ICCJ. Decizia nr. 3429/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3429/2009
Dosar nr. 834/44/2009
Şedinţa publică din 26 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin rezoluţia nr. l79/P/2008 din 7 octombrie 2008, procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti a dispus, în temeiul art. 228 şi art. 10 lit. b) din C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de intimatul S.M. pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1) – (3) C. pen., fapta nefiind prevăzută de legea penală.
Pentru a dispune în acest sens, procurorul, în urma efectuării actelor premergătoare, a reţinut următoarele:
La data de 24 aprilie 2008 s-a înregistrat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, Dosarul nr. 179/P/2008 având ca obiect plângerea penală formulată de către cetăţeanul belgian V.V.M., împotriva procurorului S.M. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Curtea de Argeş, solicitând cercetarea acestuia pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1) – (3) C. pen.
Cu prilejul audierii sale, persoana vătămată V.V.M. a declarat că în anul 2000 firma sa SC M. SRL Rm. Vâlcea, a achiziţionat în baza unui înscris sub semnătură privată suprafaţa de 21.503,24 m.p. teren în localitatea Olăneşti judeţul Vâlcea, iar ulterior S.M. a determinat pe proprietarii terenului să-i vândă lui această suprafaţă de teren, fapt realizat la data de 9 noiembrie 2001.
Persoana vătămată precizează că S.M. nu trebuia să se implice în cumpărarea terenului, întrucât exista deja o promisiune de vânzare-cumpărare în favoarea firmei sale.
Din actele premergătoare începerii urmăririi penale efectuate în cauză rezultă următoarele:
În baza unui înscris sub semnătură privată scris olografic, intitulat „chitanţă", la data de 16 februarie 2000 numiţii H.D.A. şi D.D.L. din Râmnicu Vâlcea au vândut către SC M. SRL Râmnicu Vâlcea reprezentată prin M.P.E. (soţia lui V.V.M.), un teren în suprafaţă de 21.503,24 m.p., situat în localitatea Olăneşti. Preţul vânzării a fost de 100.000.00 lei, echivalentul a 5.400 DOLARI SUA, din care 37.000.000 lei (2000 DOLARI SUA) a fost achitată iar diferenţa de 63.000.000 lei (3.400 DOLARI SUA), urma să se achite la data încheierii actului autentic sau la data pronunţării hotărârii judecătoreşti definitive care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
În această chitanţă s-a tăcut menţiunea privind acordul părţilor ca, în cazul în care, din vina cumpărătoarei vânzarea nu va fi perfectată, aceasta să piardă arvuna de 37.000.000 lei, iar dacă din vina vânzătorilor nu se perfectează vânzarea, aceştia au obligaţia să plătească cumpărătoarei dublul arvunei, adică 4000 DOLARI SUA sau echivalentul în lei.
Acest înscris sub semnătură privată este semnat de către vânzătorii susmenţionaţi, de către cumpărătoarea M.E., existând la semnătura acesteia şi ştampila SC M. SRL Râmnicu Vâlcea. De asemenea, chitanţa este semnată şi de martorul M.I. şi C.S.
Ulterior, respectiv la data de 10 iulie 2000, D.L. şi soţul acesteia D.G. au mai întocmit o chitanţă din care rezultă că au mai primit suma de 400 DM, adică 4.000.000 lei de la SC M. SRL, reprezentând un avans în plus la suma deja plătită anterior pentru terenul susmenţionat.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat de către notarul public F.R. din Râmnicu Vâlcea sub nr. 3105 din 9 noiembrie 2001, numiţii H.A. şi D.L. au vândut aceeaşi suprafaţă de teren de 21.503,24 m.p. lui S.M., preţul vânzării fiind de 16.000.000 lei.
Ulterior, respectiv la data de 3 decembrie 2001, S.M. şi soţia sa S.L. din terenul susmenţionat au vândut în indiviziune lui B.M.M. (5000 m.p.) cu suma de 4.000.000 şi lui D.N.N. (6000 m.p.) cu preţul de 5.000.000 lei.
Din declaraţia lui H.A. rezultă că, într-adevăr pe bază de chitanţă a promis că va vinde firmei SC M. SRL Rm. Vâlcea reprezentată de către M.E., suprafaţa de 21.503,24 m.p. situată în Olăneşti sat, de la care a primit la data întocmirii chitanţa suma de 2000 DOLARI SUA.
