ICCJ. Decizia nr. 382/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 382/2009
Dosar nr. 717/64/2008
Şedinţa publică din 4 februarie 2009
Asupra recursului penal de faţă;
Din actele şi lucrările cauzei constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 100 din 13 octombrie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Braşov s-a respins plângerea formulată de petenta SC P.T. SRL Braşov împotriva rezoluţiei din 11 iunie 2008 pronunţată în dosarul nr. 332/P/2007, menţinută prin rezoluţia din 25 iunie 2008 de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, dată în dosarul nr. 535/II/2/2008 pe care o menţine.
Pentru a pronunţa soluţia de mai sus s-au reţinut următoarele:
Petenta SC P.T. SRL Braşov a sesizat organul de urmărire penală cu cercetarea făptuitorului B.N.R., avocat în cadrul Baroului Braşov, pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., constând în aceea că, prezentându-se avocat al SC R.C.D. SRL a ridicat personal ori prin mandatar bilete de avion şi cazare a căror c/v nu a mai fost achitată, lăsând să se creadă că există o împrejurare inexistentă, solvabilitatea firmei; prin rezoluţia din 11 iunie 2008 s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitor, pe considerent că plăţile invocate urmau a se face în temeiul unei convenţii intervenite între cele două societăţi, semnată de reprezentanţii legali ai acestora, făptuitorul neparticipând la perfectarea acestui acord de voinţe, neavând drept de semnătură socială, nefiindu-i conferite puterile unui administrator.
Prin rezoluţia din 25 iunie 2008, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov a respins plângerea promovată de petentă cu motivaţia că eventualele pretenţii civile îşi pot găsi valorificarea prin intermediul unei acţiuni civile întrucât nerespectarea obligaţiilor benevol asumate constituie o faptă de natură civilă şi nu o infracţiune.
Adresându-se în condiţiile art. 2781 C. proc. pen., Curţii de Apel Braşov, petenta a motivat subzistenţa unor probe suficiente pentru pronunţarea unei soluţii de trimitere în judecată.
Procedând la respingerea plângerii în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., prima instanţă a reţinut că de fapt în discuţie nu este o faptă penală, ci un contract comercial încheiat cu clauzele pe care părţile le-au convenit.
În termen legal, împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petenta.
În esenţă, prin motivele scrise cât şi oral, petentul a criticat soluţia pentru netemeincie, constând într-o greşită apreciere a probatoriului privind lipsa vinovăţiei inculpatului, cu atât mai mult, cu cât, reprezentanţii legali ai celor două firme nu s-au întâlnit niciodată şi nu au discutat clauzele acestei convenţii aceasta fiind adusă de făptuitori numai pentru a fi semnată de conducerea societăţii SC P.T. SRL Braşov.
Examinând hotărârea atacată în raport de aceste critici cât şi de dispoziţiile art. 3856 C. proc. pen., pentru considerentele ce urmează, se constată că recursul este nefondat.
Susţinerea petentei vizând vinovăţia făptuitorului este infirmată de actele premergătoare efectuate în cauză, de declaraţiile martorilor audiaţi care au atestat, fără echivoc că, avocatul B.N.R., stagiar la momentul activităţii imputate, a acţionat în relaţie cu agenţia de turism privitor la negocierea convenţiei potrivit competenţelor sale juridice, dar Decizia semnării acestui act comercial generator de efecte a aparţinut reprezentanţilor legali ai celor două firme; pe de altă parte derularea acestor raporturi comerciale a configurat o nerespectare a obligaţiilor de plată de către SC R.C.D. SRL Braşov, dar fapta este de natură civilă.
Din întreg materialul probator administrat nu a rezultat că s-ar fi folosit mijloace frauduloase pentru încheierea convenţiei sau pentru continuarea raporturilor stabilite, firma prestatoare, dacă avea nemulţumiri avea oricând posibilitatea încetării raporturilor comerciale.
În aceste condiţii, fapta făptuitorului care în calitate de avocat a asigurat asistenţa juridică de specialitate în derularea acestor raporturi comerciale nu poate constitui temei al răspunderii penale, atâta timp cât, acesta a acţionat în baza mandatului primit de la conducerea societăţii, iar pe de altă parte, în activitatea sa nu a uzat de mijloace amăgitoare de natură a convinge cealaltă parte la executare.
Desigur, pentru toate aceste consideraţiuni atât soluţia procurorului de caz, cât şi hotărârea primei instanţe sunt legale, nefiind făcută dovada comiterii unei fapte penale de făptuitor sau de o altă persoană, motiv pentru care, aceste soluţii se vor menţine, ca legale şi temeinice prin respingerea recursului, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara SC P.T. SRL Braşov împotriva sentinţei penale nr. 100 din 13 octombrie 2008 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală.
Obligă recurenta petiţionară la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3799/2009. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 398/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
