ICCJ. Decizia nr. 3776/2009. Penal. Luare de mită (art. 254 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3776/2009
Dosar nr. 4743/62/2007
Şedinţa publică din 13 noiembrie 2009
Asupra recursului penal de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:prin Sentinţa penală nr. 92/S din 26 februarie pronunţată de Tribunalul Braşov, în baza art. 255 alin. (1) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului D.L.C. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită.
În baza art. 208, 209 lit. a), i) C. pen., l-a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului D.L.C. pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa de 3 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
În baza art. 861 alin. (1), (2) C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate acestui inculpat.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.
În baza art. 862 C. pen., a stabilit un termen de încercare de 6 ani.
În baza art. 863 alin. (1) C. pen., a obligat pe inculpatul D.L.C. să respecte pe durata termenului de încercare următoarele măsuri de supraveghere:
- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Braşov;
- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă;
S-a atras atenţia inculpatului D.L.C. asupra dispoziţiilor art. 86 IA C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în cursul termenului de încercare sau în cazul neîndeplinirii, cu rea-credinţă, a măsurilor de supraveghere stabilite de către instanţă.
În baza art. 254 alin. (1) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului D.I.C. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită.
În baza art. 65 alin. (1), (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului D.I.M. pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) C. pen. (dreptul de a ocupa funcţia de agent de pază) pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 26 raportat la art. 208, 209 lit. a), i) C. pen., l-a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat în forma complicităţi.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), 35 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului D.I.C. pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa de 3 ani închisoare, şi pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) C. pen. (dreptul de a ocupa funcţia de agent de pază) pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) C. pen. (dreptul de a ocupa funcţia de agent de pază).
În baza art. 861 alin. (1), (2) C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate acestui inculpat.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.
În baza art. 862 C. pen., s-a stabilit un termen de încercare de 6 ani.
În baza art. 863 alin. (1) C. pen., a obligat pe inculpatul D.I.C. să respecte pe durata termenului de încercare următoarele măsuri de supraveghere:
- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Braşov;
- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
S-a atras atenţia inculpatului D.I.C. asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în cursul termenului de încercare sau în cazul neîndeplinirii, cu rea-credinţă, a măsurilor de supraveghere stabilite de către instanţă.
În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen., a fost respinsă acţiunea civilă formulată de către partea civilă S.C. U.T.S. S.A. Făgăraş, prejudiciul fiind recuperat în totalitate.
În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 15 alin. (2) C. proc. pen., au fost respinse acţiunile civile formulate de către martorii de bună-credinţă G.T. şi C.E.
În baza art. 353 C. proc. pen., s-a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituite prin încheierea de şedinţă din data de 21 mai 2008 asupra autoturismului marca D., proprietatea părţii responsabile civilmente S.C. A.I. S.R.L. Făgăraş.
În baza art. 254 alin. (3) C. pen., s-a dispus confiscarea sumei de 925 RON ridicată de către organele de poliţie la data de 10 aprilie 2006 şi a obligat pe inculpatul D.I.C. la data de 175 RON către stat, reprezentând diferenţa până la 1.100 RON.
În baza art. 189 C. proc. pen., onorariul din oficiu pentru inculpatul M., în cuantum de 100 RON, se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
În baza art. 191 alin. (1), (2) C. proc. pen., a obligat pe inculpatul D.L.C. la plata sumei de 1.000 RON către stat şi pe inculpatul D.I.C. la plata sumei de 1.100 RON către stat, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de către stat.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut următoarele:
În data de 6 aprilie 2006, în jurul orei 09:00, inculpatul D.L.C. însoţit de către numitul C.L. s-au deplasat la sediul S.C. U. S.A. din mun. Făgăraş, inculpatul D., fost angajat al firmei de pază S.C. A. S.R.L. care asigură paza la S.C. U. S.A, dorind să ducă câteva hârtii colegilor săi, inculpatul D. judecându-se anterior cu această firmă de pază.
Cu această ocazie, numitul C.L. a discutat cu inculpatul D.I.C., angajat al S.C. A. S.R.L. ca agent de pază şi având în acel moment punct de lucru la S.C. U. S.A. Făgăraş, despre posibilitatea de a le permite să sustragă fier vechi.
