ICCJ. Decizia nr. 354/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 354/2009
Dosar nr. 1034/42/2008
Şedinţa publică din 3 februarie 2009
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 175 din 27 octombrie 2008, Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins, ca nefondată, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., plângerea formulată de petenta S.A.I., împotriva rezoluţiilor nr. 28/P/2008 din 4 septembrie 2008 şi nr. 1497/II/2/2008 din 19 septembrie 2008 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petenta a fost obligată la plata cheltuielilorjudiciare către stat, în sumă de 40 lei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că prin plângerea penală adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, la data de 11 ianuarie 2008, petenta S.A.I. a solicitat efectuarea de cercetări penale faţă de judecătorii şi personalul auxiliar de specialitate din cadrul Judecătoriei Mizil, jud. Prahova, pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu şi reţinerea sau distrugerea de înscrisuri prevăzută de art. 246 şi 272 C. pen., constând în reţinerea şi neînregistrarea la Judecătoria Mizil a plângerilor şi sesizărilor sale formulate împotriva rezoluţiilor nr. 455/P/2007 şi nr. 304/P/2007 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Mizil.
Prin rezoluţia nr. 28/P/2008 din 4 septembrie 2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti a dispus neînceperea urmăririi penale pentru faptele sesizate, constatând că acestea nu există.
Măsura dispusă a fost menţinută prin rezoluţia nr. 1497/II/2/2008 din 19 septembrie 2008, prin care plângerea petentei formulată în baza art. 275 – art. 278 C. proc. pen., a fost respinsă, ca neîntemeiată.
Investită cu judecarea plângerii împotriva rezoluţiei procurorului de neîncepere a urmăririi penale, instanţa a constatat că soluţia dispusă este legală şi temeinică.
Din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat că S.A.I. nu a formulat plângeri împotriva rezoluţiilor Parchetului de pe lângă Judecătoria Mizil nr. 455/P/2007 şi nr. 304/P/2007 şi nici sesizări privind o eventuală neînregistrare a pretinselor plângeri.
Ambele rezoluţii la care se referă petenta constau în soluţii de neîncepere a urmăririi penale, iar plângerile împotriva lor s-ar afla ascunse, potrivit susţinerilor acesteia, într-un alt dosar al Judecătoriei Mizil, nr. 1387/285/2007; în această situaţie, petiţionara putea solicita înregistrarea acestor înscrisuri ca plângeri penale şi formarea unor dosare separate, ataşarea lor în altă cauză constituind cel mult, o eroare.
În termen legal, împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, petenta S.A.I. fără a arăta motivele de casare.
Verificând hotărârea atacată potrivit dispoziţiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată următoarele:
Sentinţa instanţei de fond este legală şi temeinică şi urmează a fi menţinută ca atare.
Judecând plângerea, potrivit dispoziţiile art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., instanţa a verificat rezoluţia atacată pe baza materialului şi lucrărilor din dosarul cauzei, constatând în mod just că aceasta este conformă actelor premergătoare efectuate în cauză şi dispoziţiilor legale în materie.
Din actele premergătoare efectuate în cauză nu a rezultat că petenta ar fi formulat plângeri penale împotriva rezoluţiilor nr. 455/P/2007 şi nr. 304/P/2007 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Mizil. În consecinţă nu se poate reţine în sarcina niciunei persoane din cadrul Judecătoriei Mizil că ar fi reţinut sau distrus pretinsele plângeri, ori că nu şi-ar fi îndeplinit atribuţiile de serviciu, neînregistrându-le.
Aşa fiind, acţiunea penală nu a putut fi pusă în mişcare, faptele sesizate neexistând.
Susţinerea petentei că acele plângeri s-ar afla „ascunse" în alt dosar în care este parte, pe rolul Judecătoriei Mizil, demonstrează că, în realitate nimeni nu a avut intenţia reţinerii ori distrugerii lor, pretinsele înscrisuri fiind cu uşurinţă identificabile. Dacă recurenta petentă le consideră plângeri penale, ea poate solicita detaşarea acelor înscrisuri de la dosarul la care au fost depuse şi înregistrarea lor ca atare.
Aşa fiind, Înalta Curte constată că în cauză nu există temeiuri de casare a sentinţei instanţei de fond şi urmează să respingă recursul petentei S.A.I., ca nefondat.
Recurenta petiţionară va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara S.A.I. prin D.M. împotriva sentinţei penale nr. 175 din 27 octombrie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3461/2009. Penal. Traficul de influenţă... | ICCJ. Decizia nr. 3549/2009. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
