ICCJ. Decizia nr. 3799/2009. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3799/2009
Dosar nr. 8875/1/2009
Şedinţa publică din 16 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 5 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 3205/117/2008 a fost menţinută starea de arest a inculpaţilor P.V.(fiul lui L. şi L., născut la 22 august 1967 în Republica Moldova şi C.A.(fiul lui N. şi al P., născut la 11 noiembrie 1974 în Republica Moldova) ambii deţinuţi în Penitenciarul Gherla.
Pentru a dispune astfel instanţa a reţinut că prin sentinţa penală nr. 109 din 27 februarie 2009 a Tribunalului Cluj, inculpaţii au fost condamnaţi la câte 17 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de tentativă la omor deosebit de grav şi tâlhărie prevăzute de art. 20 raportat la art. 174, 176 lit. d) şi art. 211 alin. (2) lit. b) şi c), alin. (2)1 lit. a) şi b) C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), constând în aceea că, în noaptea de 29/30 decembrie 2000 în jurul orelor 4,30, s-au deplasat la Casa de schimb valutar aparţinând SC P.E. SRL Cluj, situată în municipiul Cluj Napoca, unde inculpatul C.A. a tras două focuri de armă asupra casierei de serviciu K.I., cauzându-i acestei persoane vătămate leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de peste 60 de zile îngrijiri medicale, după care inculpatul P.V. a pătruns în interiorul casei de schimb valutar de unde a sustras diferite sume de bani în lei şi valută.
Totodată, instanţa, sesizată cu apelul declarat de inculpaţi împotriva hotărârii arătate, a considerat că se impune menţinerea stării de arest a acestora, deoarece nu au dispărut temeiurile avute în vedete la luarea măsurii arestării preventive.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul C.A., care a susţinut că măsura arestării preventive nu mai este justificată şi a solicitat revocarea acesteia şi judecarea în stare de libertate.
Recursul declarat nu este întemeiat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 3002 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanţa este datoare să verifice în cursul judecăţii legalitatea şi temeinicia arestării preventive, iar potrivit art. 160b alin. (3) din acelaşi cod, când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate instanţa, prin încheiere motivată dispune menţinerea stării de arest.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că, arestarea inculpatului C.A. s-a dispus în baza art. 148 lit. f) C. proc. pen., existând motive neverosimile de a bănui că acesta a comis infracţiunile prevăzute de art. 20 raportat la art. 174, art. 176 lit. d) şi art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi (2)1 lit. a) şi b) din C. pen., constând în aceea că în noaptea de 29/30 decembrie 2000 a tras două focuri de armă asupra părţii vătămate K.I., aceasta fiind casiera de serviciu a Casei de schimb valutar, aparţinând SC P.E. SRL Cluj, cauzându-i leziuni ce i-au pus în pericol viaţa, după care inculpatul P.V. a pătruns în incinta casei de schimb de unde a sustras sume de bani în valută şi lei.
Având în vedere probele de vinovăţie administrate Tribunalul Cluj a dispus condamnarea inculpaţilor la pedepse rezultante de 17 ani şi 6 luni închisoare.
Ţinând seama de probatoriul cauzei şi de soluţia de condamnare pronunţată, Curtea constată că nu au dispărut temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, că menţinerea acestei măsuri de către instanţa de apel este pe deplin justificată şi conformă cu dispoziţiile legale evocate şi cu cele ale art. 5 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale şi că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, derivat din natura, gravitatea şi rezonanţa în comunitate a faptei şi din împrejurările comiterii ei.
Faţă de considerentele ce preced, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) şi a art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.A., cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.
Se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul M.J.L.C.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.A. împotriva încheierii din 5 noiembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori în Dosarul nr. 3205/117/2008.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul M.J.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 16 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3792/2009. Penal. Lovirile sau vătămările... | ICCJ. Decizia nr. 382/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
