ICCJ. Decizia nr. 3517/2009. Penal. Omorul (art. 174 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3517/2009
Dosar nr. 1908/90/2008
Şedinţa publică din 30 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 6/ F din 21 ianuarie 2009 pronunţată de Tribunalul Vâlcea s-a dispus, în baza art. 174 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), condamnarea inculpatului M.Ş. la pedeapsa de 14 ani închisoare şi 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), e) C. pen.
Inculpatul a fost obligat la câte 2250 lei despăgubiri civile către părţile civile P.N.G. şi P.N.V., precum şi la 8000 lei daune morale către partea civilă M.A.I.
Conform art. 163 C. proc. pen. s-a instituit sechestru asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului.
În baza art. 113 C. pen. a fost obligat inculpatul la tratament medical până la însănătoşire.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că la data de 25 mai 2008 inculpatul s-a manifestat violent faţă de concubina sa, victima P.E., aplicându-i mai multe lovituri cu pumnii la nivelul capului, corpului şi membrelor, aruncând-o peste pat şi pe duşumea.
Urmare a acestor acte de agresiune, în jurul orelor 16,00 ale aceleiaşi zile, partea vătămată a decedat.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea şi inculpatul M.Ş.
Parchetul a criticat hotărârea pentru nepronunţarea instanţei de fond asupra cererii apărării de schimbare a încadrării juridice dată faptei din infracţiunea de omor în infracţiunea de lovituri cauzatoare de moarte, pentru greşita soluţionare a laturii civile faţă de fiica minoră a victimei şi pentru greşita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului.
Inculpatul M.Ş. a solicitat schimbarea calificării juridice a faptei, susţinând şi că victima a decedat urmare a conflictului cu mama sa.
Instanţa de apel a apreciat întemeiat în parte apelul parchetului şi neîntemeiat apelul inculpatului.
Referitor la încadrarea juridică a faptei s-a apreciat că solicitarea de schimbare a acesteia în infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen. este nefondată, având în vedere intensitatea loviturilor aplicate, zonele vitale vizate şi stăruinţa în agresiune, aspecte ce conturează intenţia inculpatului de a suprima viaţa victimei.
S-a mai reţinut că materialul probator conduce la concluzia că inculpatul se face vinovat de aplicarea loviturilor constatate prin raportul medico-legal şi care au condus la decesul victimei.
Pedeapsa aplicată inculpatului s-a apreciat ca fiind corespunzător gravităţii faptei dar şi circumstanţelor personale ale inculpatului, cu discernământ diminuat pe un fond de tulburare organică de personalitate şi etilism cronic, motiv pentru care s-a şi dispus obligarea la tratament medical, conform art. 113 C. pen.
S-a apreciat ca întemeiată critica adusă de parchet soluţionării laturii civile, întrucât fiica minoră a victimei era îndreptăţită a primi lunar o sumă de bani.
În consecinţă, prin Decizia penală nr. 29/ A din 31 martie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea şi s-a desfiinţat în parte sentinţa primei instanţe.
În baza art. 334 C. proc. pen., s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 174 C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen.
În baza art. 17 şi art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 şi urm. C. civ., inculpatul a fost obligat la 150 lei lunar prestaţie periodică în favoarea minorei M.A.I.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Apelul declarat de inculpat a fost respins ca nefondat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul M.Ş. care a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., solicitând, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare pentru neadministrarea probatoriului şi, în subsidiar, achitarea inculpatului în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen., apreciind că nu acesta se face vinovat de decesul victimei.
Recursul este neîntemeiat.
Înalta Curte, analizând Decizia recurată atât prin prisma criticilor formulate de inculpat, cât şi conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., apreciază că aceasta este legală şi temeinică.
Solicitarea apărării de trimitere spre rejudecare nu se justifică, întrucât, din actele şi lucrările dosarului rezultă că s-a efectuat o cercetare judecătorească completă, administrându-se probele ce au fost propuse, atât prin actul de sesizare cât şi de apărarea inculpatului, fără să rezulte necesitatea administrării unor noi probatorii.
Din probele dosarului rezultă că situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost corect reţinute.
Inculpatul a avut în ziua de 25 mai 2008 o atitudine violentă faţă de victimă chiar pe drumul public, în apropierea casei sale, iar după ce au intrat în curte şi în casă, acesta a continuat agresiunile, lovind-o puternic pe concubina sa, de mai multe ori cu pumnii în zona capului, a corpului şi a membrelor, aruncând-o peste pat şi pe duşumea.
Mama victimei, martora P.M., de faţă la exercitarea agresiunilor, a încercat să-i apere fiica, dar a fost, la rândul său, lovită de inculpat de mai multe ori cu pumnii peste ceafă.
Cruzimea deosebită cu care inculpatul a lovit este evidenţiată de declaraţiile martorei P.M., ce se coroborează cu raportul de expertiză medico-legală. Potrivit acestui act medical, pe corpul victimei s-au evidenţiat nu mai puţin de 23 de semne de violenţă, moartea acesteia datorându-se hemoragiei meningee şi contuziei de trunchi cerebral.
Imediat după conflict victima a fost văzută de vecini, care o descrie ca fiind „desfigurată, în sensul că avea lovituri la nivelul feţei şi al pieptului". În partea dreaptă a feţei aceasta era „vânătă, nu se mai cunoştea ochiul, iar gura era strâmbă", „îi curgea sânge pe la colţurile gurii", (filele 76-79 dosar urmărire penală şi 54-57 dosar fond).
Inculpatul a recunoscut că i-a dat victimei „câţiva pumni", dar, pe parcursul procesului) a încercat să acrediteze ideea că în aceeaşi zi, victima a avut conflicte cu membrii familiei sale, sau că a vrut să urce în pod şi, beată fiind a căzut în cap.
Niciuna din aceste susţineri nu se probează ci, dimpotrivă, probele dosarului relevă că inculpatul este cel care a aplicat victimei loviturile ce au condus la decesul acesteia.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
Conform art. 38516 raportat la art. 381 C. proc. pen. şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce prevenţia la zi pentru inculpat.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare statului, onorariul apărătorului din oficiu urmând a fi avansat din fondul M.J.
Cererea părţii civile P.G. de acordare a cheltuielilor judiciare conform art. 193 C. proc. pen. va fi respinsă ca nefondată, întrucât aceasta nu a depus la dosar nici o dovadă a efectuării cheltuielilor solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.Ş. împotriva Deciziei penale nr. 29/ A din 31 martie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată, timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 26 mai 2008, la 30 octombrie 2009.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Respinge, ca nefondată, cererea formulată de partea civilă P.G. cu privire la acordarea cheltuielilor judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3507/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3521/2009. Penal → |
|---|