Menţionează că au fost nevoiţi să promită vânzarea acestui teren, întrucât sora sa D.L. se afla grav bolnavă, având diagnosticul „scleroză în plăci" iar starea sa de sănătate impunea internarea de urgenţă la Spitalul E. din Bucureşti.
Întrucât şi în continuare avea nevoie de bani, a cerut lui M.E. să perfecteze prin notariat actul de vânzare-cumpărare, însă aceasta nu mai părea interesată de această tranzacţie.
Deoarece numita M.A. (mama lui S.M.) deţinea un testament potrivit căruia îi revenea o cotă de 25% din întreaga avere, a hotărât să-i vândă terenul respectiv lui S.M.
Ca urmare, au mers la biroul notarial F.R. din Râmnicu Vâlcea, unde la data de 9 noiembrie 2001, s-a realizat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3105/2001.
H.A. mai susţine că în prezent SC M. SRL Râmnicu Vâlcea l-a acţionat în judecată civilă pentru anularea actului de vânzare-cumpărare către S.M., cauza având nr. 2466/288/2008 şi aflându-se pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.
Numiţii B.M. şi D.N. au declarat că, într-adevăr prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 8036 din 3 decembrie 2001, au cumpărat de la S.M. suprafaţa de 5000 m.p. şi respectiv 6000 m.p., suprafaţă care se află în indiviziune atât între ei în calitate de cumpărători cât şi cu S.M. în calitate de vânzători.
Aceştia menţionează că nu au avut cunoştinţă de existenţa unei promisiuni de vânzare-cumpărare între H.A. şi D.L. pe de o parte şi SC M. SRL pe de altă parte iar preţul nu a fost mare întrucât terenul respectiv ester accidentat şi necesită investiţii serioase.
În cauză s-a dorit şi audierea lui V.V.M.E., care la data de 16 februarie 2000 a semnat chitanţa privind promisiunea de vânzare-cumpărare a terenului.
Aceasta a fost invitată telefonic la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, iniţial a promis că se va prezenta dar ulterior s-a răzgândit, afirmând tot telefonic, că în urma consultării cu soţul, a luat hotărârea să nu se prezinte pentru a fi audiată.
Din relaţiile date de către S.M., rezultă că a cumpărat terenul susmenţionat deoarece o parte din acest teren, prin testament de la D.I. (bunicul vânzătorilor) aparţine şi mamei sale M.A. şi nu a avut cunoştinţă despre antecontractul de vânzare-cumpărare întocmit anterior între H.A. şi D.E. pe de o parte şi SC M. SRL Râmnicu Vâlcea pe de altă parte.
Apreciază că acest contract de vânzare-cumpărare este nul, deoarece promitenţii vânzători nu aveau calitatea de proprietari ai terenului, procesul-verbal de punere în posesie a fost eliberat pe numele lui D.I. şi H.M. şi numai aceştia puteau fi consideraţi proprietari cum şi alte argumente în acest sens.
S.M. apreciază că prin cumpărarea terenului susmenţionat nu a încălcat în nici un fel legea, în acest, sens depunând mai multe acte justificative care se află la dosarul cauzei.
Din ansamblul probelor administrate în cauză," şe desprinde concluzia că fapta comisă de către S.M. de a cumpăra la data de 9 noiembrie 2001 suprafaţa de teren de 21.503,24 m.p., de la H.A. şi D.L., suprafaţă din care ulterior parţial a vândut numiţilor B.M. şi D.N., nu este prevăzută de legea penală.
Apreciem că această cauză are caracter civil, fiind de competenţa instanţei civile, care este îndrituită să analizeze legalitatea contractului de vânzare-cumpărare menţionat. De altfel, aşa cum s-a arătat, SC M. SRL a formulat acţiune civilă pentru anularea acestui contract de vânzare-cumpărare, cauza fiind în curs de judecată pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, având nr. 2466/288/2008 cu termen de judecată la 23 octombrie 2008.
Existând inaptitudinea funcţională a acţiunii penale pentru motivele susmenţionate, se va dispune în prezenta cauză neînceperea urmăririi penale faţă de S.M. pentru infr. prev. de art. 215 alin. (1) – (3) C. pen.
