ICCJ. Decizia nr. 3573/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3573/2009
Dosar nr. 851/36/2009
Şedinţa publică din 3 noiembrie 2009
Asupra recursurilor penale de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 177 din 29 mai 2009, Tribunalul Tulcea i-a condamnat pe inculpaţii S.M. (fiul lui M. şi A., născut la data de 15 august 1987 în jud. Tulcea, domiciliat în comuna Şuletea, în prezent deţinut în P. Tulcea) şi B.F. (fiul lui N. şi al G., născut la data de 17 septembrie 1977 în jud. Vaslui, domiciliat în comuna natală, deţinut în P. Tulcea) la câte 15 ani închisoare şi câte 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Au fost interzise inculpaţilor drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
A fost menţinută măsura arestării preventive a inculpaţilor şi s-a dedus durata arestării preventive.
Prin aceeaşi sentinţă a fost respinsă acţiunea civilă formulată de părţile civile C.N. şi B.I.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt.
La data de 30 septembrie 2008, în jurul orelor 18,00 S.I., împreună cu fiicele sale, S.D. şi S.L., s-au deplasat în locuinţa naşei lor, P.S..
După plecarea tatălui lor, cele două minore au fost servite cu băuturi alcoolice, motiv pentru care acestea au acuzat stări de ameţeală şi simptome ale intoxicaţiei etilice, context în care a fost anunţat Serviciul de Ambulanţă.
La Spitalul din Măcin s-au deplasat S.V., S.I. şi inculpaţii S.M. şi B.F., care, după ce au aflat că minorele fuseseră transferate la Spitalul Judeţean Tulcea, au plecat spre casă. Pe drum au cumpărat două baxuri cu bere şi au început să le consume.
Ajunşi în stare de ebrietate, profitând de faptul că soţii S. s-au dus la culcare, inculpaţii au decis să meargă la P.S. şi să o tragă la răspundere pentru starea celor două minore.
Inculpaţii au pătruns în imobilul victimei prin grădină, au sărit gardul, au rupt uşa de acces în locuinţă şi au pătruns în interior, luminând spaţiul cu o brichetă.
P.S., în vârstă de 74 de ani, a încercat să fugă, dar a fost prinsă în holul casei şi i-au fost aplicate numeroase lovituri cu pumnii şi picioarele de către ambii inculpaţi timp de câteva minute, după care a fost lăsată în stare de inconştienţă, inculpaţii revenind în locuinţa lor.
În seara zilei de 1 octombrie 2008, în jurul orelor 18,00 S.I. a descoperit cadavrul şi a anunţat organele de poliţie.
Situaţia de fapt reţinută de prima instanţă a fost stabilită pe baza procesului-verbal de sesizare, procesului-verbal de cercetare la locul faptei, planşele foto executate în cauză, raportului de constatare medico-legală, procesului-verbal de confruntare, depoziţiilor martorilor S.D., S.I., D.M., S.A., S.Iu., S.V., mijloace de probă coroborate cu declaraţiile inculpaţilor care au recunoscut infracţiunea pentru care au fost trimişi în judecată, atât în faza de urmărire penală cât şi în cea de cercetare judecătorească, iar la Curtea de Apel Constanţa au refuzat să fie audiaţi.
Împotriva acestei sentinţe inculpaţii au formulat apel prin care au solicitat reindividualizarea pedepselor, în sensul reducerii acestora.
Curtea de apel Constanţa, prin Decizia penală nr. 61/P din 3 septembrie 2009, a respins apelurile, ca nefondate, reţinând că în cadrul operaţiunii de individualizare a pedepselor au fost respectate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Împotriva acestei decizii inculpaţii au declarat recurs, invocând dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., fiind reiterate motivele de apel invocate, şi anume reducerea pedepselor aplicate.
Recursurile nu sunt fondate.
Atât instanţa de fond cât şi cea de apel au avut în vedere la individualizarea pedepsei dispoziţiile art. 52 şi 72 C. pen., luând în considerare atât natura, gravitatea şi gradul de pericol social ridicat al infracţiunii săvârşite dar şi datele ce caracterizează persoana celor doi inculpaţi, criterii în raport de care au dozat corespunzător pedepsele.
Fapta comisă de inculpaţi este de o gravitate deosebită atât prin consecinţa ireparabilă produsă cât şi prin modalitatea de săvârşire, astfel că solicitarea de reducere a pedepsei este neîntemeiată.
Nu trebuie omis faptul că inculpaţii cu acţionat deosebit de violent asupra unei persoane în vârstă (victima avea 74 de ani) şi vulnerabilă, cauzând victimei 8 fracturi costale, ruptură a rinichiului stâng, 2 rupturi ale mezenterului, hemoragie internă abdominală şi alte 25 echimoze şi excoriaţii, după care au abandonat-o, lăsând-o în stare de inconştienţă, deşi ajutorul medical acordat la timp poate ar fi împiedicat producerea decesului.
Faptul că inculpaţii se aflau în stare de ebrietate în momentul comiterii faptei nu poate fi avut în vedere ca o circumstanţă atenuantă facultativă, atâta vreme cât intensitatea şi numărul deosebit de mare al loviturilor aplicate relevă caracterul violent al inculpaţilor.
De altfel, pedeapsa nu este doar un mijloc de reeducare al infractorului, ci trebuie să constituie şi o măsură de constrângere corespunzătoare valorii sociale încălcate prin săvârşirea infracţiunii, sens în care reducerea pedepsei aplicate inculpaţilor ar conduce la eludarea scopului general al pedepsei.
Pentru considerentele arătate, având în vedere şi faptul că nu există motive de casare care să fie analizate din oficiu, conform dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., recursurile declarate vor fi respinse ca nefondate, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va computa perioada arestării preventive, iar în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. inculpaţii vor fi obligaţi la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii S.M. şi B.F. împotriva Deciziei penale nr. 61/P din 3 septembrie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului S.M., timpul arestării preventive de la 2 octombrie 2008 la 3 noiembrie 2009.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului B.F., timpul arestării preventive de la 16 decembrie 2008 la 3 noiembrie 2009.
Obligă recurenţii inculpaţi să plătească statului suma de câte 300 RON cheltuieli judiciare, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 3 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3559/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1174/2009. Penal → |
|---|
