ICCJ. Decizia nr. 3370/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3370/2009
Dosar nr. 840/33/2009
Şedinţa publică din 21 octombrie 2009
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 43/R din 25 iunie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. 840/33/2009 s-a dispus respingerea, ca nefondată, a plângerii formulată de petiţionarul D.I.T. – deţinut în Penitenciarul Oradea – împotriva rezoluţiei procurorului dată în dosarul nr. 375/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj.
A menţinut rezoluţia atacată.
A obligat petiţionarul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele.
Petiţionarul D.I.T. – deţinut în Penitenciarul de Maximă Siguranţă Satu Mare – a formulat plângere penală împotriva organelor de poliţie şi a procurorilor care au efectuat cercetări, precum şi a judecătorilor care au dispus condamnarea sa.
Din conţinutul plângerii rezultă, în esenţă, că în data de 3 octombrie 2007, în timp ce petiţionarul D.I.T. era la domiciliul concubinei sale, a fost chemat la Postul de Poliţie Iclod – Cluj, unde a fost legitimat.
În aceeaşi zi, organele de poliţie s-au deplasat la domiciliul concubinei sale, au deschis, fără drept, autoturismul său, de unde i-au sustras acte, bani şi alte bunuri care nu i-au mai fost restituite.
Neavând actele autoturismului, nu a putut să-l folosească, fapt care l-a împiedicat să se prezinte la controlul medical de specialitate şi să-şi procure medicamentele necesare.
Ca atare, petiţionarul a solicitat tragerea la răspundere penală a poliţiştilor din cadrul IPJ Cluj, pentru săvârşirea infracţiunilor de furt prevăzută de art. 208 alin. (1) C. pen., abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, prevăzută de art. 247 C. pen.
Urmare actelor premergătoare efectuate în cauză, procurorul a reţinut că, la data de 3 octombrie 2007, organele de poliţie din localitatea Iclod – Cluj au fost sesizate de către numita O.E. susţinând că, concubinul fiicei sale H.L., a provocat scandal în familie.
Urmare aceste sesizări, s-au deplasat la faţa locului agenţii de poliţie S.F.L. şi R.M., solicitândactul de identitate al persoanei care a produs scandalul, dar aceasta a refuzat, prezentându-se sub o altă identitate.
În aceste condiţii, persoana care a provocat scandal împreună cu H.L. au fost invitaţi pentru a doua zi la sediul poliţiei.
În data de 4 decembrie 2007, cele două persoane nu s-au prezentat la sediul poliţiei, organele de poliţie fiind sesizate din nou de O.E. relatând comportamentul violent al petiţionarului şi al concubinei sale.
La faţa locului s-au deplasat aceiaşi poliţişti care au luat măsura conducerii petiţionarului la secţie şi, urmare verificărilor efectuate la IPJ Sălaj, s-a constatat că numele acestuia este D.I.T., fiind căutat pentru săvârşirea mai multor fapte de furt pe raza judeţului Sălaj.
În timp ce agentul de poliţie R.M. a încheiat procesul-verbal de contravenţie seria AZ nr. 0360327, lucrătorii de la Poliţia Rurală Jibou l-au preluat pe petiţionarul D.I.T. pentru cercetări, după care, urmare obţinerii – în condiţiile legii – a unei autorizaţii de percheziţie au efectuat o percheziţie la domiciliul concubinei H.L.
Pentru efectuarea percheziţiei s-a solicitat ajutorul inspectorului M.R. şi a criminalistului S.C., ambii fiind angajaţi la Poliţia Municipiului Gherla.
Ulterior, împotriva lui D.I.T. a fost emis un mandat de arestare preventivă.
În raport de aceste aspecte, procurorul a apreciat că în sarcina intimaţilor S.F.L. – agent în cadrul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Cluj – şi R.M. – agent în cadrul aceluiaşi inspectorat - nu poate fi reţinută săvârşirea vreunei fapte penale, făcându-se aplicarea dispoziţiilor art. 228 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.
Soluţia a fost menţinută prin rezoluţia nr. 285/II/2/2009 din 13 aprilie 2009 dată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj.
Instanţa de fond, investită cu soluţionarea plângerii formulată de petiţionarul D.I.T., în condiţiile art. 2781 C. proc. pen., a respins-o ca nefondată.
