ICCJ. Decizia nr. 376/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 376/2009
Dosar nr. 6386/3/2008
Şedinţa publică din 4 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 683 din 6 iunie 2008, Tribunalul Bucureşti l-a condamnat pe inculpatul D.A.C., în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 16 din aceeaşi lege şi art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 lit. a) şi b) C. pen. şi art. 76 lit. b) C. pen., la 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani.
În baza art. 861 C. pen., a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere pe o durată de 6 ani, stabilind, conform art. 863 C. pen., măsurile de supraveghere la care inculpatul urmează să se supună.
Conform art. 71 alin. (5) C. pen., a suspendat executarea pedepsei accesorii, prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
A dedus durata arestării inculpatului de la 27 noiembrie 2007 la 21 decembrie 2007.
În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi art. 18 alin. (1) din aceeaşi lege, a confiscat 210 comprimate MDMA precum şi suma de 1500 RON.
A restituit inculpatului două telefoane mobile şi o cartelă V.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Instanţa a reţinut, în fapt, că fiind sesizaţi cu privire la activităţile inculpatului D.A.C. de traficare de droguri sub forma comprimatelor ecstasy, la 26 octombrie 2007, lucrătorii de poliţie au iniţiat supravegherea şi documentarea activităţii infracţionale, în care scop a fost introdus în cauză investigatorul sub acoperire cu nume de cod P.C., autorizat să cumpere de la inculpat 100 comprimate iar, ulterior, autorizat să cumpere până la limita a 550 comprimate ecstasy.
În paralel s-a obţinut şi autorizaţia legală de interceptare şi înregistrare audio a convorbirilor directe ale investigatorului sub acoperire cu inculpatul, de înregistrare imagini video în mediu ambiental şi de interceptare şi înregistrare a convorbirilor telefonice ale inculpatului.
La data de 3 noiembrie 2007, investigatorul sub acoperire a avut o primă întâlnire cu inculpatul în cafeneaua P. din Bucureşti, cartierul Crângaşi, ocazie cu care acesta din urmă i-a vândut 50 comprimate ecstasy, ştanţate L., cu suma de 1500 lei şi care, urmare analizelor, s-a constatat că au în conţinut substanţă MDMA.
La data de 26 noiembrie 2007, după ce investigatorul sub acoperire a primit din fondurile M.I.R.A. suma de 13.300 lei, în bancnote ale căror serii au fost consemnate prin proces-verbal, acesta a luat legătura cu inculpatul, stabilind loc de întâlnire în cartierul Crângaşi pentru achiziţionarea de comprimate ecstasy, între 200 şi 500 bucăţi.
Cei doi s-au întâlnit în locul stabilit, inculpatul urcând în autoturismul investigatorului, spunându-i acestuia din urmă că i-a adus 200 comprimate, la preţul de 5.500 lei.
Înţelegerea fiind făcută, inculpatul şi investigatorul s-au deplasat la locul cunoscut de inculpat unde avea ascunse într-un pachet de ţigări 200 comprimate, s-au întors în autoturism şi, primind comprimatele, investigatorul sub acoperire i-a înmânat inculpatului suma de 5.500 RON.
În acel moment au intervenit lucrătorii de poliţie şi, în această situaţie, inculpatul a aruncat pe bancheta dreapta faţă suma de 5.500 lei.
Au fost verificate, în prezenţa martorului asistent, seriile bancnotelor ce compuneau suma de 5.500 lei astfel găsită, cu seriile consemnate în precedent prin proces-verbal, constatându-se că sunt aceleaşi.
Conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică, comprimatele, în număr de 201 bucăţi cumpărate de investigatorul sub acoperire cu nume de cod P.C. de la inculpatul D.A.C. cu suma de 5.500 RON conţin substanţa activă MDMA.
