ICCJ. Decizia nr. 3335/2009. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3335/2009
Dosar nr. 8045/1/2009
Şedinţa publică din 19 octombrie 2009
Asupra recursurilor penale de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 5 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 23630/3/2008 a fost menţinută starea de arest a inculpaţilor C.A.S., P.C. şi C.V.
Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că prin sentinţa penală nr. 371 din 7 aprilie 2009 a Tribunalului Bucureşti inculpaţii au fost condamnaţi la pedepse rezultante de câte 15 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, art. 174, art. 175 lit. i) cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi art. 5 din Legea nr. 143/2000, în cazul inculpaţilor C.A.S. şi P.C. şi prevăzute de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 şi art. 174, art. 175 lit. i) cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. în cazul inculpatului C.V., constând în aceea că, în luna mai 2002, inculpaţii au determinat-o pe tânăra B.M. să se prostitueze, aceasta a refuzat, iar cei trei inculpaţi i-au aplicat lovituri grave care au condus la deces, că au exploatat sexual două tinere şi că au făcut trafic cu heroină şi că au pus locuinţa la dispoziţia unor persoane pentru consum de droguri.
Totodată, instanţa, sesizată cu apelurile declarate de procuror şi de inculpaţi împotriva hotărârii arătate, a considerat că se impune menţinerea stării de arest, deoarece nu au dispărut temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpaţii C.V., P.C. şi C.A.S. care au susţinut că măsura arestării nu este justificată şi au solicitat revocarea acesteia şi judecarea lor în stare de libertate.
Recursurile declarate nu sunt întemeiate.
În conformitate cu dispoziţiile art. 3002 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanţa este datoare să verifice în cursul judecăţii legalitatea şi temeinicia arestării preventive, iar potrivit art. 160b alin. (3) din acelaşi cod, când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, instanţa, prin încheiere motivată, dispune menţinerea stării de arest.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că arestarea inculpaţilor C.V., P.C. şi C.A.S. s-a dispus în baza art. 148 lit. f) C. proc. pen., existând motive verosimile de a bănui că aceştia au comis infracţiunile prevăzute de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, art. 174, art. 175 lit. i) cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., art. 2 alin. (1) şi (2) şi art. 5 din Legea nr. 143/2000, constând în aceea că au recrutat-o în scopul exploatării sexuale şi au ucis-o pe tânăra B.M., întrucât aceasta a refuzat să se prostitueze, că au recrutat alte două tinere în acelaşi scop, că au traficat cantităţi de heroină şi că şi-au pus locuinţa la dispoziţia unor persoane pentru consum de droguri.
Ţinând seama de probatoriul administrat şi de soluţia de condamnare pronunţată, Curtea constată că nu au dispărut temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, că menţinerea acestei măsuri de către instanţa de apel este pe deplin justificată şi conformă cu dispoziţiile legale evocate şi cu cele ale art. 5 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale şi că lăsarea în libertate a inculpaţilor prezintă pericol concret pentru ordinea publică derivat din natura, gravitatea şi rezonanţa în comunitate a faptelor, precum şi din împrejurările comiterii lor.
Faţă de cele ce preced, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) şi a) art. 192 alin. (2) C. proc. pen. urmează a respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii C.V., P.C. şi C.A.S., cu obligarea acestora la cheltuieli judiciare către stat.
Se va stabili ca onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii C.V., P.C. şi C.A.S. împotriva încheierii din 5 octombrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia II penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. 23630/3/2008.
Obligă fiecare recurent inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 19 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3330/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3339/2009. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
