ICCJ. Decizia nr. 3831/2009. Penal. Infractiuni la legea privind drepturile de autor şi drepturile conexe (Legea nr.8/1996). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3831/2009
Dosar nr. 940/115/2008
Şedinţa publică din 19 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Rechizitoriul nr. 188/P/2007 din 15 aprilie 2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin, inculpatul P.I. (fiul lui I. şi C., născut la 19 august 1949 în municipiul Reşiţa, judeţul Caraş-Severin) a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 1396 alin. (1) lit. a), alin. (2) şi art. 1399 din Legea nr. 8/1996 privind drepturile de autor şi drepturile conexe.
În fapt, s-a reţinut să la data de 27 martie 2007, inculpatul a fost depistat de organele de poliţie deţinând în locuinţa sa un calculator performant cu ajutorul căruia inscripţiona DVD-uri tip videograme şi fonograme (muzică şi filme), precum şi un scaner performant cu ajutorul căruia confecţiona coperţile, el comercializând operele piratate direct de la domiciliul său din municipiul Reşiţa; totodată, inculpatul deţinea pe hard-discul aceluiaşi computer, programe soft fără a avea licenţa producătorilor.
Prin Sentinţa penală nr. 83 din 11 noiembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 940/115/2008 al Tribunalului Caraş-Severin, inculpatul a fost achitat, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 1396 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996 şi art. 1396 alin. (2) din aceeaşi lege.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b1) C. proc. pen. şi art. 181 C. pen., a achitat acelaşi inculpat pentru infracţiunea prev. şi ped. de art. 1399 din Legea nr. 8/1996.
În baza art. 91 C. pen. a aplicat inculpatului P.I. o amendă administrativă de 100 RON.
În baza art. 14, 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 - 999 C. civ. a admis în parte acţiunea civilă formulată în cauză de partea civilă M.C. şi a obligat inculpatul să plătească acestei părţi civile echivalentul în lei la data plăţii al sumei de 1.550 euro.
A respins celelalte pretenţii ale părţii civile M.C.
A respins acţiunile civile formulate de părţile civile U.P.F.R. Bucureşti, A.D.P.F.R. Bucureşti şi R. Bucureşti.
În baza art. 118 lit. b) C. pen. raportat la art. 139 alin. (14) lit. b) din Legea nr. 8/1996 cu modificările şi completările ulterioare a dispus confiscarea specială şi distrugerea, pe cheltuiala inculpatului, a hard-discului, capacitate 40 Gb specificat la pct. 7 din Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică O.R.D.A. nr. 7180 din 3 octombrie 2007.
În baza art. 118 lit. b) C. pen. raportat la art. 139 alin. (14) lit. c) din Legea nr. 8/1996 cu modificările şi completările ulterioare a dispus confiscarea specială, distrugerea, pe cheltuiala inculpatului, a următoarelor produse pirat şi produs defecte:
- 3 bucăţi compact discuri specificate la pct. 1 din Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică O.R.D.A. nr. 7180 din 3 octombrie 2007;
- 2 bucăţi compact discuri specificate la pct. 2 din Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică O.R.D.A. nr. 7180 din 3 octombrie 2007;
- 3 bucăţi compact discuri specificate la pct. 4 din Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică O.R.D.A. nr. 7180 din 3 octombrie 2007;
- 16 bucăţi compact discuri specificate la pct. 5 din Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică O.R.D.A. nr. 7180 din 3 octombrie 2007;
- 425 DVD-uri specificate la pct. 6 din Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică O.R.D.A. nr. 7180 din 3 octombrie 2007 şi evidenţiate în Anexa 2 la raport;
- 2 bucăţi DVD-uri şi 12 bucăţi CD-uri specificate la pct. 4 din Raportul constatare tehnico-ştiinţifică O.R.D.A. nr. 7180 din 3 octombrie 2007 şi evidenţiate în Anexa 3 la raport;
- 14 bucăţi DVD-uri defecte specificate la pct. 5 din Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică O.R.D.A. nr. 7180 din 3 octombrie 2007.
A dispus restituirea către inculpat a următoarelor produse:
- 15 bucăţi compact discuri şi 1 bucată DVD specificate la pct. 3 din Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică O.R.D.A. nr. 7180 din 3 octombrie 2007;
- 25 bucăţi DVD şi 3 bucăţi CD (blank-uri) specificate la pct. 6 din Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică O.R.D.A. nr. 7180 din 3 octombrie 2007.
