ICCJ. Decizia nr. 3423/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3423/2009
Dosar nr. 148/59/2009
Şedinţa publică din 26 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin rezoluţia nr. 75/P/2008 din 17 noiembrie 2008, procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara a dispus, în temeiul art. 228 şi art. 10 lit. a) din C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de intimaţii J.C.M. şi C.I. pentru infracţiunile prevăzute de art. 246 şi art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP)
Pentru a dispune în acest sens, procurorul, în urma efectuării actelor premergătoare, a reţinut următoarele:
La data de 19 aprilie 2007 s-a înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timişoara, plângerea SC S.F. SRL, prin care s-au sesizat comiterea unor abuzuri de către S.C.P.E.J. J.C.M. & C.I.
Prin ordonanţa nr. 14117/P/2007 din 12 februarie 2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Timişoara, s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei după calitatea persoanei în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP)
Din cuprinsul plângerii penale şi a declaraţiei dată la 02 iunie 2008 de către numita U.M., în calitate de asociat al SC S.F. SRL, rezultă că S.C.P.J. J.C.M. & C.I. este acuzată de faptul că nu a procedat la deblocarea conturilor firmei până la data de 18 iunie 2007 deşi, a plătit creditoarei suma stabilită prin hotărârile judecătoreşti.
Se susţine că prin aceasta, s-a cauzat o gravă tulburare a bunului mers al SC S.F. SRL, întrucât a fost în imposibilitate de a achita lunar ratele pentru autoturismul cumpărat în sistem leasing de la P.L.R. IFN S.A. şi de a efectua plăţi către alte societăţi creditoare.
Din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat următoarele:
Prin cererea adresată la data de 03 mai 2006 S.C.P.E.J. J.C.M. & C.I., înregistrată sub nr. 197/EX/2006, SC R.P. SA Bucureşti, a solicitat executarea silită a debitoarei SC S.F. SRL în baza titlului executoriu - sentinţa civilă nr. 1059 din 11 noiembrie 2005 şi sentinţa civilă nr. 253/PI/2006 ale Tribunalului Timiş.
La data de 15 mai 2006, debitoarea a fost somată să achite creditoarei suma de 140.339,08 lei, din care 126.063,44 lei reprezenta facturi acceptate la plată şi neachitate pe perioada 18 februarie 2003 - 30 septembrie 2003, cu dobânzi comerciale calculate de la data scadenţei fiecărei facturi şi până la achitarea efectivă, 1536,90 lei cheltuieli de judecată, 500 lei cheltuieli de executare silită cu onorariu avocat, 12.928,44 lei onorariu de executare silită, 10 lei taxă judiciară de timbru şi 0,30 lei timbru judiciar mobil.
Întrucât, creanţa nu a fost achitată, la cererea creditorului, S.C.P.J. J.C.M. & C.I. a cerut înfiinţarea popririi asupra conturilor deschise de debitoare la mai multe bănci din Timişoara şi la Administraţia Financiară a Municipiului Timişoara.
Prin adresa din 10 iulie 2006, B.T. Tmişoara a confirmat faptul că debitoarea SC S.F. SRL are cont deschis la aceasta şi a procedat la indisponibilizarea sumei de 6.930 lei, iar Administraţia Financiară a Municipiului Timişoara prin adresa din 06 iunie 2006 a comunicat faptul că debitoarea are cont deschis şi a indisponibilizat suma de 25.562,85 lei.
Celelalte bănci, respectiv I.Bank, H.B., B.T., B.C. C., P.B., C.R. SA, A.B., B.I.E.R. E.B., S.P.I.B.R., U.R., B.I.R. au făcut cunoscut S.C.P.J. J.C.M. & C.I. că debitoarea SC S.F. SRL nu are cont deschis la acestea.
Pe parcursul executării silite, în măsura recuperării parţiale a debitului în tranşe succesive, s-a procedat în două rânduri, la 18 septembrie 2006 şi la 26 septembrie 2006, la restrângerea popririi înfiinţată asupra contului debitoarei deschis la Administraţia Financiară a Municipiului Timişoara şi la B.Ţ.