A doua zi, în data de 7 aprilie 1996, inculpatul D.L.C. şi C.L. s-au deplasat la locuinţa inculpatului D.I.C. şi, în urma discuţiilor purtate, au convenit că se poate intra în incinta S.C. U. S.A. Făgăraş pentru a sustrage fier vechi în data de 9 aprilie 1996, când inculpatul D.I.C. era în serviciu de pază în tura a II-a iar în cazul declanşării alarmei acesta urma să-i anunţe telefonic pe inculpatul D. şi pe C.L., şi au stabilit ca suma obţinută din vânzarea bunurilor ce vor fi sustrase să fie împărţită în mod egal între cei trei.
Prin urmare, în data de 9 aprilie 2006, în jurul orei 11:00 inculpatul D.L.C. şi numitul C.L. s-au deplasat la sediul S.C. U. S.A. şi au intrat în incinta acestei uzine, după care l-au sunat pe inculpatul Ducan, care asigura paza unităţii la poarta unităţii împreună cu martorul U.I.; inculpatul D. le-a spus că accesul este liber iar după puţin timp s-a deplasat şi el la depozitul unde se aflau inculpatul D. şi numitul C., spunându-le să se grăbească fiindcă urma să vină un control.
Inculpatul D.L.C. şi numitul C.L. au intrat în depozit prin dislocarea unor cărămizi dintr-un perete al depozitului, moment în care s-a declanşat alarma; după ce s-au ascuns, l-au sunat pe inculpatul D., acesta spunându-le că la poarta unităţii nu se aude alarma, iar inculpatul D.L. a tăiat firele de alimentare cu tensiune a panoului de comandă al sistemului de pază al depozitului.
După aceasta, inculpatul D. şi numitul C. au sustras din depozit mai multe bare de cupru şi alamă, robinete şi lingouri de aluminiu, bunuri pe care le-au transportat în afara incintei S.C. U. S.A. Făgăraş prin acelaşi loc pe unde au intrat, după care au pus la loc cărămizile scoase din peretele depozitului.
Numitul C.L. a sunat o persoană neidentificată care a venit cu un autoturism Dacia, au încărcat bunurile sustrase şi s-au deplasat în judeţul Sibiu, unde au vândut bunurile sustrase martorei C.E., concubina martorului G.T. care se ocupa cu valorificarea materialelor feroase, pentru suma de 35.000.000 ROL, după ce au cântărit aceste bunuri şi au constatat că sunt 350 kg.
Inculpatul D. şi numitul C. au revenit cu acelaşi autoturism în municipiul Făgăraş şi i-au dat numitului suma de 11.000.000 ROL, la fiecare dintre cei trei revenind această sumă, după ce i-au dat şoferului suma de 1.000.000 ROL iar de 1.000.000 ROL au cumpărat bunuri alimentare.
Pentru a nu fi depistat cu această sumă de bani asupra sa, în aceeaşi zi inculpatul D.I.C. i-a dat suma de 10.000.000 ROL martorului G.O., fără să-i aducă la cunoştinţă provenienţa acesteia.
După câteva zile, organele de poliţie au ridicat din curtea martorilor C.E. şi G.T. bunurile sustrase de către inculpaţi şi le-au predat S.C. U. S.A. Făgăraş.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel martorii de bună-credinţă G.T. şi C.E., solicitând desfiinţarea sentinţei în ceea ce priveşte soluţionarea acţiunii civile formulate, iar în urma rejudecării, admiterea acţiunii civile şi obligarea inculpatului D.L.C. la suma de 6.000 RON, reprezentând suma de bani plătită inculpatului pentru obiectele metalice vândute şi a căror provenienţă nu au cunoscut-o.
Curtea de Apel Braşov, prin Decizia penală nr. 39/AP din 16 iunie 2009 a admis apelul declarat de martorii de bună-credinţă G.T. şi C.E., a desfiinţat în parte sentinţa primei instanţe şi, rejudecând, în baza art. 346 alin. (1) şi art. 14 C. proc. pen. l-a obligat pe inculpatul D.L.C. să plătească acestora suma de 3.500 RON.
