ICCJ. Decizia nr. 3651/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3651/2009
Dosar nr. 274.1/45/2009
Şedinţa publică din 6 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin rezoluţia Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi din data de 13 martie 2009 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuiţilor A.M.I., cercetat sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi 289 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., M.D.R., cercetat sub aspectul infracţiunii prevăzute de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1) şi 3 C. pen., F.C.A. şi P.I.N., cercetaţi sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1) şi (3), art. 290, art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Pentru a se da această soluţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Învinuitul A.M.I. este notar public, îşi desfăşoară activitatea în cadrul Biroului Notarilor Publici Asociaţi „C.Ş. & A.M.I."; din municipiul Iaşi, învinuitul M.D.R. este avocat în Baroul de Avocaţi Iaşi, învinuitul F.C.A. este vecinul persoanei vătămate, iar P.I.N. este prietena învinuitului F.C.A.
La data de 25 mai 2005 a fost întocmit şi semnat de către învinuitul A.M.I. contractul de împrumut, potrivit căruia, în prezenţa înv. M.D.R., persoana vătămată G.Ş. a împrumutat suma de 300 milioane RON, cu termen de restituire de 3 luni, de la învinuiţii F.C.A. şi P.I.N.
În aceeaşi zi, la biroul învinuitului A.M.I. a fost întocmită procura specială autentificată la nr. X, prin care persoana vătămată G.Ş., în calitate de mandant, a împuternicit pe înv. F.C.A. pentru ca, în numele său şi pentru el, să efectueze orice act pentru buna administrare şi conservare a imobilelor, plata impozitelor, încheierea de contracte pentru furnizare de utilităţi, ş.a.
Ulterior, la data de 2 iunie 2006, persoana vătămată G.Ş. a sesizat organele de urmărire penală cu o plângere, prin care îi reclamă pe învinuiţii sus-numiţi că l-au indus în eroare, în momentul semnării contractului de împrumut, privind suma de 300 milioane RON, că în realitate nu ar fi primit această sumă de la învinuiţii F.C.A. şi P.I.N.
S-au efectuat cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), pentru făptuitorul A.M.I., respectiv art. 26 rap. la art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. pentru înv. M.R.D. şi art. 215 alin. (1) şi (3), art. 290, art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., pentru înv. F.C.A. şi P.I.N. Prin rezoluţia procurorului din data de 11 octombrie 2007, în temeiul art. 10 lit. a), d) raportat la art. 228 alin. (6) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de învinuiţii sus-numiţi.
Împotriva rezoluţiei procurorului a formulat plângere persoana vătămată G.Ş., însă i-a fost respinsă prin Rezoluţia nr. 1033/II/2/2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi. Apoi persoana vătămată G.Ş. s-a adresat instanţei de judecată cu o nouă plângere, formulată împotriva celor două rezoluţii cu nr. de mai sus.
Prin Sentinţa penală nr. 23 din 14 februarie 2008 a secţiei penale a Curţii de Apel Iaşi, pronunţată în Dosarul nr. 792/45/2007, instanţa de judecată, în baza disp. art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., a admis plângerea persoanei vătămate G.Ş., a desfiinţat rezoluţiile procurorului şi a trimis cauza organelor de urmărire penală, în vederea completării cercetărilor. De menţionat că sentinţa penală cu nr. de mai sus a fost menţinută prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, nr. 2389 din 30 iunie 2008. care a respins, ca nefondate, recursurile formulate de învinuiţi.
Potrivit hotărârii judecătoreşti menţionate, instanţa de judecată a dispus efectuarea următoarelor activităţi de cercetare penală:
- confruntări între persoana vătămată G.Ş., pe de o parte, cu înv. F.C.A. şi P.I.N., pe de alta;
- audierea suportului electronic CD, depus la dosar de către G.Ş.;
- vizualizarea înregistrărilor video efectuate de către înv. F.C.A., privind pe G.Ş.;
- solicitarea de relaţii de la administraţia patrimoniului public şi privat, al Consiliului Municipal Iaşi, privind plata unor sume de bani, făcută de G.Ş. în data de 25 mai 2005;
- solicitarea de relaţii de la B.R.D. - S.G., Filiala Iaşi, privind existenţa depozitului bancar al învinuitului F.C.A., examinarea cu testul poligraf a înv. F.C.A. şi P.I.N.
După reluarea cercetărilor a fost începută urmărirea penală, la data de 8 septembrie 2008, apoi au fost desfăşurate activităţile de urmărire penală, dispuse de către instanţa de judecată prin Sentinţa penală nr. 23 din 14 februarie 2008 a Curţii de Apel Iaşi, cu excepţia testului poligraf, care nu a putut fi efectuat, întrucât înv. F.C.A. şi P.I.N. nu au fost de acord, iar fără acceptul lor, testarea nu poate avea loc.