În baza art. 192 alin. (1) pct. 1 lit. d) C. proc. pen. a obligat inculpatul la 800 RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a considerat, relativ la infracţiunea prevăzută de art. 1396 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996, că în cauză nu este realizat elementul material, deoarece nu s-a dovedit că inculpatul a inscripţionat el însuşi DVD-urile vândute, întrucât cumpărătorii nu au văzut executarea acestei operaţiuni.
Cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 1396 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, instanţa de fond a reţinut că „deşi s-a făcut dovada că inculpatul a săvârşit acţiunile de oferire şi deţinere prevăzută de textul de incriminare, faptelor acestuia le lipseşte un element esenţial pentru existenţa laturii obiective a infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 1396 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 modificată, şi anume condiţia ca acţiunile să privească punctul de lucru ale persoanelor juridice";.
Referitor la infracţiunea prevăzută de art. 1399 din Legea nr. 8/1996, prima instanţă a reţinut că fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale acestei infracţiuni, însă a apreciat că sunt aplicabile dispoziţiile art. 181 C. pen. cu motivarea că „inculpatul a folosit aceste programe numai pentru uzul personal, că acesta se află la prima încălcare a legii penale, şi că prejudiciul produs este relativ mic”.
Împotriva hotărârii a declarat apel procurorul, care a criticat-o pentru greşita achitare a inculpatului şi pentru temeiul juridic al confiscării dispuse.
Prin Decizia penală nr. 52/A din 30 aprilie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 940/115/2008 al Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, apelul procurorului a fost respins, ca nefondat, instanţa de control judiciar însuşindu-şi considerentele şi motivarea primei instanţe.
Împotriva acestei decizii penale, în termen legal a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Parchetul a susţinut că faptelor săvârşite de inculpat şi pentru care s-a dispus achitarea acestuia li s-a dat o încadrare juridică greşită, încadrarea corectă fiind cea prevăzută de art. 1396 alin. (1) lit. a) şi alin. (3), precum şi de art. 1396 alin. (2) şi alin. (3) din Legea nr. 8/1996.
Al doilea motiv de recurs se referă la greşita achitare a inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 1399 din Legea nr. 8/1996, susţinându-se că, în realitate, fapta comisă prezintă pericolul social al unei infracţiuni.
În cadrul acestui motiv de recurs s-a arătat şi că, în mod nejustificat, amenda administrativă aplicată inculpatului a fost orientată spre minimul prevăzut de lege.
În sfârşit, prin ultimul motiv de recurs s-a criticat temeiul juridic greşit şi modul nelegal de dispunere a măsurii de siguranţă a confiscării.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunţate şi în rejudecare, condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei pentru toate infracţiunile reţinute în sarcina sa, restabilirea situaţiei anterioare prin dispunerea şi executarea ştergerii programelor instalate ilegal, conform dispoziţiilor art. 170 C. proc. pen., confiscarea sumei de 35 RON de la inculpat, în temeiul art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen.
Temeiul juridic invocat al recursului îl constituie dispoziţiile art. 3859 pct. 14, 17 C. proc. pen.
Prin concluziile orale, procurorul de şedinţă a completat temeiul juridic al recursului, invocând şi cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 171 şi 18 C. proc. pen.
Procurorul a susţinut criticile formulate prin motivele scrise de recurs, mai puţin solicitarea de condamnare a inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 1396 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996, apreciind că soluţia de achitare dispusă de instanţă este corectă, nefăcându-se dovada că inculpatul a inscripţionat DVD-urile şi CD-urile.
Examinând recursul, Înalta Curte constată că acesta este fondat pentru motivele ce se vor arăta în continuare:
Din analiza materialului probator administrat în cauză, rezultă că instanţele au comis o gravă eroare de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare a inculpatului.
Astfel, Înalta Curte constată că activitatea inculpatului P.I. de a realiza mărfuri pirat (muzică şi film) şi de a le distribui era subordonată unui scop comercial evident şi care reiese din dovezile administrate.