Instanţa de apel a reţinut că martorii nu au fost citaţi la prima instanţă de la începutul procesului, astfel încât aceştia să îşi poată exercita dreptul de a se constitui parte civilă conform art. 15 alin. (2) C. proc. pen., motiv pentru care nu pot fi sancţionaţi în sensul respingerii acţiunii civile.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs D.L.C., care nu l-a motivat în scris. Oral, apărătorul ales din oficiu desemnat pentru inculpat a criticat decizia pentru greşita obligare a inculpatului la plata sumei de 3.500 RON către martorii de bună-credinţă, apreciind că aceştia nu s-au constituit părţi civile în termenul prevăzut de art. 15 alin. (2) C. proc. pen.
Recursul este întemeiat.
Înalta Curte, analizând critica formulată de apărarea inculpatului, constată că aceasta poate fi încadrată în cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 171 C. proc. pen., dar este nefondată.
Aşa cum corect a reţinut şi instanţa de apel, în situaţiile în care prin săvârşirea infracţiunii s-a produs şi un prejudiciu material în dauna unei persoane fizice sau juridice, ia naştere un raport de conflict civil.
Conform art. 24 alin. (1) C. proc. pen., persoana care a suferit prin fapta penală o vătămare fizică, morală sau materială, dacă participă în procesul penal, se numeşte parte vătămată.
Potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, ";persoana vătămată care exercită acţiunea civilă în cadrul procesului penal se numeşte parte civilă";.
În jurisprudenţă s-a considerat constant, că are calitatea de parte civilă dobânditorul de bună-credinţă al bunului furat de inculpat când în cursul procesului penal acest bun a fost ridicat de la cumpărător şi predat părţii vătămate, acţiunea civilă având ca obiect, în acest caz, restituirea preţului.
În speţă s-a reţinut, din cuprinsul actului de sesizare, că bunurile sustrase au fost vândute martorilor de bună-credinţă G.T. şi C.E., pentru suma de 3.500 RON, iar în cursul anchetei bunurile au fost ridicate de către organele de poliţie şi restituite părţii vătămate.
Organele de urmărire penală aveau obligaţia, conform art. 76 alin. (2) C. proc. pen., să cheme persoanele vătămate (direct sau indirect) prin infracţiune şi să le pună în vedere că pot participa în proces în această calitate, iar dacă au suferit o pagubă materială, se pot constitui părţi civile.
Din cuprinsul dosarului de urmărire penală rezultă că organele de poliţie nu şi-au respectat această obligaţie.
Ulterior, în cursul procesului, în faţa instanţei de judecată, cumpărătorii de bună-credinţă nu au fost citaţi, instanţa nerespectând obligaţia impusă de art. 291 C. proc. pen. şi art. 320 C. proc. pen.
Potrivit acestor texte, judecata poate avea loc numai dacă părţile sunt legal citate, iar preşedintele explică persoane vătămate că se poate constitui parte civilă în proces.
Abia după ce aceste dispoziţii au fost respectate se poate trece la citirea actului de sesizare, conform art. 322 C. proc. pen., moment ce marchează şi data până la care poate avea loc constituirea de parte civilă.
În speţă, prima instanţă a sancţionat greşit cumpărătorii de bună-credinţă considerând că s-au constituit părţi civile ulterior citirii actului de sesizare în condiţiile în care nu au fost respectate în proces dispoziţiile indicate mai sus, respectiv cumpărătorii de bună-credinţă au fost citaţi legal la termenul din 14 ianuarie 2009, dată la care au şi învederat instanţei că înţeleg să se constituie parte civilă cu suma de 3.500 RON.
În mod corect instanţa de apel a apreciat că dobânditorii de bună-credinţă ai lucrurilor sustrase nu pot fi sancţionaţi în sensul respingerii acţiunii civile, câtă vreme citirea actului de sesizare a avut loc fără citarea acestora.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat, onorariu avocat din oficiu de 200 RON urmând a fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.L.C. împotriva Deciziei penale nr. 39/AP din 16 iunie 2009 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3773/2009. Penal. Traficul de droguri (Legea... | ICCJ. Decizia nr. 1736/2009. Penal → |
|---|