S-a stabilit că, la data de 25 mai 2005, persoana vătămată G.Ş. a achitat suma de 11.539.486 RON, cu titlu de rest de plată, până la achitarea integrală a locuinţei din Iaşi, b-dul Ş.M., conform chitanţei din 25 mai 2005, emisă de către Primăria Municipiului Iaşi - D.A.P.P.P.
De asemenea, din relaţiile solicitate de la B.R.D. - G.S.G., rezultă situaţia sumelor pe care înv. F.C.A. le-a ridicat din contul pe care l-a avut la această bancă, în prima parte a anului 2005.
În urma confruntărilor efectuate între persoana vătămată G.Ş. cu înv. F.C.A. şi P.I.N., fiecare parte şi-a menţinut poziţia adoptată în cursul efectuării urmăririi penale, în sensul că persoana vătămată a susţinut că nu a împrumutat suma de 300 milioane RON de la cei doi învinuiţi, în timp ce ei au declarat că cele consemnate în contractul de împrumut, autentificat la 25 mai 2005, reflectă realitatea.
Totodată, s-a constatat că CD-urile depuse la dosar de către persoana vătămată G.Ş., respectiv de înv. F.C.A., nu conţin elemente noi faţă de cele rezultate de probele administrate în faza iniţială a cercetărilor, în care să se evidenţieze elementele constitutive ale infracţiunilor reclamate de către persoana vătămată G.Ş., situaţie în care în cauză, nu poate fi pusă în mişcare acţiunea penală.
Prin Sentinţa penală nr. 78 din data de 7 iulie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală, s-au dispus următoarele:
În baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins ca nefondată plângerea promovată de petentul G.Ş. împotriva rezoluţiei din 13 martie 2009 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi în Dosarul nr. 249/P/2007 privind neînceperea urmăririi penale faţă de numiţii A.M.I., M.D.R., F.C.A. şi P.I.N., rezoluţie pe care a menţinut-o.
A obligat petentul să plătească statului suma de 200 RON, cheltuieli judiciare.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanţă a reţinut următoarele:
Notarul public A.M.I. a autentificat la data de 25 mai 2005 prin încheierea nr. Y, contractul de împrumut a sumei de 300 milioane RON în care a figurat în calitate de împrumutat, şi numiţii F.C.A. şi P.I.N., în calitate de împrumutători, înscris ce a fost semnat în fals de către F.C.A., iar avocatul M.D.R. ce a redactat actul de împrumut şi P.I.N. l-au ajutat pe numitul F.C.A. în scopul de a-l induce în eroare şi de a-l determina să încheie contractul de împrumut pentru a beneficia de locuinţa sa cu care a garantat împrumutul.
În mod judicios, procurorul a expus pe larg motivele avute în vedere de petent la formularea plângerii, măsurile întreprinse în vederea strângerii probelor necesare, în raport de faptele sesizat a fi comise, şi pe baza materialului probator administrat atât în faza iniţială a cercetărilor, cât şi a celor efectuate ulterior începerii urmăririi penale conform dispoziţiilor obligatorii ale instanţei de judecată a reţinut în mod corect că în cauză există unul din cazurile ce împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale, respectiv cel prev. de art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Procesele-verbale întocmite cu ocazia confruntărilor efectuate între petent şi învinuiţii F.C.A., precum şi între petent şi învinuita P.I.N., relaţiile primite de la Primăria Municipiului Iaşi - Direcţia de Administrare a Patrimoniului Public şi Privat şi de Ia B.R.D. - G.S.G., conţinutul înregistrărilor video efectuate de către învinuitul F.C.A. şi al înregistrării audio realizate de petentul G.Ş. nu au furnizat elemente probatorii de natură a confirma susţinerile petentului privind comiterea de către învinuiţi a vreunor acţiuni sau inacţiuni care să se circumscrie conţinutului infracţiunilor reclamate.
La data de 25 mai 2005 cu ocazia autentificării contractului de împrumut intervenit între petent şi numiţii F.C.A. şi P.I.N., notarul A.M.I. pe baza actelor prezentate de părţi, şi-a format convingerea că sunt îndeplinite condiţiile legale pentru încheierea actului, a stabilit identitatea părţilor şi după citirea actului, a procedat la luarea consimţământului fiecărei părţi şi a autentificat înscrisul conform voinţei exprimate a părţilor.