Prin adresa din 11 octombrie 2006, Administraţia Financiară a Municipiului Timişoara a comunicat S.C.P.J. J.C.M. & C.I., că s-a indisponibilizat suma de 19.063,72 lei, ce a mai rămas de executat în favoarea creditoarei SC R.P. SA Bucureşti, fiind virată la CEC Timişoara la dispoziţia executorului judecătoresc.
s-a menţionat faptul că, efectele popririi s-au produs până la concurenţa sumei la care a fost restrânsă poprirea, cu posibilitatea ca debitoarea să poată dispune cu privire la sumele din cont care depăşesc cuantumul acesteia.
La data de 06 noiembrie 2006, executorul judecătoresc J.C. a încheiat procesul verbal de distribuire către creditoare a sumei de 19.063,72 lei şi la aceeaşi dată i-a solicitat creditoarei SC R.P. SA Bucureşti, să-i comunice cuantumul dobânzilor comerciale prevăzute în titlu executoriu, în vederea efectuării actelor de executare şi cu privire la acestea.
Prin adresa din 05 februarie 2007, societatea debitoare i-a solicitat S.C.P.J. J.C.M. & C.I., să-i deblocheze de îndată conturile bancare, cu menţiunea că organul de executare silită are obligaţia legală să calculeze dobânzile comerciale.
La data de 12 februarie 2007, respectiv la 13 februarie 2007, s-a înregistrat la B.C. HVB Ţ. SA - Sucursala Timişoara şi la Administraţia Financiară a Municipiului Timişoara, adresele S.C.P.J. J.C.M. & C.I. prin care s-a solicitat ridicarea popririi instituită asupra conturilor debitoarei în favoarea creditoarei SC R.P. SA Bucureşti.
Administraţia Financiară a Municipiului Timişoara ne-a comunicat prin adresa din 07 noiembrie 2008, că disponibilul aflat în contul SC S. SRL a fost la dispoziţia societăţii respective după data de 11 octombrie 2006, când s-a stins integral creanţa prevăzută în titlu executoriu comunicat de către S.C.P.J. J.C.M. & C.I.
De asemenea, U.Ţ.B., în calitate de succesor legal al H.B.R. SA şi al Băncii Comerciale I.Ţ. SA - Sucursala C. Timişoara, i-a făcut cunoscut S.C.P.J. J.C.M. & C.I. prin adresa din 14 octombrie 2008, a cărei copie a fost depusă la dosar, că în perioada 06 noiembrie 2006 - 12 februarie 2007, nu au fost indisponibilizate sume de bani în contul debitoarei SC S. SRL, iar din extrasul de cont ataşat, rezultă că în perioada noiembrie 2006 - 8 octombrie 2008 nu s-au înregistrat rulaje în contul societăţii respective.
Faţă de cele prezentate, rezultă că nu se confirmă susţinerea petentei cu privire la acuzele aduse executorilor judecătoreşti J.C.M. & C.I. întrucât, ulterior datei de 11 octombrie 2006 când a fost indisponibilizată suma care a mai rămas de executat din totalul de 140.339,08 lei, SC S. SRL a avut la dispoziţie disponibilul aflat în cont la Administraţia Financiară a Municipiului Timişoara şi ca atare, avea posibilitatea să efectueze plăţi către alţi creditori şi să achite rata către firma de leasing, chiar înainte de 12 februarie 2007, când s-a solicitat ridicarea popririi.
Având în vedere, că nu au fost identificate indicii cu privire la săvârşirea de către executorii judecătoreşti J.C.M. şi C.I. a infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP), urmează a se dispune neînceperea urmăririi penale faţă de aceştia în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Plângerea petiţionarei SC S.F. SRL formulată împotriva acestei rezoluţii a fost respinsă ca neîntemeiată prin rezoluţia nr. 1279/II/2/2008 din 18 decembrie 2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.
În temeiul art. 2781 C. proc. pen., petiţionarii U.M. şi SC S.F. SRL, au formulat plângere la instanţa competentă.
