ICCJ. Decizia nr. 385/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 385/2009
Dosar nr. 10477/1/2008
Şedinţa publică din 4 februarie 2009
Asupra cererii de contestaţie în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele.
Prin Decizia penală nr. 3792 din 19 noiembrie 2008 pronunţată de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. 9901/99/2006, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.V. împotriva deciziei penale nr. 64 din 27 mai 2008 a Curţii de Apel Iaşi, rămânând, astfel, definitivă, condamnarea acestuia, la pedeapsa de 8 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen. şi art. 176 lit. c) C. pen., dispusă prin sentinţa penală nr. 279 din 19 aprilie 2007 a Tribunalului Iaşi.
La data de 8 decembrie 2008, condamnatul P.V. a formulat cerere de contestaţie în anulare împotriva deciziei penale definitive pronunţate de instanţa de recurs.
Contestatorul a invocat ca temei al cererii sale dispoziţiile art. 386 lit. c) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., susţinând că faptei reţinute în sarcina sa îi lipseşte unul din elementele constitutive, şi anume, intenţia de a ucide.
S-a mai susţinut că cercetarea judecătorească a fost superficială, preluând lacunele urmăririi penale, s-au ignorat unele din probele testimoniale administrate, iar altele nu s-au administrat, impunându-se achitarea condamnatului.
În conformitate cu dispoziţiile art. 391 C. proc. pen., Înalta Curte a verificat în principiu admisibilitatea cererii de contestaţie în anulare.
Potrivit dispoziţiilor art. 386 C. proc. pen., cazurile de contestaţie în anulare sunt limitativ şi expres prevăzute de lege.
Instanţa, examinând admisibilitatea în principiu a cererii, trebuie să verifice, printre altele, şi dacă motivul pe care se sprijină contestaţia este din cele prevăzute în art. 386 şi dacă în sprijinul contestaţie se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar.
Înalta Curte constată că motivul pe care se sprijină cererea contestatorului P.V., deşi este cel prevăzut de art. 386 lit. c) C. proc. pen., urmăreşte, în realitate, o altă finalitate a procesului penal, cea prevăzută şi îngrădită de textul de lege.
Astfel, prin cazul de contestaţie invocat, legiuitorul a avut în vedere situaţia în care instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f) şi alin. (11), cu privire la care existau probe în dosar.
Or, contestatorul nu solicită încetarea procesului penal, ci achitarea sa, susţinând că faptei comise îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii, potrivit dispoziţiilor art. 10 lit. d) C. proc. pen.
În această împrejurare, Înalta Curte constată că temeiul invocat nu este dintre cele prevăzute de lege, iar în cauză nu s-au făcut dovezi cu privire la existenţa vreunei cauze de încetare a procesului penal, astfel că cererea de contestaţie în anulare este inadmisibilă.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare şi va dispune obligarea contestatorului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Văzând dispoziţiile art. 391 C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul P.V. împotriva deciziei penale nr. 3792 din 19 noiembrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 9901/99/2006.
Obligă contestatorul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 377/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 414/2009. Penal → |
|---|
