ICCJ. Decizia nr. 3405/2009. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3405/2009
Dosar nr. 37669/3/2008
Şedinţa publică din 23 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 154 din data de 12 februarie 2009, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 37668/3/2008, s-a dispus, în baza art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 14 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 143/2000 şi art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 80 alin. (2) C. pen., condamnarea inculpatei M.L.M. la pedeapsa închisorii de 6 ani.
În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatei exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen. s-a interzis inculpatei exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale, pe o durată de 4 ani.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatei.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 23 septembrie 2008 la zi.
În baza art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., raportat la art. 17 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea în vederea distrugerii a cantităţii de 7,03 grame heroină, rămasă după efectuarea analizelor de laborator şi depusă la Camera de Corpuri Delicte a I.G.P.R. - DCJSEO, în baza dovezii din 25 septembrie 2008.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpata a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, în cuantum de 1100 RON, onorariul pentru apărătorul din oficiu urmând să fie avansat din fondurile M.J.L.C.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că în ziua de 22 septembrie 2008, de conivenţă infracţională cu persoane rămase neidentificate, având drept scop introducerea în perimetrul Penitenciarului Jilava a cantităţii de 7,27 grame heroină porţionată în 24 doze, inculpata M.L.M. a contactat-o telefonic pe martora M.F.M. şi, sub pretextul că deţinutul N.C.I. (concubinul inculpatei) avea interdicţia de a primi pachet, i-a solicitat acesteia să o însoţească la penitenciar în vederea remiterii pachetului respectiv deţinutului C.E., concubinul martorei M.F.M. Odată ajunşi în sectorul V. din cadrul Penitenciarului Jilava, inculpata i-a înmânat martorei susmenţionate mai multe sacoşe ce conţineau alimente, după care aceasta din urmă le-a prezentat gardienilor în vederea controlului conţinutului acestora. Cu această ocazie, într-o pungă de napolitane marca J., aparent intactă, au fost găsite 24 de recipiente confecţionate artizanal, respectiv „dozele" care conţineau o substanţă pulverulentă ce a fost supusă examinărilor fizico-chimice, rezultând astfel că este vorba despre 7,27 grame heroină, în conformitate cu menţiunile capitolului conclusiv al Raportului de Constatare Tehnico-Ştiinţifică din 23 septembrie 2008, substanţă care face parte din tabelul anexă nr. I din Legea nr. 143/2000.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpata M.L.M., solicitând, prin intermediul apărătorului său desemnat din oficiu, admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii apelate şi, în principal, achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., iar în subsidiar, reducerea cuantumului pedepsei aplicate sub minimul special prevăzut de lege, în raport de circumstanţele reale de comitere a faptei şi de circumstanţele personale ale inculpatei.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia nr. 132/ A din 27 mai 2009, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpată Totodată, i-a menţinut acesteia starea de arest şi a dedus prevenţia de la data de 23 septembrie 2008.
Apelanta inculpată a fost obligată la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, urmând a se avansa din fondul M.J.L.C.
Pentru a dispune astfel, instanţa de prim control judiciar a constatat că motivul de apel privind achitarea nu este fondat întrucât, din coroborarea probelor administrate în faza de urmărire penală cu cele administrate în faza cercetării judecătoreşti, rezultă că inculpata M.L.M. a săvârşit infracţiunea de trafic de droguri, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 14 alin. (1) lit. c) din aceeaşi lege.
În ceea ce priveşte al doilea motiv de apel, redozarea pedepsei, instanţa de apel a apreciat, de asemenea, că nu este fondat, întrucât sancţiunea aplicată de prima instanţă este adecvată gravităţii faptei şi periculozităţii inculpatei, dând relevanţă şi circumstanţelor atenuante.
Inculpata a declarat, în termen legal, recurs, criticând Decizia mai sus menţionată şi a invocat, prin intermediul apărătorului desemnat din oficiu, dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate şi reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, dându-se eficienţă circumstanţelor atenuante, în sensul că inculpata are o vârstă fragedă (18 ani), recunoaşte şi regretă fapta.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu, ambele hotărâri, conform dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 3856 alin. (1) şi art. 3857 alin. (1) C. proc. pen., constată că ambele instanţe au reţinut în mod corect situaţia de fapt şi au stabilit vinovăţia inculpatei, pe baza unei juste aprecieri a ansamblului probator administrat în cauză, dând faptelor comise de aceasta încadrarea juridică corespunzătoare.
Curtea apreciază că sancţiunea aplicată inculpatei este legală, întrucât o reducere a pedepsei ar lipsi de eficienţă sancţiunea penală şi ar aduce atingere exigenţelor impuse de prevenţia generală şi de cea specială.
Potrivit dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de pericolul social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 76 alin. (2) C. pen., dacă se constată că există circumstanţe atenuante, pedeapsa închisorii poate fi redusă cel mult până la o treime din minimul special.
În ceea ce priveşte critica recurentei vizând reindividualizarea pedepsei aplicate, se constată că ambele instanţe au procedat corect atunci când raportat la circumstanţele reale ale săvârşirii faptei deduse judecăţii, au aplicat acesteia o pedeapsă de 6 ani închisoare, cu executare în regim privativ de libertate.
De asemenea, se constată că, faţă de pericolul social concret al faptei, limitele de pedeapsă, scopul ei şi criteriile de individualizare, instanţa de prim control judiciar a menţinut soluţia instanţei de fond, care în mod judicios a stabilit sancţiunea penală, aplicată inculpatei şi a dispus executarea acesteia în regim privativ de libertate, apreciind în mod corect că scopul preventiv educativ al pedepsei nu poate fi atins decât în această modalitate.
Înalta Curte mai reţine că, în speţă, nu pot fi identificate alte elemente de natură să conducă instanţele la concluzia că se impune o nouă individualizare a pedepsei aplicate, cu atât mai mult cu cât riposta societăţii trebuie să fie direct proporţională cu gravitatea infracţiunii săvârşite, pentru a nu fi ştirbită încrederea cetăţenilor în actul de justiţie.
Pe cale de consecinţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, urmează a constata că recursul declarat de inculpata M.L.M. împotriva Deciziei penale 132/ A din 27 mai 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, este nefondat şi, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., îl va respinge ca atare.
De asemenea, în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenta inculpată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata M.L.M. împotriva Deciziei penale nr. 132/ A din 27 mai 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Compută din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 23 septembrie 2008 la 23 octombrie 2009.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 23 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3397/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3423/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