Prin sentinţa penală nr. 109/PI din 9 aprilie 2009, Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, a respins ca nefondate plângerile petiţionarilor.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin plângerea penală înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara sub nr. 75/P/2008, petenta SC S.F. SRL şi petenta U.M. au solicitat trimiterea în judecată a făptuitorilor J.C.M. şi C.I. - executori judecătoreşti, pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), constând în aceea că nu au deblocat conturile firmei până la data de 18 iunie 2007, deşi a plătit creditoarei suma stabilită prin hotărâri judecătoreşti.
Din actele premergătoare efectuate în cauză, rezultă că prin adresa din data de 03 mai 2006 a S.C.P.J. J.C.M. & C.I., înregistrată sub nr. 197/EX/2006, SC R.P. SA Bucureşti a solicitat executarea silită a debitoarei SC S.F. SRL, în baza titlului executoriu - sentinţa civilă nr. 253/P/2006 pronunţată de Tribunalul Timiş.
La data de 15 iunie 2006, debitoarea - petenta a fost somată să achite către creditoare sumele pentru care există titlu executoriu irevocabil, însă aceasta nu a efectuat plata, formându-se astfel dosar execuţional.
După efectuarea plăţii, la data de 05 februarie 2007, societatea comercială debitoare a solicitat celor doi executori judecătoreşti să deblocheze de îndată conturile bancare, iar la data de 12 februarie 2007, respectiv 13 februarie 2007, s-a solicitat de către cei doi făptuitori deblocarea conturilor.
Prin adresa din 07 noiembrie 2008, Administraţia Finanţelor Publice a municipiului Timişoara a comunicat că disponibilul aflat în contul SC S. SRL a fost la dispoziţia societăţii respective din data de 11 octombrie 2006 când s-a stins integral creanţa prevăzută în titlu executoriu, comunicare asemănătoare făcând-o şi celălalt terţ poprit, respectiv U.Ţ.B. - Sucursala Timişoara C., astfel că în mod corect prin rezoluţiile pronunţate s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva celor doi executori judecătoreşti.
Împotriva sentinţei petiţionarii U.M. şi SC S.F. SRL au declarat prezentele recursuri.
Prealabil examinării recursurilor, Înalta Curte constată următoarele:
- în primă instanţă, pentru petiţionari, la judecarea plângerii a participat apărătorul ales al acestora (pag. 1 sentinţă);
- în recurs, la cele 3 termene de judecată acordate, nu s-au prezentat nici recurenţii petiţionari şi nici apărătorul ales al acestora (fil. 21), deşi cauza a fost amânată de 2 ori pentru motive legate de apărare (fil. 13 şi fil. 22);
- la dosar au fost depuse motive scrise de recurs (fil. 5-7), precum şi concluzii scrise (fil. 31-33). În concluziile scrise s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă (fil. 33).
Recurenţii-petiţionari, reluând acuzaţiile menţionate în plângerea penală, au solicitat, în principal, conform art. 2781 alin. (8) lit. c) C. proc. pen., admiterea plângerii şi reţinerea cauzei spre judecare în primă instanţă, iar în subsidiar, conform art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., admiterea plângerii şi trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale.
În sinteză, criticile aduse soluţiei procurorului şi sentinţei se referă la aceea că motivarea este „ilogică, sumară şi contradictorie" şi că „instanţa de fond a încercat să favorizeze executorii judecătoreşti … a căror relaţii cu magistraţii timişoreni sunt de notorietate".
Recursurile vor fi respinse ca nefondate pentru motivele ce se vor arăta.
Soluţia principală solicitată de recurenţii-petiţionari a fi dispusă de către instanţa de recurs (prevăzută de art. 2781 alin. (8) lit. c) C. proc. pen.: admiterea plângerii, desfiinţarea rezoluţiilor şi reţinerea cauzei spre rejudecare în primă instanţă), este în contradicţie cu Decizia nr. 48/2007 a I.C.C.J. - Secţii Unite prin care s-a statuat că în cazul plângerii formulate împotriva rezoluţiei prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, instanţa investită nu poate pronunţa soluţia prevăzută de art. 2781 alin. (8) lit. c) C. proc. pen.