În urma examinării actului notarial încheiat se constată că părţile prezente la sediul biroului notarului public au luat cunoştinţă de conţinutul contractului, au fost de acord cu acesta, l-au semnat şi au consimţit în mod expres la autentificarea lui, notarul luând act de solicitarea părţilor prin Încheierea nr. 1764 din 25 mai 2005.
Notarul public nu a avut vreun motiv legal să refuze în conformitate cu prevederile art. 6 din Legea nr. 36/1995 - actul pe care urma să-l întocmească necuprinzând clauze contrare legii sau bunelor moravuri.
Prin urmare, nu se poate reţine în cauză că notarul public ar fi acţionat intenţionat sau din neglijenţă într-o manieră de natură a încălca sau a îngrădi drepturile petentului G.Ş.
De asemenea, materialul probator al cauzei nu a dovedit că notarul public A.M.I. cu prilejul autentificării contractului de împrumut ar fi atestat fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului sau ar fi omis să înscrie aspecte de fapt care ar fi fost solicitate de către părţi sau împrejurări esenţiale pentru valabilitatea juridică a actului.
Nesusţinute de materialul probator sunt şi afirmaţiile petentului privind săvârşirea de către învinuitul M.D.R. a infracţiunii de complicitate la înşelăciune prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. şi de către învinuiţii F.C.A. şi P.I.N. a infracţiunilor prev. de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., art. 290 alin. (1) C. pen. şi art. 291 C. pen.
Câtă vreme nu s-a dovedit în cauză existenţa vreunei acţiuni de inducere în eroare a petentului în scopul de a-l determina să încheie contractul de împrumut cu numiţii F.C.A. şi P.I.N., pentru ca aceştia să obţină un folos material injust, în sensul art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., de falsificare, a înscrisului autentificat prin contrafacerea semnăturii petentului în sensul art. 290 alin. (1) C. pen. - în urma examinării semnăturilor de către experţii din cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice Bucureşti s-a concluzionat că acestea aparţin petentului G.Ş. - ori de folosire a unui înscris cunoscând că este fals în vederea producerii unei consecinţe juridice, astfel cum prevede textul de incriminare a infracţiunii de uz de fals prev. de art. 291 C. pen. - instanţa a apreciat că în mod corespunzător procurorul a stabilit că în sarcina învinuiţilor M.D.R., F.C.A. şi P.I.N. nu poate fi reţinută săvârşirea vreunei fapte de natură penală.
Împotriva sentinţei a declarat recurs petentul G.Ş.
În motivele de recurs sentinţa a fost criticată sub următoarele aspecte:
Soluţia instanţei de fond este nelegală şi netemeinică deoarece trebuia să se înceapă urmărirea penală faţă de făptuitori, să se desfiinţeze rezoluţia din 13 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi în Dosarul nr. 249/P/2007.
Examinând legalitatea şi temeinicia soluţiei instanţei de fond, atât din punct de vedere al motivelor de recurs cât şi din oficiu, Înalta Curte constată critica formulată ca fiind nefondată, pentru următoarele considerente:
Părţile prezente la încheierea actului notarial, au luat cunoştinţă de conţinutul contractului, au fost de acord cu acesta, motiv pentru care l-au semnat, consimţind în mod expres la autentificarea lui.
Notarul nu a făcut altceva decât să ia act de solicitarea părţilor prin Încheierea nr. 1764 din 25 mai 2005.
Deci rezultă în mod foarte clar că notarul public nu a acţionat intenţionat sau din neglijenţă astfel încât să încalce sau să îngrădească drepturile petiţionarului-recurent G.Ş.
Din probele dosarului rezultă că notarul public A.M.I. nu a atestat fapte şi împrejurări necorespunzătoare adevărului şi nici faptul că ar fi omis să înscrie aspecte solicitate de părţi sau împrejurări esenţiale pentru valabilitatea juridică a actului.
Se constată că în cauză nu a existat nicio acţiune de inducere în eroare a recurentului, în scopul de a-l determina să încheie contractul de împrumut cu numiţii F.C.A. şi P.I.N. în sensul ca aceştia să obţină un folos material injust.
Se mai constată că semnăturile aflate pe înscris aparţin recurentului G.Ş., deci nu poate fi vorba de contrafacerea semnăturilor recurentului în sensul dispoziţiilor art. 290 alin. (1) C. pen., fapt dovedit printr-o constatare de specialitate făcută de experţi criminalişti din cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice Bucureşti.
Pentru aceste considerente, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a se respinge ca nefondat, recursul formulat de petentul G.Ş.
Urmează ca în baza art. 192 C. proc. pen. să fie obligat recurentul petiţionar la plata cheltuielilor de judecată către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul G.Ş. împotriva Sentinţei penale nr. 78 din 7 iulie 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1297/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3662/2009. Penal → |
|---|