Argumentele cele mai elocvente în acest sens le reprezintă faptul că între H.A. şi D.L. pe de o parte şi SC M. SRL pe de altă parte, nu s-a întocmit un act de vânzare-cumpărare autentic ci numai un antecontract de vânzare-cumpărare reprezentând înscris sub semnătură privată iar pe de altă parte, S.M. aşa după cum menţionează, la data achiziţionării terenului nu a avut cunoştinţă de acest înscris.
Plângerea petiţionarului formulată împotriva acestei rezoluţii a fost respinsă ca neîntemeiată prin rezoluţia nr. 953/II/2/2008 din 9 decembrie 2008 a procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti.
În temeiul art. 2781 C. proc. pen. petiţionarul a formulat plângere la instanţa competentă.
În urma admiterii cererii formulată de petiţionar, judecarea plângerii a fost strămutată la Curtea de Apel Galaţi (încheiere nr. 913 din 5 mai 2009 a I.C.C.J., secţia penală), dispunându-se totodată desfiinţarea actelor efectuate în cauză.
Prin sentinţa penală nr. 121/ F din 25 iunie 2009, Curtea de Apel Galaţi, secţia penală, a respins ca nefondată plângerea petentului.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanţă a reţinut următoarele:
În mod corect s-a apreciat de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti că, fapta magistratului S.M. de a cumpăra suprafaţa de 21.503,24 m.p. teren situat în localitatea Olăneşti, judeţul Vâlcea, de la numiţii H.A. şi D.L., în condiţiile în care anterior proprietarii mai sus menţionaţi au întocmit un antecontract de vânzare-cumpărare pentru acelaşi teren în favoarea petiţionarului, nu este prevăzută de legea penală, ca infracţiune.
Împotriva sentinţei petiţionarul a declarat prezentul recurs.
În motivele de recurs (fii. 2), petiţionarul critică sentinţa cu privire la aspecte de procedură susţinând că la data când s-a judecat plângerea nu se afla în ţară şi nu a cunoscut despre termenul de judecată.
Recursul nu este fondat.
Petiţionarul a fost prezent la termenele de judecată de la Curtea de Apel Piteşti. De la data de 5 mai 2009 - când a fost admisă cererea de strămutare formulată de el, şi până la data de 24 iunie 2009 - când a fost soluţionată plângerea de către Curtea de Apel Galaţi, petiţionarul a beneficiat de suficient timp pentru a lua măsurile necesare angajării unui apărător ori formulării unei cereri de amânare a judecăţii pentru imposibilitate de prezentare.
La dosarul primei instanţe se află dovada de îndeplinire a procedurii de citare a petiţionarului (fii. 12) având ca dată 26 mai 2009, deci cu circa o lună înainte de termenul de judecată din 24 iunie 2009.
Pentru termenul de judecată din 24 iunie 2009, petiţionarul nu a depus la dosarul primei instanţe o cerere de amânare pentru imposibilitate de prezentare.
Înalta Curte constată din conţinutul încheierii de dezbateri că prima instanţă a examinat, în prealabil, aspectul referitor la lipsa petiţionarului şi îndeplinirea procedurii de citare (pag. 1 a încheierii - fii. 18) apreciind că citarea s-a făcut la adresa indicată în plângerea penală, adresă la care fusese citat ulterior de către organele judiciare.
De altfel petiţionarul, şi în recurs, deşi citat la cele 2 termene de judecată la aceeaşi adresă - citaţiile fiind datate 17 august 2009 (fii.28) şi 25 septembrie 2009 (fii.30) - nu s-a prezentat şi nici nu a transmis la dosar cereri pentru imposibilitate de prezentare.
Examinând din oficiu rezoluţiile şi sentinţa atacate, înalta Curte constată că procurorul şi prima instanţă au făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor legale în materia soluţionării plângerilor penale şi în materia plângerii împotriva soluţiilor de netrimitere în judecată.
Faţă de cele reţinute, Înalta Curte - în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. - va respinge ca nefondat recursul petiţionarului.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiţionar va fi obligat la plata către stat a cheltuielilor judiciare ocazionate de soluţionarea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul V.V.M.W.J.B. împotriva sentinţei penale nr. 121/ F din 25 iunie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3423/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3437/2009. Penal. Cerere de transfer de... → |
|---|