Potrivit art. 1396 alin. (9) din Legea nr. 8/1996, modificată, „în sensul prezentei legi, prin scop comercial se înţelege urmărirea obţinerii, direct sau indirect a unui avantaj economic ori material.”
Inculpatul deţinea la domiciliul său aparatura necesară şi performantă pentru inscripţionarea suporturilor magnetice cu opere piratate. Cu ocazia percheziţiei domiciliare şi informatice realizate de organele de urmărire penală, s-a stabilit existenţa pe calculator de programe soft fără licenţă, precum şi faptul că numărul mărfurilor pirat este mare (sute de DVD-uri, zeci de CD-uri), depăşind necesarul folosinţei personale ori al unei distribuiri non-profitabile; pe de altă parte, martorii audiaţi în cauză au arătat în mod clar că inculpatul vindea aceste mărfuri contra unor sume de bani care îl ajutau să-şi întregească veniturile obţinute din pensie.
Inculpatul vindea produsele contrafăcute atât într-o piaţă din municipiul Reşiţa, cât şi la domiciliul său, ceea ce devenise de notorietate, astfel aflând şi organele de poliţie, care s-au sesizat din oficiu. Martorul D.M.I. a arătat în faţa primei instanţe că a fost îndrumat din piaţă de un vânzător să meargă acasă la inculpat pentru a cumpăra CD-uri şi DVD-uri („Am fost în piaţa de vechituri şi întrucât acolo nu am găsit CD-uri şi DVD-uri, o persoană care vindea în piaţă mi-a spus să mergem la inculpat acasă întrucât acesta are de vânzare astfel de produse.";), ceea ce martorul a şi făcut împreună cu martorul M.N.D. plătindu-i inculpatului pentru produsele vândute de acesta la domiciliul său suma totală de 35 RON (D.M.I., 20 RON; M.N.D., 15 RON), inculpatul practicând preţul de 5 RON/DVD.
Împrejurarea că în cauză nu există martori care să-l fi văzut pe inculpat realizând mărfurile pirat pe care le vindea este explicabilă prin aceea că o astfel de operaţiune nu se realizează, neapărat, în prezenţa altor persoane, dar ea nu exclude dovezile potrivit cărora operaţiunea tehnică de realizare a mărfurilor era folosită constant şi nemijlocit doar de inculpat.
În consecinţă, Înalta Curte constată că încadrarea juridică legală şi temeinică a faptelor săvârşite de inculpat este cea prevăzută de art. 1396 alin. (1) lit. a) şi alin. (3), respectiv, art. 1396 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 8/1996, modificată, infracţiuni pentru care, făcându-se dovada vinovăţiei inculpatului, se va dispune condamnarea acestuia.
Totodată, Înalta Curte constată că fapta inculpatului P.I. de a reproduce monitorizat pe sisteme de calcul a programelor pentru calculator, în oricare dintre următoarele modalităţi: instalare, stocare, rulare sau executare, afişare ori transmitere în reţea internă prezintă pericolul social al unei infracţiuni.
Inculpatul a desfăşurat această activitate în mod constant, organizat, un timp îndelungat şi urmărind realizarea unor venituri băneşti.
Pe de altă parte, inculpatul nu a fost sincer pe parcursul procesului penal, încercând fie să dilueze propria sa răspundere penală, fie să o transfere asupra altor persoane.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că achitarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 1399 din Legea nr. 8/1996 este nelegală şi va dispune condamnarea acestuia.
Având în vedere cele arătate mai sus, Înalta Curte va admite recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi va casa hotărârile pronunţate numai cu privire la greşita încadrare juridică şi achitare a inculpatului P.I.
Dispoziţiile de achitare a inculpatului, atât în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., cât şi cele în temeiul art. 10 lit. b1) C. proc. pen. şi art. 181 C. pen. vor fi înlăturate.
În baza art. 334 C. proc. pen., se va dispune schimbarea încadrării juridice, astfel:
- din infracţiunea prevăzută de art. 1396 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996, modificată, în infracţiunea prevăzută de art. 1396 alin. (1) lit. a), alin. (3) din aceeaşi lege;
- din infracţiunea prevăzută de art. 1396 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, modificată, în infracţiunea prevăzută de art. 1396 alin. (2) şi (3) din aceeaşi lege.
