ICCJ. Decizia nr. 3675/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3675/2009
Dosar nr. 12594/95/200.
Şedinţa publică din 9 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 106 din 14 aprilie 2009, pronunţată de Tribunalul Gorj în dosarul cu nr. 12594/95/20008, s-a dispus respingerea, ca inadmisibilă, a plângerii formulată de petiţionarul T.D., împotriva rezoluţiei nr. 7/P/2004 din 04 februarie 2004 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj.
De asemenea, prin aceeaşi sentinţă, a fost respinsă, ca fiind inadmisibilă, plângerea formulată de petiţionarul T.D. împotriva referatului nr. 5019/VIII/I/2004 din 5 octombrie 2004 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, obligându-l, totodată la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut în esenţă că, prin adresa nr. 1483/11/2/2008 din 30 septembrie 2008, Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj a înaintat referatul cu nr. 1147/VII1/1/2008, împreună cu plângerea formulată de T.D. spre competentă soluţionare, potrivit art. 2781 C. proc. pen.
Prin această plângere, petiţionarul T.D. a solicitat instanţei să dispună desfiinţarea rezoluţiei nr. 7/P/2004 din 04 februarie 2004 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, privind pe intimatul T.I. cu privire la săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), intimatul având calitatea de agent de poliţie.
Din conţinutul plângerii, a rezultat că petiţionarul este nemulţumit de soluţia adoptată de către procuror, susţinând că, deşi a formulat mai multe plângeri împotriva numitului L.I., intimatul-făptuitor T.I., care a instrumentat aceste cauze ca agent de poliţie în cadrul Poliţiei Bumbeşti Jiu, a efectuat cercetări necorespunzătoare, neîndeplinindu-şi atribuţiunile de serviciu şi neremiţând petentului copiile referatelor întocmite.
Instanţa de fond, analizând actele şi lucrările dosarului, a constatat că o plângere având acelaşi obiect, formulată de către acelaşi petent, a fost judecată de către Tribunalul Gorj, secţia penală care, prin sentinţa nr. 332 din 11 iulie 2006, pronunţată în dosarul nr. 1019/2006, a dispus respingerea ei ca neîntemeiată, hotărârea rămânând definitivă prin Decizia penală nr. 16 din 15 ianuarie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. 11854/54/2006.
S-a conchis că, în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 alin. (11) C. proc. pen., persoana în privinţa căruia judecătorul, prin hotărâre definitivă, a decis că nu este cazul să se înceapă ori să se redeschidă urmărirea penală, nu mai poate fi urmărită pentru aceeaşi faptă, afară de cazul când s-au descoperit fapte sau împrejurări noi, ce nu au fost cunoscute de organul de urmărire penală; petiţionarul nu a produs la dosar acte şi nu a invocat instanţei că s-ar fi descoperit fapte sau împrejurări noi, ce nu au fost cunoscute de organul de urmărire penală cu ocazia instrumentării cauzei. În ceea ce priveşte referatul nr. 5019/VI11/1/2004 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, examinând conţinutul acestuia de la fila 31, instanţa de fond a constatat că nu priveşte o soluţie de netrimitere în judecată, ci priveşte o plângere a petentului, în care a arătat că a avut mai multe dosare penale şi civile în care a fost implicată familia sa, iar din verificările efectuate de către procuror, a rezultat că aspectele învederate de către petent au făcut obiectul a numeroase verificări din partea organelor de justiţie şi parchet şi au fost pronunţate hotărâri şi soluţii care au rămas definitive.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs petiţionarul T.D., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei şi, pe fond, desfiinţarea referatului nr. 5019/VIII/8/2004 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj şi trimiterea dosarului la procuror, în vederea trimiterii în judecată a persoanelor reclamate.
Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 648 din 18 iunie 2009, a apreciat recursul declarat de petiţionar, ca inadmisibil, respingându-l ca atare.
S-a relevat că faţă de împrejurarea că, prin sentinţa penală nr. 106 din 14 aprilie 2009 a Tribunalului Gorj a fost respinsă, ca inadmisibilă, plângerea petentului T.D. împotriva referatului nr. 5019/VIII/I/2004 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj şi recursul formulat împotriva acestei sentinţe de către petent apare ca fiind tot inadmisibil, respingându-l în consecinţă.
Împotriva acestei din urmă decizii a formulat, din nou, recurs petiţionarul T.D., susţinând că în mod greşit instanţele au respins plângerea sa ca inadmisibilă, solicitând trimiterea cauzei la parchet pentru continuarea cercetărilor sub aspectul faptelor sesizate.
Pe rolul Secţiei Penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a înregistrat dosarul nr. 12594/95/2008, fixându-se prim termen, la 28 septembrie 2009, cauza amânându-se la 9 noiembrie 2009, la solicitarea recurentului petiţionar pentru lipsă de apărare (fila 7 dosar recurs).
La termenul fixat instanţa, din oficiu, a pus în discuţia părţilor excepţia admisibilităţii recursului formulat, iar recurentul petiţionar, deşi a fost legal citat, nu s-a mai prezentat pentru a-şi susţine apărările, însă a depus la dosar, prin intermediul mandatarului său, un memoriu, în susţinerea recursului formulat, solicitând în esenţă, admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi, pe fond, admiterea plângerii, infirmarea rezoluţiilor date de parchet şi, pe cale de consecinţă, trimiterea cauzei la parchet pentru continuarea cercetărilor împotriva intimatului ofiţer de poliţie T.I., sub aspectul faptelor sesizate în plângerea iniţială.
Examinând recursul formulat de petiţionarul T.D., Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 385 1 lit. e) C. proc. pen. „pot fi atacate cu recurs deciziile pronunţate, ca instanţe de apel, de tribunale, tribunale militare teritoriale, curţi de apel şi Curtea Militară de Apel.
În speţă, petiţionarul T.D. a formulat recurs împotriva deciziei nr. 648 din 18 iunie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Craiova.
Totodată, dispoziţiile art. 417 C. proc. pen. prevăd că deciziile pronunţate în recurs nu sunt supuse nici unei alte căi ordinare de atac, ele fiind definitive şi executorii.
Aşadar, sistemul român de jurisdicţie a statuat principiul unicităţii acestei căi de atac, dreptul la recurs stingându-se prin exercitare, aşa încât posibilitatea legală a declarării mai multor recursuri este exclusă.
Or, recunoaşterea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Faţă de cele mai sus menţionate, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II a C. proc. pen. va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionarul T.D. împotriva deciziei penale nr. 648 din 18 iunie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionarul T.D. împotriva deciziei penale nr. 648 din 18 iunie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3667/2009. Penal. Reţinerea sau distrugerea... | ICCJ. Decizia nr. 370/2009. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
