ICCJ. Decizia nr. 3804/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3804/2009
Dosar nr. 356/89/2009
Şedinţa publică din 17 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Vaslui, prin Sentinţa penală nr. 234 din 27 mai 2009, a condamnat pe inculpatul C.C. (fiul lui P. şi E., fără antecedente penale), la 22 ani închisoare şi 7 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen., pentru infracţiunea de omor calificat şi deosebit de grav, prevăzută de art. 174, raportat la art. 175 lit. c) şi art. 176 lit. a) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 lit. a), b), e) C. pen.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea, de la inculpat, a unei securi şi a unui ciocan, obiecte ce constituie corpuri delicte.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut următoarele:
Inculpatul locuia împreună cu mama lui, C.E., în vârstă de 72 de ani.
Adesea, cei doi consumau alcool, relaţiile dintre ei fiind conflictuale şi degenerând în alungarea din locuinţă a femeii.
Pe acest fond, în toamna anului 2008, şi pentru că din via proprie, inculpatul a făcut vin şi ţuică, starea lor de beţie era aproape permanentă.
În 19 noiembrie 2008, la casa celor doi a venit C.D., fratele inculpatului, şi el consumator de alcool, cei trei bând împreună.
La un moment dat, inculpatul, beat, având în mână un ciocan şi părându-i-se că mama lui nu ţine bine un dulap în care dorea să bată un cui, a lovit-o în cap cu pumnii, picioarele şi cu coada din lemn a ciocanului, femeia fiind nevoită să se retragă într-o cameră unde a rămas până a doua zi, inculpatul şi C.D. continuând să bea.
În prima jumătate a dimineţii de 20 noiembrie 2008, C.R., soţia unui alt frate, şi-a trimis fiul să împrumute de la bunica lui, o maşină pentru tocat nuci. Copilul a intrat în camera bunicii, a văzut-o pe femeie şi pe cei doi fraţi aşezaţi pe un pat şi a constatat că erau beţi. Pentru a-i da obiectul cerut, C.E. s-a deplasat cu greutate într-o altă cameră, a adus maşina, gestul ei enervându-l pe inculpat.
Imediat, C.C. s-a deplasat în curte, a luat o bărdiţă, a revenit în încăperea unde se afla mama lui şi a lovit-o în spate, el fiind dezarmat de minor. În continuare, inculpatul şi-a lovit mama cu pumnul în faţă, aceasta s-a prăbuşit pe un pat, aici rămânând până în 21 noiembrie 2008 când, spre prânz, a început să horcăie, iar seara, a decedat.
Realizând că femeia murise, inculpatul a acoperit-o cu o plapumă şi a discutat cu fratele lui ce urmau să întreprindă. Ca atare, C.D. şi-a chemat fiica, i-a arătat-o pe bunica ei moartă, aceasta la rândul ei, anunţându-şi bunica maternă, pe T.E., despre cele văzute. T.E., împreună cu M.E., s-au deplasat la casa victimei, aici C.D. spunându-le că femeia murise de circa 3 ore, fără însă să le spună şi din ce cauză.
Cele două femei, împreună cu alte persoane, în 22 noiembrie 2008, au pregătit victima pentru înmormântare, în cursul treburilor specifice acestei situaţii, Z.C., ginerele victimei, fost poliţist, constatând că victima prezenta leziuni, a sesizat organele de cercetare.
Raportul medico-legal de expertiză (necropsie) a reţinut că moartea a fost violentă şi a fost cauzată de şoc traumatic şi hemoragic, urmare a unui politraumatism cu fracturi de coloană vertebrală toracală, multiple fracturi costale pe partea dreaptă şi pe partea stângă, infiltrate sanguine, echimoze, escoriaţii, şocul fiind instalat la o persoană cu rezervă funcţională relativ redusă dată de multiple tare organice. S-a mai reţinut că leziunile s-au putut produce prin loviri cu şi de corpuri dure, unele din ele putând fi produse şi prin comprimare.
De asemenea, acelaşi act a identificat leziuni care sugerau ca agent vulnerant, un corp contondent alungit, parte din ele purtând data din 19 şi 20 noiembrie 2008, ceea ce pleda pentru o agresiune în mai multe episoade, victima a recepţionat mai multe lovituri la nivelul toracelui, aplicate cu un corp contondent, unul cu o suprafaţă de impact relativ mică, dar care a determinat fractura de coloană vertebrală toracală cu lezarea corpului vertebral şi a hemitoracelui stâng, posibil, au fost produse prin lovirea repetată a victimei aflată în decubit lateral drept, unele fiind produse prin lovire cu mijloacele de atac proprii omului.
