ICCJ. Decizia nr. 378/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 378/2009
Dosar nr. 351/32/2008
Şedinţa publică din 4 februarie 2009
Asupra recursului penal de faţă;
Din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 122 din 12 noiembrie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Cluj s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul M.G., împotriva rezoluţiei din 29 februarie 2008, dată în dosarul nr. 595/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău şi a rezoluţiei din 29 aprilie 2008, dată în dosarul nr. 337/II/2/2008 al procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele:
Iniţial, petentul a cerut începerea urmăririi penale împotriva făptuitorului B.M.V. şi a complicilor săi pentru comiterea infracţiunii de lovire, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.
A mai arătat în motivare că, l-a identificat vizual pe făptuitorul B.M.V. pe care-l cunoaşte de aproximativ 10 ani, precum şi pe alţi făptuitori ca fiind persoanele care l-au agresat, iar afirmaţiile sunt susţinute de martorii pe care i-a propus spre audiere.
A mai susţinut că organul de cercetare penală nu a administrat nici o probă din cele propuse de petent în vederea completării urmăririi penale.
Prin rezoluţia din 29 februarie 2008, dată în dosarul nr. 595/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău s-a dispus neînceperea urmăriri penale faţă de făptuitorul B.M.V., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bicaz, cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., pe motiv că fapta nu a fost comisă de acesta; s-a disjuns cauza şi s-a trimis dosarul la Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamţ în vederea identificării autorului faptei de lovire, care a avut loc în ziua de 4 decembrie 2007, parte vătămată fiind petentul.
În considerentele deciziei, s-a reţinut că din analiza întregului material probator administrat, verificările şi constatările efectuate şi consemnate în procesele verbale întocmite în cauză, s-a constatat că procurorul B.M.V. nu a fost prezent şi nu a comis fapta de lovire sau alte violenţe a cărei victimă a fost petentul şi care a avut loc la sediul B.C.F.
S-a mai motivat în considerentele rezoluţiei că există o stare conflictuală între petent şi familia acestuia, pe de o parte şi fosta concubină, O.D., în prezent soţia făptuitorului şi actuala familie a acestuia, pe de altă parte, cu multiple şi repetate plângeri penale pe care aceştia toţi le-au avut.
Petentul a formulat plângere împotriva acestei rezoluţii care însă, pentru aceleaşi considerente, a fost respinsă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin rezoluţia din 29 aprilie 2008.
În condiţiile art. 2781 C. proc. pen., petentul s-a adresat cu plângere Curţii de Apel Cluj, reiterând aceleaşi susţineri.
În motivarea soluţiei de respingere a plângerii, prima instanţă a reţinut că făptuitorul nu s-a aflat printre persoanele ce au agresat pe petent, aşa cum rezultă din probele administrate de urmărirea penală, aspect sub care, soluţia procurorului este legală şi temeinică, fiind menţinută ca atare.
În termen legal, împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul.
În motivarea scrisă a recursului declarat, recurentul a reiterat aceleaşi consideraţii potrivit cărora făptuitorul este B.M.V. pe care l-a identificat în grupul agresorilor, dar organul de cercetare nu a fost interesat de stabilirea adevărului, cenzurând declaraţiile martorilor audiaţi, printre care şi a martorului C.I., persoana care l-a găsit în stare de comă pe petent.
Hotărârea atacată va fi examinată în raport de criticile formulate de recurent, cât şi de prevederile art. 3856 C. proc. pen., constatându-se pentru considerentele ce urmează, că recursul este nefondat.
În cadrul cercetării penale efectuate în cauză au fost audiate toate persoanele indicate de petent şi care la 4 decembrie 2007 au fost prezente la locul incidentului şi au luat măsuri de acordarea primului ajutor şi de transportarea victimei la spital.
Dar, martorii audiaţi nu au fost prezenţi la momentul agresării petentului, aceştia sosind la locul faptei ulterior agresionării.
În sensul celor susţinute de petent s-au făcut verificări la Parchetul şi Judecătoria Bicaz pentru clarificarea unor aspecte referitoare la bănuiala că procurorul B.M.V. este persoana care l-a agresat, dar nu au rezultat nici măcar indicii privind vinovăţia acestuia; la data şi ora agresiunii, procurorul era prezent la Judecătoria Bicaz unde a studiat dosarele din şedinţa din 5 decembrie 2007, după care şi-a continuat activitatea la parchet.
Martorii audiaţi nu au cunoscut în ce împrejurări şi care sunt persoanele ce l-au agresat pe petent, aşa încât, nu s-a putut realiza o recunoaştere din grup a agresorilor aşa cum a solicitat petentul.
În fine, la cererea petentului s-au făcut şi reexaminări medico-legale care însă au concluzionat că petentul nu prezintă complicaţii sau întârzieri a procesului de vindecare a leziunilor traumatice suferite; s-a precizat cu această ocazie că numărul de îngrijiri medicale, rămâne acelaşi, respectiv 16-17 zile de îngrijiri ca cele prevăzute prin certificatul medico-legal nr. 1959 din 6 decembrie 2007.
Desigur, în acest context probator nu s-au evidenţiat elemente sau împrejurări care să dovedească că procurorul B.M.V. a avut vreo implicare în agresionarea petentului, aspect sub care, atât soluţia procurorului cât şi a primei instanţe sunt legale, urmând a fi menţinute prin respingerea recursului declarat de petent, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul M.G. împotriva sentinţei penale nr. 122 din 12 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Obligă recurentul petiţionar la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3762/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3792/2009. Penal. Lovirile sau vătămările... → |
|---|
