iar în data de 9 iulie 2008 acelaşi inculpat – în prezenţa apărătorilor aleşi – a arătat că "îl cunosc pe I.N. şi cu acesta am mers de trei ori în oraşul Târgu Jiu de unde cumpăram de la un anume V. droguri de risc".
Revenirea inculpatului R.P. asupra declaraţiilor iniţiale, nu poate fi primită în condiţiile în care nu este plauzibilă, audierea sa în timpul urmăririi penale realizându-se în prezenţa apărătorului ales, cu respectarea dispoziţiilor procesual-penale.
Din această perspectivă hotărârile pronunţate de instanţele de fond şi apel, privind achitarea inculpaţilor R.P. pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 respectiv trafic de droguri prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 pentru inculpatul I.N., sunt criticabile urmând a fi reformate în aceste limite.
Nici critica invocată de recurentul inculpat I.N. în sensul că infracţiunea de trafic de droguri de risc sau mare risc prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 nu poate fi reţinută în concurs cu infracţiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 nu poate fi primită.
Obiectul juridic al celor două infracţiuni, elementul material al acestora dar şi urmarea socialmente periculoasă sunt diferite, una nefiind absorbită de cealaltă.
În ceea ce priveşte obiectul juridic special, se impune a observa că pe lângă relaţiile sociale privitoare la sănătatea publică, în cazul infracţiunii prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 este lezat şi regimul juridic vamal.
De asemenea, şi sub aspectul urmării imediate aceasta constă într-o stare de pericol pentru sănătatea publică şi a consumatorilor – pentru ambele infracţiuni – dar şi o stare de pericol pentru regimul vamal naţional.
Elementului material al infracţiunii descrise în art. 2 din Legea nr. 143/2000 constă în achiziţionarea, producerea, transportarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deţinerea şi orice alte operaţii privind circulaţia drogurilor.
Infracţiunea de trafic de droguri poate fi comisă în oricare dintre modalităţile alternative prevăzute în norma de incriminare în timp ce elementul material al infracţiunii prevăzută de art. 3 din Legea nr. 143/2000 constă în introducerea sau scoaterea din ţară, importul sau exportul de droguri de risc, fără drept.
În speţă, infracţiunea de trafic internaţional de droguri reţinută în sarcina inculpatului I.N. s-a consumat în momentul trecerii frontierei de stat a României, toate celelalte activităţi de predare a drogurilor în scopul vânzării către inculpatul R.P. intrând în elementul material al infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.
Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 38515 lit. d) C. proc. pen., urmează a admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara împotriva Deciziei penale nr. 70/A din 1 iunie 2009 a Curţii de Apel Timişoara.
Va casa Decizia penală recurată şi în parte sentinţa penală nr. 38/Pi din 15 ianuarie 2009 pronunţată de Tribunalul Timiş, numai în ceea ce priveşte greşita achitare a inculpatului R.P. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, respectiv greşita achitare a inculpatului I.N. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
La individualizarea judiciară a pedepselor, Înalta Curte va avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) coroborate cu art. 52 C. pen. care stabileşte că scopul pedepsei este prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
Având în vedere gradul ridicat de pericol social al faptelor săvârşite de inculpaţii R.P. şi I.N., traficul de droguri constituind un flagel, amploarea fenomenului pe fondul dezvoltării reţelelor de criminalitate organizată transnaţională dar şi de atitudinea procesuală a inculpaţilor, de starea de recidivă postcondamnatorie – inculpatul I.N. fiind condamnat anterior pentru fapte similare – Înalta Curte constată că nu pot fi reţinute circumstanţe judiciare atenuante de natură a permite coborârea pedepselor sub minimul special, elementele favorabile permiţând doar cuantificarea sancţiunilor spre minimul special.
Aşa fiind, pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, se va aplica inculpatului R.P. pedeapsa de 10 ani închisoare şi 1 an pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., această pedeapsă va fi contopită cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată aceluiaşi inculpat pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), inculpatul urmând a executa pedeapsa ce mai grea de 10 ani închisoare şi 1 an pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen., Înalta Curte va aplica inculpatului I.N. o pedeapsă de 5 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 alin. (1) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. va contopi pedeapsa aplicată - cu respectarea dispoziţiilor art. 61 C. pen. - cu pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, inculpatul urmând a executa în final pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Va menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
În temeiul dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.N. împotriva aceleiaşi decizii.
Conform art. 38517 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) şi art. 381 alin. (1) C. proc. pen., va deduce, din pedepsele aplicate perioada arestului preventiv de la 20 iunie 2008 la zi pentru inculpatul R.P. şi de la 10 iulie 2008 la zi pentru inculpatul I.N.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul inculpat I.N. la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, împotriva Deciziei penale nr. 70/A din 01 iunie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, privind pe inculpatul I.N. şi pe intimatul inculpat R.P.
Casează Decizia penală sus menţionată şi în parte sentinţa penală nr. 38/PI din 15 ianuarie 2009 pronunţată de Tribunalul Timiş numai în ceea ce priveşte greşita achitare a inculpatului R.P. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, respectiv greşita achitare a inculpatului I.N. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Rejudecând cauza în aceste limite;
1) În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, condamnă pe inculpatul R.P. la pedeapsa de 10(zece) ani închisoare şi 1 (un) an pedeapsă complementară prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la trafic internaţional de droguri de risc.
În baza 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., contopeşte pedeapsa de mai sus cu pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare aplicată aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10 (zece) ani închisoare şi 1 (un) an pedeapsă complementară prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
2) În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen., condamnă pe inculpatul I.N. la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare şi 3 (trei) ani pedeapsă complementară prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri în formă continuată.
În baza art. 61 C. pen. dispune revocarea beneficiului liberării condiţionate a restului de pedeapsă rămas neexecutat de 444 de zile din pedeapsa de 3 ani şi 4 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1893/2005 a Judecătoriei Timişoara şi dispune contopirea acestuia cu pedeapsa aplicată, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 5 (cinci) ani închisoare şi 3 (trei) ani pedeapsă complementară prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., contopeşte pedeapsa de mai sus cu pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de trafic internaţional de droguri de risc prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., şi dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10 (zece) ani închisoare şi 3 (trei) ani pedeapsă complementară prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.N.
Deduce din cuantumul pedepselor aplicate inculpaţilor, durata reţinerii şi arestării preventive de la 20 iunie 2008 la 21 octombrie 2009, pentru intimatul inculpat R.P. şi de la 10 iulie 2008 la 21 octombrie 2009, pentru recurentul intimat inculpat I.N.
Obligă recurentul inculpat I.N. la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat R.P. în sumă de 300 lei se va suporta din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3231/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3408/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