Concluzia actului de necropsie a fost că între politraumatism şi moarte, există legătură directă de cauzalitate.
Probatoriul administrat a reliefat situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului.
Împotriva sentinţei, inculpatul a declarat apel, motivul invocat fiind netemeinicia pedepsei aplicate, sens în care el a susţinut că nu a avut intenţia de a-şi ucide mama, a acţionat în stare de beţie şi în favoarea sa actele dosarului pledează pentru reţinerea de circumstanţe atenuante.
Curtea de Apel Iaşi, prin Decizia penală nr. 105 din 4 august 2009, a respins, ca nefondat, apelul.
Nemulţumit şi de hotărârea pronunţată în apel, inculpatul, în termen legal, a declarat recurs, cazurile de casare fiind detaliate în prezenta.
Recursul nu este fondat.
C. pen., în art. 49 alin. (1), (2) prevede că nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, dacă făptuitorul, în momentul săvârşirii faptei, se găsea, datorită unor împrejurări independente de voinţa sa, în stare de beţie completă produsă de alcool…. Starea de beţie voluntară completă produsă de alcool …. nu înlătură caracterul penal al faptei.
În cauză, probatoriul administrat la urmărirea penală şi la cercetarea judecătorească, în cadrul acestuia declaraţiile inculpatului fiind relevante şi coroborate cu mărturiile fratelui său, C.D., martor ocular pe tot parcursul desfăşurării actelor infracţionale, au reliefat că ";…. el era beat aproape tot timpul…. C.C. bea foarte mult, cel puţin 6 l de vin pe zi …. de miercuri până vineri, în trei zile, noi am băut 7 l de ţuică, …. Fratele meu a băut cel mai mult …. el bea tot timpul …. a făcut ţuică marţi, şi de atunci nu s-a mai trezit din băutură…."; (dosar urmărire penală).
Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică a evidenţiat că inculpatul a prezentat tulburare de personalitate de tip instabil impulsiv, păstrează capacitatea psihică de apreciere critică a conţinutului şi consecinţelor faptelor sale, are discernământul păstrat în raport cu fapta pentru care este cercetat (dosar urmărire penală).
În cauză nici o probă nu a relevat că inculpatul ar fi fost în stare de beţie involuntară, ci, dimpotrivă, atât anterior datelor de 17 şi 19 noiembrie 2008, cât şi în acele zile, a consumat alcool potrivit conduitei şi modului său de viaţă voit conduse: ";… În toată această perioadă, eu am fost în stare de ebrietate. Am făcut 15 l de ţuică, iar de luni până sâmbătă, aproape i-am terminat …. am băut întruna … menţionez că de când am făcut ţuica, nu m-am mai trezit din bătură, iar dimineaţa, când mă trezeam beam vin până se lumina de ziuă";.
Ca atare, lucrările dosarului nu au evidenţiat că fapta ar fi fost comisă în stare de beţie involuntară, astfel că nu este aplicabilă cauza de înlăturare a caracterului penal al faptei prev. de art. 49 C. pen.
În ce priveşte cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., nici acesta nu este fondat.
Orientându-se la pedeapsa de 22 ani închisoare, instanţa a avut în vedere, în integralitate, criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), în cadrul acestora acordând semnificaţie pericolului social deosebit de grav al faptei, inculpatul şi-a ucis mama, caz de agravare a răspunderii penale, fapta sa a fost comisă cu cruzime, sens în care pledează constatările raportului medico-legal de necropsie, actele de violenţă săvârşite cu pumnii, picioarele, cu utilizarea unui ciocan şi a unei securi, denotând suferinţele la care a fost supusă victima. Dar, în cadrul procesului de individualizare a pedepsei, instanţa a considerat şi persoana inculpatului, respectiv starea lui de instrucţie redusă, lipsa antecedentelor penale, recunoaşterea faptei, chiar şi fără a reţine circumstanţele atenuante, a aplicat o pedeapsă situată între limitele prevăzute de textele incriminatoare (art. 176 lit. a) C. pen. - pedeapsa cu detenţiune pe viaţă sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani).
Pentru considerentele expuse decizia instanţei de apel fiind legală şi temeinică, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpat va fi respins ca nefondat.
În baza dispoziţiilor art. 192, cu referire la art. 189 alin. (1) din acelaşi cod, inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.C. împotriva Deciziei penale nr. 105 din 4 august 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 23 noiembrie 2008 la 17 noiembrie 2009.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 400 RON cheltuieli judiciare, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 17 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3797/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1768/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