Având în vedere conduita avută anterior săvârşirii faptelor, vârsta şi starea sănătăţii inculpatului, situaţia sa socială, Înalta Curte va face în cauză aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. şi va aplica inculpatului pedepse de câte 3 luni închisoare pentru fiecare faptă.
Reţinând aceleaşi circumstanţe atenuante şi aplicând prevederile art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., Înalta Curte va dispune condamnarea inculpatului la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 1399 din Legea nr. 8/1996, modificată.
În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., pedepsele stabilite vor fi contopite, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 3 luni închisoare.
În cauză se vor aplica pedepsele accesorii prevăzute de art. 71, 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În realizarea scopului pedepsei, acela de a se constitui într-o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, şi având în vedere datele personale ale inculpatului, precum şi urmările faptelor sale, Înalta Curte consideră că suspendarea condiţionată a executării pedepsei se constituie în modalitatea necesară şi suficientă reeducării inculpatului, motiv pentru care va face în cauză aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen. pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 3 luni.
Pe această durată se suspendă şi executarea pedepselor accesorii.
Inculpatului i se va atrage atenţia asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen., referitoare la revocarea suspendării condiţionate în cazul săvârşirii unei infracţiuni.
Celelalte dispoziţii ale hotărârilor vor fi menţinute.
Cât priveşte critica formulată prin motivele de recurs referitoare la temeiul şi modul de aplicare a măsurii de siguranţă a confiscării, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, astfel că o va respinge ca atare.
Temeiul juridic în baza căruia s-a dispus măsura de siguranţă a confiscării este corect reţinut potrivit reglementărilor din Legea nr. 8/1996, modificată; raportarea şi la dispoziţiile art. 118 lit. b) C. pen., care reprezintă cadrul general de reglementare al confiscării speciale, nu constituie o nelegalitate şi nu afectează în nici un mod finalitatea măsurii dispuse.
În cauză s-a dispus, în mod corect, confiscarea şi distrugerea hard-discului calculatorului inculpatului care conţinea programe soft deţinute fără autorizarea producătorilor.
Inculpatul a fost obligat la plata de despăgubiri civile către partea civilă M.C., astfel că nu se mai impune confiscarea sumei de 35 RON încasată de inculpat din comercializarea produselor piratate.
De altfel, modul de rezolvare a măsurii de siguranţă a confiscării nu a constituit motiv de apel pentru procuror, astfel că invocarea lui în recurs, în condiţiile nemodificării sentinţei fondului, nu este întemeiată.
În conformitate cu considerentele ce preced, recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara va fi admis, potrivit dispoziţiilor art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen.
În baza art. 192 şi art. 189 C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara împotriva Deciziei penale nr. 52 din 30 aprilie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, privind pe inculpatul P.I.
Casează decizia atacată şi Sentinţa penală nr. 83 din 11 noiembrie 2008 a Tribunalului Caraş-Severin numai cu privire la greşita încadrare juridică şi achitare a inculpatului P.I.
Înlătură dispoziţiile de achitare în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. şi, respectiv, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b1) C. proc. pen. şi art. 181 C. pen. a inculpatului P.I.
În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică:
- din infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 1396 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996, modificată, în infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 1396 alin. (1) lit. a), alin. (3) din Legea nr. 8/1996, modificată;
- din infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 1396 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, modificată, în infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 1396 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 8/1996, modificată.
În baza art. 1396 alin. (1) lit. a), alin. (3) din Legea nr. 8/1996, modificată, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., condamnă pe inculpatul P.I. la 3 luni închisoare.
În baza art. 1396 alin. (2), (3) din Legea nr. 8/1996, modificată, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., condamnă pe acelaşi inculpat la 3 luni închisoare.
În baza art. 1399 din Legea nr. 8/1996, modificată, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., condamnă pe acelaşi inculpat la 2 luni închisoare.
În conformitate cu dispoziţiile art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele stabilite şi dispune ca inculpatul P.I. să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 81 C. pen. suspendă condiţionat executarea pedepsei de 3 luni închisoare pe durata termenului de încercare de 2 ani şi 3 luni, în conformitate cu dispoziţiile art. 82 C. pen.
Pune în vedere inculpatului prevederile art. 83 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii se suspendă şi executarea pedepselor accesorii.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3817/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1778/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