La individualizarea pedepsei, inclusiv a modalităţii de executare, instanţa a avut în vedere conduita sinceră a inculpatului în cursul procesului, recunoscând faptele astfel cum au fost reţinute, împrejurarea că a colaborat cu organul de urmărire penală, denunţând alt făptuitor, faţă de care s-au şi luat măsuri de tragere la răspundere penală, gradul concret de pericol social al faptei precum şi celelalte criterii prevăzute de lege, apreciind că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea acesteia.
Împotriva acestei hotărâri Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti a declarat apel, criticând-o pentru greşita individualizare a pedepsei, atât în ce priveşte durata cât şi modalitatea de executare impunându-se majorarea acesteia şi executarea prin privare de libertate, precum şi pentru omisiunea indicării concrete a măsurilor de supraveghere cărora urmează să se supună inculpatul, nu numai prin menţionarea textelor din lege care le reglementează.
Prin Decizia penală nr. 202 din 17 septembrie 2008, Curtea de Apel Bucureşti a admis apelul parchetului, desfiinţând în parte sentinţa atacată şi, în rejudecare, a indicat concret măsurile de supraveghere şi obligaţiile la care urmează să se supună inculpatul pe durata termenului de încercare.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Instanţa de apel a apreciat că faţă de împrejurările cauzei şi conduita anterioară şi ulterioară a inculpatului, care nu are antecedente penale, urmează cursurile serale de liceu în clasa a XIII-a precum şi programul Centrului de prevenire, evaluare şi consiliere din cadrul A.N.A., pedeapsa a fost corect individualizată atât ca durată cât şi ca modalitate de executare, apelul parchetului fiind justificat numai pentru omisiunea indicării măsurilor şi obligaţiilor cărora urmează să se supună inculpatul pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
Decizia penală sus-menţionată a fost atacată cu recurs de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, care a criticat-o pentru greşita individualizare a pedepsei numai sub aspectul modalităţii de executare, impunându-se executarea acesteia prin privare de libertate.
Verificând hotărârea atacată pe baza actelor şi lucrărilor de la dosar, Curtea constată că recursul, susţinut în considerarea cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., este întemeiat.
Situaţia de fapt în cauză, astfel cum a fost reţinută, este corect stabilită şi temeinic dovedită, rezultând din mijloacele de probă aflate la dosar, în principal rapoartele investigatorului sub acoperire consemnate de procuror, procesele-verbale de redare a înregistrărilor audio-video în mediul ambiental, declaraţiile inculpatului şi ale martorilor, precum şi rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică ale L.C.A.P.D.P. din I.G.P.R.
Inculpatul D.A.C. a recunoscut săvârşirea faptelor.
Încadrarea juridică reţinută este cea legală, inculpatul beneficiind de cauza legală de reducere a limitelor speciale ale pedepsei, prevăzută de art. 16 din Legea nr. 143/2000 urmare denunţului valorificat prin începerea urmăririi penale şi cercetarea inculpatului N.G.C. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 (adresă D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Bucureşti – dosar instanţă).
Este, de asemenea, justificată caracterizarea unor împrejurări, cum sunt lipsa antecedentelor penale, comportarea sinceră în cursul procesului penal şi conduita ulterioară a inculpatului de integrare într-o activitate utilă, continuarea studiilor liceale şi frecventarea programului de consiliere în cadrul A.N.A., ca având semnificaţia circumstanţelor atenuante, cu efectul aplicării pedepsei sub minimul legal special, astfel cum a fost redus în temeiul art. 16 din Legea nr. 143/2000.
Modalitatea de executare a pedepsei, însă, neprivativă de libertate, aşa cum a fost stabilită, este nejustificată.
În primul rând nu s-a ţinut seama de datele concrete ale cauzei, din care rezultă fără echivoc dimensiunea implicării inculpatului D.A.C. în traficul de droguri şi, pe cale de consecinţă, gradul ridicat concret de pericol social al faptelor.
