ICCJ. Decizia nr. 3650/2009. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3650/2009
Dosar nr. 8416/30/2008
Şedinţa publică din 6 noiembrie 2009
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, prin Decizia nr. 93/A din 03 septembrie 2009, a respins ca nefondat, recursul declarat de inculpata C.P. împotriva Sentinţei penale nr. 319/PI din 22 mai 2009 pronunţată de Tribunalul Timiş, prin care a fost condamnată pentru infracţiunea de tentativă la omor, prevăzută şi pedepsită de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen., la 7 ani şi 6 luni închisoare.
Pentru a hotărî astfel, a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiş nr. 1705/P/2008, inculpata a fost trimisă în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor prevăzută şi pedepsită de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen., constând în aceea că, în seara de 21 august 2008, în jurul orelor 23,00, în timp ce se afla pe terasa unui bar din incinta Staţiei C.F.R. Timişoara Nord, a avut o altercaţie cu partea vătămată N.N., pe care l-a lovit cu un briceag în abdomen, după care a fugit înspre staţia de tramvai din faţa gării.
Partea vătămată a fost transportată la spital unde s-a intervenit chirurgical, constatându-se că prezenta hematom şi sânge între faţa diafragmatică a lobului stâng hepatic şi diafragmei.
S-a practicat suturarea plăgii hepatice lungă de 1,5 cm şi s-a montat tub de dren suprahepatic la locul leziunii.
Potrivit raportului medico-legal din 25 august 2008 al I.M.L.Timişoara, leziunile prezentate de N.N. pot fi rezultatul lovirii cu un corp tăietor-înţepător, necesită 35 zile de îngrijiri medicale de la data producerii şi au pus în pericol viaţa victimei.
S-a mai reţinut că pe bluza inculpatei s-au descoperit urme de sânge, iar expertiza biocriminalistică a stabilit că sângele aparţinea grupei A, grupă pe care o are şi N.N.
În momentul reţinerii inculpatei, în apropierea staţiei de tramvai, asupra acesteia a fost găsit briceagul cu lama de 10 cm cu care a lovit victima.
Pe baza declaraţiilor părţii vătămate, inculpatei, martorilor T.A., A.S.F., L.G., R.G., B.C., C.E. (concubina victimei), cum şi a raportului medico-legal, expertizei biocriminalistice, tribunalul a reţinut vinovăţia inculpatei şi a condamnat-o la pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe timp de 3 ani, după executarea pedepsei.
Inculpata a fost obligată să plătească despăgubiri civile, 2586,74 RON părţii civile Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Timişoara şi 15.000 RON daune morale părţii civile N.N.
Apelul declarat de inculpată, prin care a criticat sentinţa ca nelegală şi netemeinică susţinând că nu este autoarea faptei şi se impunea achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a fost respins ca nefondat prin Decizia penală nr. 93/A din 03 septembrie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală.
Nemulţumită şi de această hotărâre, în termenul legal, inculpata a declarat recurs reiterând aceleaşi motive, susţinând că este nevinovată.
Analizând actele şi lucrările aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că recursul este fondat şi urmează a fi admis pentru alte motive, care se încadrează în cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 şi nu cel invocat de inculpată, art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.
Atât prima instanţă cât şi instanţa de apel au făcut o analiză completă a probelor administrate şi au reţinut corect că inculpata este autoarea faptei. Prezenţa inculpatei la locul faptei, fuga acesteia, imediat după înjunghierea victimei în abdomen, cum şi faptul că în momentul reţinerii acesteia în staţia de tramvai a fost găsit asupra ei briceagul, iar pe hainele acesteia pete de sânge care s-a dovedit că aparţin grupei A, grupă pe care o are victima constituie probe indubitabile de vinovăţie.
Pe de altă parte, a mai rezultat că în timp ce victima se îndepărta în fugă de la locul faptei striga „vă omor pe toţi”, iar în cursul audierii la instanţa de apel, deşi a negat orice incident şi că a fugit din gară fiind reţinută în staţia de tramvai a explicat neverosimil prezenţa sângelui pe hainele sale.
Astfel, a arătat că petele de sânge găsite pe pantaloni sunt urmare faptului că a fost tăiată la piciorul stâng, după care a adăugat că ele puteau proveni şi de la victimă pentru că a stat în apropierea acesteia, dar nu ştie cine l-a tăiat. Or, din raportul de expertiză biocriminalistică din 23 septembrie 2008 al I.M.L.Timişoara rezultă că „pe bluza de culoare albastră cu dungi de culoare albă a fost evidenţiat pe mâneca dreaptă sânge, specia umană, grupa sanguină A”. Aşadar, sângele nu a fost evidenţiat pe pantalonul inculpatei ci pe bluză, iar apărarea făcută de aceasta nu poate fi luată în considerare.
Potrivit raportului de expertiză medico-legală psihiatrică din 26 septembrie 2008, inculpata a arătat că ar fi consumat băutură cu victima, după care a întreţinut raport sexual şi apoi a plecat.
În concluziile raportului se arată că inculpata prezintă retard mintal cu tulburare de comportament, are discernământul diminuat în raport cu fapta pentru care este cercetată şi se recomandă măsurile prevăzute de art. 113 C. pen.
Având în vedere lipsa antecedentelor penale, starea de sănătate mentală a inculpatei şi că fapta nu a avut urmări grave, cum şi gradul de pericol social al faptei, Înalta Curte apreciază că scopul pedepsei poate fi atins şi prin aplicarea unei pedepse redusă sub minimul special prevăzut de art. 174 - 175 raportat la art. 20 C. pen., prin reţinerea de circumstanţe atenuante prevăzută de art. 74 lit. a) şi c) C. pen.
Recursul urmează a fi admis, decizia casată în totalitate, iar sentinţa parţial numai cu privire la individualizarea pedepsei, în temeiul art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. În rejudecare, reţinând circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen., raportat la art. 76 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen., pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare urmează a fi redusă la 4 ani închisoare.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii.
În temeiul art. 38517 alin. (4) raportat la art. 383 C. proc. pen., se va deduce durata reţinerii şi arestarea preventivă de la 22 august 2008 la 6 noiembrie 2009.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpata C.P. împotriva Deciziei penale nr. 93/A din 3 septembrie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Casează decizia penală atacată şi parţial Sentinţa penală nr. 319 din 22 mai 2009 a Tribunalului Timiş, numai cu privire la individualizarea pedepsei.
Reduce pedeapsa aplicată inculpatei pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen. de la 7 ani şi 6 luni închisoare la 4 ani închisoare, urmare aplicării dispoziţiilor art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei, durata reţinerii şi arestării preventive de la 22 august 21008 la 6 noiembrie 2009.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3647/2009. Penal. Infracţiuni privind... | ICCJ. Decizia nr. 1291/2009. Penal → |
|---|