De asemenea, nici soluţia subsidiară solicitată de recurenţii-petiţionari a fi dispusă de către instanţa de recurs (prevăzută de art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen.: admiterea plângerii, desfiinţarea rezoluţiei şi trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale) nu poate fi adoptată deoarece, în ipoteza prevăzută de art. 2781 alin. (8) lit. b) din C. proc. pen., este obligatoriu ca în hotărâre să se arate motivele pentru care a fost trimisă cauza procurorului, indicându-se totodată faptele şi împrejurările ce urmează a fi constatate şi prin care anume mijloace de probă.
În motivele de recurs, şi în concluziile scrise, recurenţii-petiţionari nu au arătat care anume fapte şi împrejurări ar trebui constatate de procuror în urma trimiterii cauzei în vederea începerii urmăririi penale şi, mai ales, care ar fi mijloacele de probă ce ar trebui administrate în vederea constatării respectivelor fapte şi împrejurări.
Or, cu privire la susţinerea acestei soluţii subsidiare, recurenţii-petiţionari, reiterând acuzaţiile aduse prin plângerea penală, au făcut unele afirmaţii, având la bază interpretarea proprie a actelor premergătoare efectuate, în scopul deschiderii procedurii judiciare pentru tragerea la răspundere penală a persoanelor reclamate (prin începerea urmăririi penale ca urmare a dispoziţiei instanţei).
Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că după sesizarea organelor judiciare, în conformitate cu dispoziţiile art. 224 C. proc. pen., procurorul a efectuat actele premergătoare necesare completei şi legalei soluţionări a plângerii penale, fiind format Dosarul penal nr. 75/P/2008 (136 de file), dosar care cuprinde, în copie, toate înscrisurile şi actele procedurale aflate în legătură cu aspectele reclamate de petiţionari, precum şi declaraţiile celor 2 executori judecătoreşti (fil. 75-76, fil. 118-119).
În urma efectuării acestor acte premergătoare nu au fost relevate minime indicii ale săvârşirii de către persoanele reclamate a faptelor, apreciate ca infracţiuni de către petiţionari.
Or, potrivit art. 228 alin. (1) C. proc. pen., care reflectă în mod specific prezumţia de nevinovăţie instituită, deopotrivă, de Constituţia României (art. 23 alin. (11)) şi de C. proc. pen. (art. 52), începerea urmăririi penale faţă de o persoană este legal posibilă numai în măsura în care din actul de sesizare ori din actele premergătoare efectuate nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prevăzute de art. 10 C. pen.
Însă, aşa cum corect a reţinut procurorul şi, respectiv, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, actele premergătoare efectuate nu au relevat indicii ale săvârşirii infracţiunilor reclamate de petiţionari, şi nici indicii ale săvârşirii altor fapte prevăzute de legea penală, astfel încât, fiind incident cazul de împiedicare a punerii în consecinţa juridică este neînceperea urmăririi penale.
În consecinţă, în raport cu caracterul general al criticilor exprimate în recurs, Înalta Curte constată - examinând din oficiu atât rezoluţiile atacate, cât şi sentinţa recurată - că organele judiciare au făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor legale în materia soluţionării plângerii penale şi în materia soluţionării plângerii împotriva soluţiilor de netrimitere în judecată dispuse de procuror.
Faţă de cele reţinute, Înalta Curte - în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. - va respinge ca nefondate recursurile petiţionarilor.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii-petiţionari vor fi obligaţi la plata către stat a cheltuielilor judiciare ocazionate de soluţionarea recursurilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiţionarele U.M. şi SC S.F. SRL G. împotriva sentinţei penale nr. 109/PI din 9 aprilie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurentele petiţionare la plata sumelor de câte 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3405/2009. Penal. Traficul de droguri (Legea... | ICCJ. Decizia nr. 3429/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
