ICCJ. Decizia nr. 3558/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3558/2009
Dosar nr. 261/59/2009
Şedinţa publică din 2 noiembrie 2009
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin plângerea formulată la 5 aprilie 2007 petiţionarul B.G. a solicitat tragerea la răspundere penală a notarului public S.I. şi a numitului B.I. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 288, 289, 291 şi 293 C. pen.
În motivarea plângerii petiţionarul a susţinut că a acceptat să îl primească în imobilul său din Timişoara, str. J.M., pe nepotul său B.I., întrucât acesta nu avea unde să locuiască şi că ulterior, când a vrut să doneze imobilul fiicei sale B.A. a constatat că în cartea funciară era înscrisă o promisiune de vânzare a acelui imobil în favoarea nepotului, autentificată de notarul public S.I.
A mai susţinut petiţionarul că el nu a încheiat niciodată un astfel de act, că nu a avut intenţia să înstrăineze imobilul, că semnătura de pe act nu îi aparţine şi că la data autentificării acelui act el era în Franţa.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara prin Rezoluţia nr. 531/P/2007 din 18 noiembrie 2008 a dispus, în baza art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. neînceperea urmăririi penale faţă de notarul public S.I. şi faţă de B.I. pentru infracţiunile prevăzute de art. 288, 289, 291 şi 293 C. pen., cu motivarea că faptele reclamate nu există, şi că potrivit raportului de expertiză criminalistică efectuate în cauză semnăturile de pe înscrisul intitulat „Promisiune de vânzare-cumpărare”, autentificat din 22 septembrie 1997 şi de pe cererea de autentificare a acestui înscris aparţin petiţionarului B.G.
Împotriva acestei soluţii a formulat plângere petiţionarul, care a fost respinsă prin Rezoluţia nr. 99/II/2/2009 din 3 februarie 2009 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, reţinându-se că faptele reclamate nu există şi că rezoluţia atacată este corectă.
În contra soluţiei de neîncepere a urmăririi penale a formulat plângere, în baza art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., petiţionarul B.G., care a susţinut că nu a semnat actele autentificate de notar şi că la data respectivă se afla în Franţa.
Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, prin Decizia penală nr. 118/PI din 16 aprilie 2009 a respins plângerea petiţionarului B.G., apreciind că soluţia procurorului de neîncepere a urmăririi penale pentru inexistenţa faptelor reclamate este legală şi temeinică şi că actul intitulat „promisiune de vânzare”, autentificat de notarul public ca şi cererea de autentificare au fost semnate de petiţionar, aşa cum s-a stabilit prin expertizele criminalistice din dosar.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs petiţionarul B.G. care a susţinut că nu a semnat actele reclamate, că acestea au fost nelegal autentificate, că la data întocmirii lor de către notarul public se afla internat la un spital din Franţa.
S-a solicitat casarea hotărârii atacate, desfiinţarea rezoluţiei şi trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale împotriva intimaţilor.
Recursul declarat nu este întemeiat.
Din examinarea actelor premergătoare efectuate se constată că faptele reclamate de petiţionar nu există şi că soluţia de neîncepere a urmării penale este corectă.
Astfel, potrivit rapoartelor de expertiză criminalistică grafologică din 3 aprilie 2008 întocmit de Laboratorul Extern Timişoara din cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice şi din 27 octombrie 2008 întocmit de Laboratorul Central Bucureşti al aceluiaşi institut, semnăturile de pe actul intitulat „Promisiune de vânzare-cumpărare” autentificat din 22 septembrie 1997 de notarul public S.I. şi de pe cererea de autentificare a aceluiaşi act aparţin petiţionarului B.G.
Susţinerea recurentului în sensul că la data autentificării s-ar fi aflat în Franţa internat în spital nu a fost dovedită cu acte originale emanând de la un aşezământ medical din acea ţară.
În consecinţă, faptele reclamate neexistând în materialitatea lor, soluţia procurorului de neîncepere a urmăririi penale a fost corect menţinută de prima instanţă ca legală şi temeinică.
Faţă de considerentele ce preced, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) şi a art. 192 alin. (2) C. proc. pen. urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul B.G. cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de petiţionarul B.G. împotriva Sentinţei penale nr. 118/PI din 16 aprilie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 2 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3556/2009. Penal. Infracţiuni privind... | ICCJ. Decizia nr. 115/2009. Penal → |
|---|