Semnificative, sub acest aspect, sunt rapoartele investigatorului sub acoperire cu privire la disponibilitatea inculpatului de a procura cantităţi mari de comprimate, de diferite tipuri şi concentraţia de substanţă activă (vezi comprimate L. sau „dolari S.U.A. – dolar) precum şi de alte droguri, cum a fost oferta de 1 kg „haşiş".
Aceste rapoarte se completează cu procesele-verbale de redare a convorbirilor înregistrate în mediu ambiental din care rezultă preocuparea inculpatului de a-l instrui pe investigator cum să se protejeze pentru a nu fi surprins de poliţie, cât de mult este implicat în reţelele de trafic de droguri, diversitatea tipurilor de drog şi cantităţile mari de astfel de substanţe pe care le poate oferi.
Exemplul concret de experienţă în materie a fost dat de inculpat la prima operaţie de vânzare a celor 50 comprimate ecstasy, când drogul a fost ascuns într-un pachet de ţigări care, împreună cu un pulover, a fost pus într-o sacoşă, aşezată pe un raft în cafeneaua P. Inculpatul i-a cerut investigatorului să ia sacoşa din raft, să meargă în toaletă, să-şi extragă comprimatele şi în locul lor să pună banii, apoi sacoşa să o aducă şi să o lase la locul iniţial, în raft.
În „instructajul" ce i l-a făcut, inculpatul i-a explicat investigatorului şi cum să reacţioneze în cazul în care ar putea fi prins în flagrant, respectiv „tu dai un tovarăş pe loc, un tovarăş cel mai bun, da ?", referire evidentă la cauza de reducere a pedepsei prevăzută de art. 16 din Legea nr. 143/2000.
Toate aceste date furnizate de inculpat şi, ulterior, confirmate în parte prin faptele constatate, demonstrează că sus-numitul nu se afla la primele acte de trafic de droguri.
De altfel, luarea lui în supraveghere de către lucrătorii de poliţie specializaţi în combaterea traficului de droguri a fost justificată tocmai de informaţiile referitoare la astfel de practici ale inculpatului.
În al doilea rând, suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, dispusă în cauză, nu este de natură să asigure, pe de o parte, realizarea funcţiilor de constrângere şi reeducare ale sancţiunii iar, pe de altă parte, a scopului prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni.
Inculpatul a comis cu vinovăţia cerută de lege, având reprezentarea exactă a ceea ce face şi a consecinţelor, acte grave repetate de trafic de droguri de mare risc, cunoscând că astfel pune în pericol sănătatea consumatorilor.
Şi-a asumat, astfel, consecinţele şi în planul răspunderii penale, inclusiv cele care privesc constrângerile care însoţesc privarea de libertate.
Felul constrângerii, ca funcţie a pedepsei, trebuie raportată şi la natura şi gravitatea infracţiunii săvârşite, ori, sub acest aspect, nu există nicio îndoială că se impune executarea pedepsei prin privare de libertate.
În această modalitate există convingerea că prevenirea specială şi generală a săvârşirii de noi infracţiuni, ca scop al pedepsei, poate fi realizată.
Faţă de cele ce preced, admiţând recursul parchetului şi casând hotărârile pronunţate, în rejudecare vor fi înlăturate dispoziţiile art. 861 C. pen., art. 863 C. pen. şi ale art. 71 alin. (5) C. pen. şi se va dispune executarea pedepsei de 4 ani închisoare în condiţiile prevăzute de art. 71 şi art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei penale nr. 202 din 17 septembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, privind pe inculpatul D.A.C.
Casează Decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 683 din 6 iunie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, numai cu privire la individualizarea pedepsei sub aspectul modalităţii de executare şi rejudecând:
Înlătură dispoziţiile art. 861 C. pen., art. 863 C. pen. şi art. 71 alin. (5) C. pen. şi dispune ca inculpatul D.A.C. să execute pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din aceeaşi lege, art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 lit. a) şi b), art. 76 lit. b) C. pen., în condiţiile art. 71 şi art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, avocat V.C., în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 370/2009. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 3762/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
