ICCJ. Decizia nr. 469/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 469/2009
Dosar nr. 1049/64/2008
Şedinţa publică din 11 februarie 2009
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele.
1. Petiţionarul D.I., în calitate de avocat, în numele persoanelor cărora le-a acordat asistenţă juridică, S.K. şi S.G., a formulat plângere penală împotriva intimaţilor V.M., L.S. şi E.P., judecători la secţia civilă a Tribunalului Braşov, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz contra intereselor persoanelor.
2. În motivarea plângerii, s-a susţinut că judecătorii menţionaţi, investiţi cu soluţionarea dosarului civil nr. 7215/197/2006 (recurs) au refuzat, în mod abuziv şi contrar obligaţiilor prevăzute de lege, să admită o cerere a recurenţilor prin care s-a solicitat evaluarea obiectului cauzei pe cale de expertiză, cu menţiunea că se contestă valoarea indicată în acţiunea introductivă de instanţă.
S-a mai învederat că, din cauza acestui refuz, cauza nu a mai parcurs cu un triplu grad de jurisdicţie (fond, apel, recurs) ci numai un dublu grad de jurisdicţie (fond şi recurs).
3. În urma cercetărilor efectuate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, prin rezoluţia din 5 septembrie 2008, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de cei trei judecători sub aspectul infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), apreciindu-se că activitatea desfăşurată de magistraţi nu este contrară legii, iar faptul că dispoziţiile acesteia au nemulţumit una din părţi, nu conturează săvârşirea unei infracţiuni.
4. Împotriva acestei rezoluţii s-a formulat plângere de către avocatul D.I. la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, plângerea vizând numai pe judecătorii M.V. şi P.E.
Prin rezoluţia din 3 octombrie 2008, plângerea a fost respinsă ca nefondată.
5. Petentul D.I., în calitate de avocat şi ca reprezentant al clienţilor săi, în temeiul art. 2781 C. proc. pen., a formulat plângere la Curtea de Apel Braşov, solicitând desfiinţarea rezoluţiei date de procuror şi trimiterea cauzei la parchet în vederea începerii urmăririi penale.
6. Curtea de Apel Braşov, prin sentinţa penală nr. 116/ F din 25 noiembrie 2008, a respins, ca nefondată, plângerea şi a menţinut rezoluţia dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, la 5 septembrie 2008, în dosarul nr. 45/P/2008.
În motivarea sentinţei penale, instanţa de fond a reţinut că, în speţă, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), din probele administrate nu rezultă că judecătorii M.V. şi P.E. ar fi săvârşit acte prin care să fi adus o vătămare intereselor legale ale petiţionarului D.I., ca avocat, şi numiţilor S.K. şi S.G., ca părţi în dosarul civil nr. 7215/197/2006, aflat pe rolul Tribunalului Braşov.
7. Împotriva acestei sentinţe, petiţionarul D.I. a declarat recurs prin care a solicitat casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), constituie infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, fapta funcţionarului public, care, în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane.
Rezultă, aşadar, că prin „abuz în serviciu" se înţelege acea comportare sau atitudine ilegală, incorectă a unui funcţionar public sau a oricărui alt funcţionar, care constă în încălcarea intenţionată a atribuţiilor sau îndatoririlor de serviciu, fie prin neîndeplinirea lor, fie prin îndeplinirea lor abuzivă, săvârşită în timpul sau cu ocazia exercitării serviciului, încălcare prin care se aduce o vătămare unei persoane.
În speţă, soluţionarea cauzei civile având ca obiect o acţiune în constatarea nevalabilităţii titlului statului asupra imobilului înscris în C.F. Braşov, şi în constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare - cumpărare încheiat între S.K., S.G. şi SC R. SRL, a ridicat problema de drept a competenţei materiale a tribunalului în litigiile civile cu o valoare mai mare de 2 miliarde de lei, aspect sub care judecătorii cauzei s-au pronunţat.
De menţionat că, în privinţa determinării competenţei materiale referitoare la litigiile evaluabile în bani a existat o practică neunitară, soluţionată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie printr-un recurs în interesul legii.
Criticile, care se referă la modul de soluţionare a cauzei de către intimaţii judecători, nu pot constitui un motiv de tragere la răspundere penală a acestora sub aspectul săvârşirii infracţiunii reclamate de petent, hotărârile judecătoreşti pronunţate putând fi atacate doar prin intermediul căilor legale de atac.
Activitatea magistraţilor, atribuţiile lor de serviciu se circumscriu soluţionării cauzelor cu care sunt investiţi, respectiv interpretării şi aplicării dispoziţiilor legale, în acord cu principiile dreptului substanţial şi a celui procedural.
Eventualele erori apărute în acest proces de interpretare şi aplicare a legii nu echivalează cu o exercitare abuzivă a atribuţiilor de serviciu în sensul legii penale, cu atât mai mult cu cât, în materia dedusă judecăţii nu exista o interpretare unitară a problemei de drept dedusă judecăţii.
În consecinţă, întrucât din actele premergătoare efectuate de procuror nu au rezultat indicii privind comiterea unei fapte penale de către judecătorii M.V. şi P.E., instanţa de fond, justificat, a respins plângerea formulată împotriva rezoluţiei din 5 septembrie 2008, dată în dosarul penal nr. 45/P/2008, motiv pentru care recursul declarat de petiţionar va fi respins ca nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul D.I., împotriva sentinţei penale nr. 116/ F din 25 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 448/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 470/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
