ICCJ. Decizia nr. 448/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 448/2009
Dosar nr. 1937/85/2008
Şedinţa publică din 10 februarie 2009
Deliberând asupra recursului penal de faţă constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 157 din 26 septembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Sibiu, secţia penală, în dosar nr. 1937/85/2008, s-a dispus condamnarea, în baza art. 20 raportat la art. 197 alin. (l) şi alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. c), art. 76 alin. (1) lit. b) a inculpatului S.N., la o pedeapsă de 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de viol.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii.
În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută măsura arestării preventive a inculpatului.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată prin prezenta sentinţă, durata reţinerii şi arestării preventive începând cu 8 mai 2008.
A fost admisă în parte acţiunea civilă exercitată din oficiu de Ministerul Public în condiţiile art. 7 C. proc. pen. şi art. 45 C. proc. civ. şi, în consecinţă:
În baza art. 14 şi 346 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul S.N. să plătească părţii vătămate minore Ş.E.V. asistată de S.V., domiciliat în sat Romaneşti jud. Sibiu, suma de 20.000 lei cu titlu de daune morale.
Au fost respinse celelalte pretenţii civile.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea cuţitului şi acului aparţinând inculpatului, înregistrate la poziţia 27/2008 din registrul de corpuri delicte ale Tribunalului Sibiu.
În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea statului cheltuieli judiciare în cuantum de 1150 lei din care 200 lei reprezintă onorariu avocat din oficiu.
Pentru a pronunţa această hotărâre s-a reţinut, în esenţă, de către tribunal că, în seara zilei de 20 aprilie 2008, inculpatul a încercat să întreţină relaţii sexuale cu nepoata sa minoră, Ş.E.V. (în vârstă de 12 ani), ameninţând-o şi folosind acte de violenţă împotriva acesteia.
În drept, s-a reţinut că fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă de viol prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen., texte de lege în baza cărora inculpatul a fost condamnat.
La stabilirea şi aplicarea pedepsei instanţa de fond a avut în vedere dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), context în care a reţinut în favoarea inculpatului circumstanţele atenuante prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen., respectiv, recunoaşterea faptei şi regretul manifestat faţă de comiterea ei, comportamentul bun în tot cursul procesului penal.
În ce priveşte soluţionarea laturii civile a cauzei instanţa de fond a avut în vedere dispoziţiile art. 17 C. proc. pen.
Împotriva acestei sentinţe penale a formulat apel în termen, solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul redozării pedepsei aplicată, şi coborârea acesteia sub minimul special prevăzut de lege, iar ca modalitate de executare aceasta să fie suspendată, dând o mai mare eficienţă circumstanţelor personale ale inculpatului, inculpatul nu posedă antecedente penale, a fost sincer, a recunoscut fapta pe care a săvârşit-o după ce a consumat alcool, iar victima avea începută viaţa sexuală.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia pentru cauze cu minori şi de familie, conform art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., prin Decizia penală nr. 32/ A din 24 noiembrie 2008, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul Ş.N. împotriva sentinţei penale nr. 157/2008 a Tribunalului Sibiu, reţinând, în esenţă, că pedeapsa aplicată a fost corect individualizată în raport cu criteriile generale prevăzută de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Totodată, a fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a dedus durata prevenţiei pentru acesta, la zi.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a formulat recurs inculpatul N.Ş.
Prin motivele de recurs, inculpatul a criticat hotărârile pronunţate în cauză, pentru netemeinicie sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei aplicate pe care o consideră prea severă, în raport cu circumstanţele sale personale şi cu circumstanţele reale ale săvârşirii faptei.
În drept, recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., referitor la greşita individualizare a pedepsei aplicate.
Examinând hotărârile pronunţate în cauză sub aspectele invocate de inculpat, cât şi prin prisma cazului de casare menţionat, Înalta Curte constată că recursul formulat nu este fondat, soluţiile instanţelor de fond şi apel, fiind legale şi temeinice.
Pe baza probelor administrate în cauză, inclusiv a declaraţiilor de recunoaştere ale inculpatului, în cauză a fost stabilită corect situaţia de fapt, care a fost încadrată corespunzător şi în drept.
Astfel, fapta inculpatului Ş.N., care în seara zilei de 20 aprilie 2008, în jurul orei 22,00, aflându-se în apropierea Bisericii Ortodoxe din localitatea Româneşti, jud. Sibiu, a încercat, prin exercitarea de violenţe fizice şi psihice, să întreţină relaţii sexuale, cu nepoata sa, Ş.E.V., în vârstă de 12 ani, fiind surprins de mama acesteia, întruneşte elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de viol, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen.
La individualizarea pedepsei, corect, au fost avute în vedere criteriile generale prevăzută de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social concret al faptei, natura infracţiunii, împrejurării comiterii şi modul de acţionare (care au fost redate anterior), urmările socialmente periculoase ale faptei, precum şi circumstanţele personale ale inculpatului, care este infractor primar, a fost sincer, recunoscând fapta comisă şi se afla sub influenţa băuturilor alcoolice.
Prima instanţă a reţinut circumstanţele pozitive personale ale inculpatului, ca circumstanţe atenuante, coborând pedeapsa aplicată acestuia, sub minimul special prevăzut de lege.
Înalta Curte apreciază că, în raport de circumstanţele reale ale săvârşirii faptei şi de urmările socialmente periculoase ale infracţiunii, nu se impune reducerea pedepsei aplicate inculpatului.
Se constată că recurentul inculpat, profitând de vârsta victimei, care de altfel era şi nepoata sa, a încercat, prin violenţe şi ameninţări, să întreţină relaţii sexuale cu aceasta, acţiunea infracţională a inculpatului fiind oprită datorită intervenţiei mamei părţii vătămate.
În procesul de individualizare a pedepsei nu trebuie minimalizate consecinţele săvârşirii tentativei de viol asupra dezvoltării psiho - somatică a victimei, care, chiar, în condiţiile în care aceasta începuse „viaţa" sexuală, poate suferi traume psihice.
În raport de circumstanţele reale şi personale reţinute, Înalta Curte apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului, corespunde, atât prin cuantum, cât şi prin modalitatea de executare dublului său scop, educativ şi coercitiv, astfel cum este prevăzută de art. 52 C. pen.
În consecinţă, având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpat.
Se va deduce din durata pedepsei aplicată inculpatului, durata prevenţiei la zi.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Ş.N. împotriva deciziei penale nr. 32/ A din 24 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 8 mai 2008 la 10 februarie 2009.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 422/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 469/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
