ICCJ. Decizia nr. 3792/2009. Penal. Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte (art. 183 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3792/2009
Dosar nr. 4476/99/2008
Şedinţa publică din 16 noiembrie 2009
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 34 din 19 ianuarie 2009 a Tribunalului Iaşi a fost condamnat inculpatul M.D.(fiul lui G. şi al P., născut la 8 mai 1977 în Iaşi, judeţul Iaşi, cu acelaşi domiciliu, recidivist, deţinut în Penitenciarul Iaşi) în baza art. 183 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) la 9 ani închisoare.
S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsă perioada reţinerii şi arestării preventive de la 8 mai 2008 la zi.
Inculpatul a fost obligat să plătească părţilor civile B.E. şi B.N. sumele de 25.000 lei despăgubiri materiale şi 30.000 lei daune morale.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut în fapt că în seara de 6 mai 2008 inculpatul M.D. împreună cu victima B.B.A. în vârstă de 20 de ani şi cu martorii U.D. şi O.S. au participat la un joc de rummy ce s-a desfăşurat la o masă din parcul situat pe str. X din Iaşi.
La un moment dat, între inculpat şi victimă a izbucnit o neînţelegere determinată de o anumită mişcare greşită a pieselor efectuată de victimă şi care a provocat pierderea unei sume de bani de către inculpat.
Acest fapt l-a enervat pe inculpat care i-a cerut victimei să plece de la masă. Întrucât B.B.A. a refuzat să părăsească masa de joc, inculpatul s-a ridicat din locul unde se afla, s-a apropiat de victimă şi i-a aplicat o lovitură peste faţă cu palma şi pumnul ce au determinat pierderea echilibrului, căderea la pământ şi lovirea victimei cu capul de solul acoperit cu beton şi pietriş.
Cât timp victima se afla la pământ inculpatul i-a mai aplicat o lovitură cu piciorul în spate, după care s-a îndepărtat de locul agresiunii.
Persoanele prezente în parc au intervenit pentru a resuscita victima, care îşi pierduse cunoştinţa şi pentru a apela serviciul de asistenţă medicală specializată care a sosit la locul incidentului, dar în pofida manevrelor de resuscitare victima nu a mai putut fi salvată, constatându-se decesul la orele 19, 28.
Potrivit raportului medico-legal de necropsie moartea victimei a fost violentă, ea datorându-se unui traumatism cranio-cerebral cu hematom subdural, hemoragie subarahnoidiană, contuzie cerebrală. Topografia şi morfologia leziunilor au pledat pentru producerea lor prin lovire, urmată de cădere cu impact cranian de un plan dur.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului M.D. au fost stabilite în baza procesului verbal de constatare a infracţiunii întocmit de organele de urmărire penală, a actului medico-legal arătat, a declaraţiilor martorilor oculari U.D., O.S., M.A. şi B.G. probe coroborate cu recunoaşterile inculpatului.
S-a apreciat că fapta inculpatului de a lovi victima cu intenţia de a-i produce o vătămare corporală, urmată de moartea victimei ca rezultat praeterintenţionat întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen.
Având în vedere că anterior inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 63/1999 a Tribunalului Iaşi la 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) C. pen., pedeapsă executată de la 15 iulie 1998 până la 28 februarie 2003, instanţa a reţinut că inculpatul a comis infracţiunea în starea de recidivă prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Referitor la acţiunea civilă exercitată de părţile civile B.E. şi B.N. în cadrul procesului penal, instanţa a apreciat că sunt întemeiate cererile acestora de obligare a inculpatului la despăgubiri materiale în sumă de 25.000 lei şi la daune morale în sumă de 30.000 lei, aceste sume reprezentând o justă despăgubire pentru prejudiciul material şi moral pricinuit. Inculpatul a fost de acord cu plata acestei despăgubiri.
Curtea de Apel Iaşi, secţia penală, prin Decizia penală nr. 51 din 16 aprilie 2009 a respins apelurile declarate de partea civilă B.E. şi de inculpatul M.D., considerând nefondate criticile formulate în sensul că pedeapsa a fost greşit individualizată.
Astfel, s-a apreciat că solicitarea părţii civile de majorare a cuantumului pedepsei şi cea a inculpatului de reducere a acesteia prin aplicarea dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen. nu sunt întemeiate, prima instanţă stabilind conform art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pedeapsa conformă cu pericolul social grav al faptei şi cu împrejurările comiterii ei, nedovedindu-se că inculpatul ar fi acţionat sub imperiul vreunui act provocator din partea victimei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul M.D., care, invocând dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. a susţinut că pedeapsa aplicată este prea severă şi a solicitat reducerea ei prin reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 73 lit. b), art. 74 şi art. 76 C. pen.
Recursul declarat nu este întemeiat.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că instanţele au stabilit în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului M.D. în săvârşirea în seara de 6 mai 2008, a infracţiunii prevăzute de art. 183 C. pen.
Probele administrate evocate mai sus au confirmat că la data menţionată inculpatul, enervat că victima a făcut o mutare greşită la jocul de rummy practicat cu alte persoane i-a cerut să părăsească jocul, după care i-a aplicat acesteia o lovitură peste faţă cu o tablă de joc confecţionată din material plastic, apoi o lovitură cu palma şi pumnul peste faţă, ce au determinat pierderea echilibrului, căderea la pământ şi lovirea victimei cu capul de solul acoperit cu beton şi pietriş, instalându-se decesul imediat.
După căderea victimei, inculpatul i-a mai aplicat o lovitură cu piciorul în spate.
Din declaraţiile martorilor oculari şi din declaraţiile inculpatului nu a rezultat că premergător agresiunii, victima ar fi comis un act ori gest căruia să îi fie conferită semnificaţia juridică a circumstanţei atenuante a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. şi care să explice agresiunea comisă, împrejurări în care fapta este imputabilă în totalitate inculpatului.
Privitor la pedeapsa stabilită de 9 ani închisoare se constată că aceasta a fost individualizată cu respectarea dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ţinându-se seama de pericolul social grav al faptei, de împrejurările comiterii ei şi de persoana inculpatului care a recunoscut infracţiunea şi care se afla în starea de recidivă prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), în raport cu pedeapsa anterioară.
Se mai constată că această pedeapsă este de natură a asigura, conform art. 52 C. pen., prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, constrângerea, reeducarea şi reintegrarea în comunitate a inculpatului.
Întrucât au fost respectate dispoziţiile legale arătate, iar din analiza actelor dosarului nu se desprind împrejurări din cele arătate în art. 74 C. pen. care să justifice reconsiderarea pedepsei, critica formulată de inculpat în temeiul art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. nu poate fi primită.
Faţă de considerentele ce preced, constatând neîntemeiate criticile formulate şi nerezultând existenţa unor cazuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) şi a art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, urmează a respinge recursul declarat de inculpatul Manea Doru cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.
Se va deduce din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 8 mai 2008 la 16 noiembrie 2008 şi se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul M.J.L.C.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.D. împotriva Deciziei penale nr. 51 din 16 aprilie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală.
Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, reţinerea şi arestarea preventivă de la 8 mai 2008 la 16 noiembrie 2009.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 16 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 378/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3799/2009. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
