ICCJ. Decizia nr. 3555/2009. Penal. Evadarea (art. 269 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3555/2009
Dosar nr. 2546/96/2008
Şedinţa publică din 2 noiembrie 2009
Asupra recursului penal de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 382 din 27 noiembrie 2008, Tribunalul Harghita a dispus achitarea, în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., a inculpatului T.A. (fiul lui L. şi J., născut la 5 aprilie 1983 în jud. Harghita), trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 269 alin. (1) C. pen.
În fapt, s-a reţinut că la 28 august 2008, inculpatul aflat în Penitenciarul Miercurea Ciuc în executarea unei pedepse de 6 ani şi 8 luni închisoare, a fost învoit 24 de ore pentru a participa la înmormântarea mamei sale, iar la ora 8,30 - stabilită de penitenciar, nu s-a prezentat.
La ora 10,45 a fost depistat de poliţie şi reîncarcerat.
Tribunalul a dispus achitarea inculpatului, fapta nefiind prevăzută de legea penală, întrucât inculpatul nu se afla în stare legală de reţinere sau deţinere, iar evadarea înseamnă a scăpa, a fugi din penitenciar, o acţiune care în speţă nu s-a produs.
Apelul declarat de parchet prin care s-a cerut condamnarea inculpatului T.A., a fost respins de Curtea de Apel Târgu Mureş prin Decizia nr. 28/A din 20 februarie 2009.
În motivele de apel, parchetul a susţinut că latura obiectivă a infracţiunii de evadare este nedefinită, aceasta constând într-o acţiune a unei persoane de a se sustrage în mod voit şi ilegal de la privarea de libertate, neavând relevanţă dacă cel condamnat executa pedeapsa, dacă lucrează sau se găseşte în alt loc decât în penitenciar.
Curtea a motivat că în cauză, fapta inculpatului nu s-a comis printr-o acţiune, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 264 C. pen., iar omisiunea inculpatului de a se întoarce în penitenciar după înmormântarea mamei sale nu constituie infracţiune.
Recursul declarat de parchet, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. este nefondat, se susţine că ambele instanţe au comis o gravă eroare de fapt, achitându-l pe inculpat, întrucât acţiunea neprezentării, de a se sustrage în mod voit şi ilegal de la privarea de libertate reprezintă latura obiectivă a infracţiunii.
Argumentarea parchetului nu îşi găseşte aplicabilitate, în raport de prevederile art. 269 C. pen., care incriminează infracţiunea de evadare.
Potrivit acestui text, infracţiunea de evadare constă în sustragerea de la privarea de libertate la care o persoană este supusă, părăsind în mod voit şi ilegal locul de reţinere sau deţinere, deci latura obiectivă constituind o acţiune.
De asemenea, condiţia esenţială este ca persoana să se afle în stare legală de reţinere sau deţinere - într-un penitenciar, centru de reţinere, unitate militară disciplinară, sau prin scăparea de sub paza locului unde presta o anumită activitate.
Este necesar deci ca persoana să se afle în stare de deţinere şi să se sustragă de la executare, ceea ce în speţă nu s-a produs.
Inculpatul era învoit din penitenciar pentru a participa la înmormântarea mamei sale iar împrejurarea că nu s-a întors la ora stabilită de penitenciar, prin omisiune şi nu poate constitui infracţiunea de evadare.
A interpreta astfel înseamnă a accepta că şi cel a cărui întrerupere a executării pedepsei a expirat şi nu se întoarce în penitenciar, să comită infracţiunea de evadare, ceea ce însă nu este prevăzut de lege, condiţia esenţială fiind aceea ca persoana să se afle în stare legală, de reţinere sau de lucru şi să acţioneze în sensul sustragerii de la executarea unei pedepse, prin părăsirea în mod voit a locului de deţinere.
Faţă de aceste considerente, recursul parchetului va fi respins ca nefondat, conform dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) Codul de procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş împotriva Deciziei penale nr. 28/A din 20 februarie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul T.L.A.
Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu în sumă de 200 RON se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 2 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3551/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1136/2009. Penal. Abuz în serviciu contra... → |
|---|
