ICCJ. Decizia nr. 3682/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3682/2009
Dosar nr. 4125/2/2009
Şedinţa publică din 9 noiembrie 2009
Asupra recursului penal de faţă.
Prin Sentinţa penală nr. 186 din 1 iulie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins ca nefondată plângerea formulată de petenta C.A. împotriva Rezoluţiei nr. 501/II-2/2009 din 8 aprilie 2009, emisă de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi a obligat-o la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a reţinut că la data de 8 mai 2009 s-a înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie plângerea formulată de petenta C.A. în calitate de administrator al S.C. A. S.R.L. Vârtoaje împotriva rezoluţiei din 8 aprilie 2009 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Reţine instanţa de fond că la data de 22 februarie 2007 petenta C.M. a sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Roşiorii de Vede cu o plângere penală împotriva executorului judecătoresc A.I., sub aspectul infracţiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) S-a susţinut că acesta, punând în executare Sentinţa civilă nr. 351 din 18 februarie 2005 a Judecătoriei Roşiorii de Vede, şi-a îndeplinit în mod defectuos atribuţiile, cauzând o vătămare intereselor legitime ale S.C. A. S.R.L., al cărei asociat unic şi administrator este petenta.
Prin Rezoluţia din 26 februarie 2009, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, competent în raport de calitatea persoanei faţă de care s-a formulat plângerea penală, a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de aceasta sub aspectul infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Rezoluţia a reţinut în esenţă că:
- prin Sentinţa civilă nr. 351 din 18 februarie 2005 a Judecătoriei Roşiorii de Vede s-a admis acţiunea formulată de reclamanta S.C. M. S.R.L. prin administrator C.G. împotriva pârâtului C.I., dispunându-se obligarea acestuia la restituirea mai multor utilaje agricole;
- hotărârea a fost pusă în mod legal în executare, iar învestirea executorului judecătoresc A.I. s-a făcut de asemenea cu respectarea prevederilor legale;
- atât creditorul cât şi debitorul au afirmat ca o parte dintre bunurile ce formau obiectul executării silite se află la domiciliul numitului N.I., care a confirmat această împrejurare, astfel încât ele au fost identificate şi lăsate în custodia sa, aşa cum rezultă şi din depoziţia martorului F.M.;
- faptul că actualmente petenta susţine că bunurile aparţin S.C. A. S.R.L. nu poate conduce la concluzia vreunei vinovăţii penale a executorului judecătoresc, dimpotrivă, acesta a acţionat în conformitate cu dispozitivul cuprins în titlul executoriu, în limita prevederilor legale care reglementează executarea silită mobiliară.
Această soluţie a fost confirmată prin Rezoluţia nr. 501/II-2/2009 din 8 aprilie 2009 a Procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, care a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petenta C.A..
Împotriva acestei rezoluţii, în baza art. 2781 C. proc. pen. petenta a formulat plângere.
Prin Sentinţa penală nr. 186din 1 iulie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins ca nefondată plângerea petentei apreciind că rezoluţia atacată este legală şi temeinică, înscrisurile existente la dosar formând convingerea organelor de urmărire că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu, fiind vorba doar de un litigiu civil.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs petiţionara S.C. A. S.R.L. solicitând admiterea recursului, infirmarea rezoluţiilor atacate şi trimiterea cauzei la parchet pentru continuarea cercetărilor împotriva intimatului sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 246 întrucât şi-a îndeplinit defectuos îndatoririle de serviciu trecând la executarea silită a unor bunuri ce aparţineau S.C. A. S.R.L. şi nu asupra bunurilor debitorului C.I..
Critica adusă nu este fondată.
Analizând legalitatea şi temeinicia sentinţei aflate sub aspectul motivelor de recurs invocate cât şi din oficiu conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen. sub toate celelalte aspecte de fapt şi de drept Înalta Curte reţine că recursul declarat în cauză nu este fondat urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează.
În mod corect a reţinut instanţa de fond că soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de executorul judecătoresc A.I. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) este legală şi temeinică, nerezultând indicii sub aspectul săvârşiri infracţiunii reclamate.
Din actele premergătoare efectuate în cauză rezultă că executorul judecătoresc a acţionat în baza unui titlu executoriu constând în Sentinţa civilă irevocabilă nr. 351 din 18 februarie 2005 a Judecătoriei Roşiorii de Vede învestită cu titlu executoriu la cererea S.C. M. S.R.L. în calitate de creditor împotriva debitorului C.I..
Actele premergătoare efectuate în cauză dovedesc indubitabil că lucrurile asupra cărora s-a dispus executarea silită aparţineau numitului C.I.. Ca atare susţinerea petentei în sensul că lucrurile ar fi aparţinut S.C. A. S.R.L. nu sunt întemeiate.
De altfel, dacă petenta ar fi avut vreo nemulţumire în raport de executarea silită avea posibilitatea formulării unei contestaţii la executare şi nu să formuleze plângere penală împotriva intimatului care şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu, din lucrările dosarului nerezultând indicii sub aspectul săvârşirii vreunei infracţiuni.
Faţă de considerentele arătate Înalta Curte urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă recursul petentei ca nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara S.C. A. S.R.L. Vârtoape prin administrator C.A. împotriva Sentinţei penale nr. 186 din 1 iulie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3665/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1323/2009. Penal → |
|---|