S-a reţinut, în esenţă, că agenţii de poliţie S.F.L. şi R.M.G., din cadrul Postului de Poliţie Iclod – Cluj, şi-au îndeplinit atribuţiile de serviciu în condiţiile legii.
Plângerea petiţionarului a fost apreciată, de instanţa de fond, ca fiind abuzivă, de natură a exercita o presiune asupra lucrătorilor de poliţie.
Împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond a declarat recurs petiţionarul D.I.T., solicitând casarea acesteia şi trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând recursul în conformitate cu dispoziţiile art. 38514 C. proc. pen. şi art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin plângerea adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, petiţionarul D.I.T., a solicitat efectuarea de cercetări faţă de agenţii de poliţie S.F.L. şi R.M.G., din cadrul Inspectoratului de Poliţie Cluj, pentru săvârşirea infracţiunii de furt prevăzută de art. 208 C. pen., abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi prevăzute de art. 247 C. pen.
Din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat că, la data de 4 octombrie 2007, urmare unei sesizări formulate de O.E., cei doi agenţi de poliţie s-au deplasat la locuinţa petiţionarului, solicitându-i să-i însoţească la sediul poliţiei în condiţiile în care, înainte cu o zi, i-au cerut un act de identitate, petiţionarul refuzând însă prezentarea acestuia.
După stabilirea identităţii, s-a constatat că petiţionarul D.I.T. este căutat pentru comiterea mai multor infracţiuni de furt, împrejurare în care a fost preluat de Poliţia Rurală Jibou.
Aceleaşi împrejurări au condus la necesitatea efectuării, de către agenţii de poliţie, a unei percheziţii domiciliare, iar autoturismul de care petiţionarul face vorbire în plângerea sa, a fost sechestrat, rămânând în custodia familiei O.
În raport de această stare de fapt, procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale constatând că nu se poate reţine, în sarcina intimaţilor, săvârşirea vreunei fapte penale.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că legiuitorul a prevăzut, ca o garanţie a respectării legalităţii în procesul penal, posibilitatea ca orice persoană nemulţumită de actele şi măsurile efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispoziţiilor date de acesta, să adreseze plângere instanţei, plângerea având natura juridică a unei căi de atac ce vizează controlul judecătoresc al rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată.
Pentru îndeplinirea acestei finalităţi, instanţa desemnată să judece plângerea are competenţa funcţională de a verifica dacă rezoluţia sau ordonanţa atacată trebuie să fie menţinută sau, dimpotrivă, desfiinţată ca ilegală în drept ori netemeinică în fapt.
De asemenea, trebuie relevat faptul că, singurul temei al răspunderii penale este săvârşirea unei infracţiuni. Existenţa infracţiunii presupune, în mod obligatoriu, existenţa unei fapte care prezintă anumite trăsături caracteristice.
Inexistenţa faptei conduce implicit la inexistenţa infracţiunii şi, pe cale de consecinţă, apare imposibilitatea fundamentării obiective a tragerii la răspundere penală.
În speţă, intimaţii S.F.L. şi R.M. din cadrul Inspectoratului de Poliţie Cluj, au dat curs unei sesizări, exercitându-şi atribuţiile de serviciu în deplină legalitate.
Efectuarea percheziţiei domiciliare, efectuarea cercetărilor şi, ulterior, emiterea mandatului de arestare sunt consecinţe ale faptelor penale săvârşite de petiţionarul D.I.T.
De altfel, orice elemente pe care petiţionarul le-a apreciat ca fiind utile stabilirii adevărului puteau fi invocate în cauzele în care acesta a fost cercetat şi, ulterior, în faţa instanţei de judecată, cu posibilitatea exercitării căilor de atac prevăzute de lege.
Ca atare, nefiind conturate elemente de natură a permite începerea urmăririi penale faţă de intimaţi, soluţia procurorului, respectiv, hotărârea instanţei de fond sunt în afara oricăror critici.
Aşa fiind, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul D.I.T. împotriva sentinţei penale nr. 43 din 25 iunie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Cluj.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiţionar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul D.I.T., împotriva sentinţei penale nr. 43/R/2009 din 25 iunie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3339/2009. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 3372/2009. Penal → |
|---|
