ICCJ. Decizia nr. 3900/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3900/2009
Dosar nr.8213/99/2006
Şedinţa publică din 24 noiembrie 2009
Asupra recursurilor de faţă:
În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 304 din 16 mai 2007, Tribunalul Iaşi a hotărât următoarele:
I. În baza disp. art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) C. pen. în infracţiunile de:
- furt calificat, prev. şi ped. de art. 208 - 209 alin. (1). lit. e) şi g) C. pen. şi
- lovire şi alte violenţe, prev. şi ped. de art. 180 alin. (1) C. pen.
II. În temeiul disp. art. 11 pct. 2. lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. s-a achitat inculpatul B.E. (fiul lui C. şi E.), pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prev. şi ped. de art. 208 - 209 alin. (1), lit. e) şi g) C. pen.
III. În temeiul disp. art. 11 pct. 2, lit. b) rap. la art. 10 lit. f) C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului B.E., cu datele de stare civilă mai sus precizate, pentru săvârşirea infracţiunii de lovire şi alte violenţe, prev. şi ped. de art. 180 alin. (1) C. pen., ca urmare a lipsei plângerii prealabile a persoanei vătămate C.L.C.
IV. A condamnat inculpatului B.E. (fiul lui C. şi E.), pentru săvârşirea infracţiunilor de:
- viol, prev. şi ped. de art. 197 alin. (2), lit. a) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. (parte vătămată M.A.), la pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare;
- viol, prev. şi ped. de art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. (parte vătămată N.P.) la pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare;
- viol, prev. şi ped. de art. 197 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. (parte vătămată M.A.) la pedeapsa de 6 (şase) ani închisoare:
- viol, prev. şi ped. de art. 197 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. (parte vătămată N.P.) la pedeapsa de 6 (şase) ani închisoare.
- lipsire de libertate în mod ilegal, prev. şi ped. de art. 189 alin. (2) C. pen. (aplic. art. 37 lit. a) C. pen. (parte vătămată M.A.) la pedeapsa de 10 (zece) a închisoare;
- lipsire de libertate în mod ilegal, prev. şi ped. de art. 189 al.2 C. pen. (aplic. art. 37 lit. a) C. pen. (parte vătămată N.P.) la pedeapsa de 10 (zece) a închisoare.
În baza disp. art. 65 alin. (1), (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului alături, fiecare din cele şase pedepse principale stabilite şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 10 ani.
În baza disp. art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatul pedeapsa cea mai grea de 10 (zece) ani închisoare, pe care o sporeşte cu 2 (doi) ani închisoare pedeapsa totală fiind de 12 (douăsprezece) ani.
În baza disp. art. 35 alin. (3) C. pen., s-a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa închisorii, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe o durată de 10 (zece) ani.
În baza disp. art. 61 alin. (1) C. pen. s-a revocat beneficiul liberării condiţionate faţă de restul de pedeapsă de 1198 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 10 (zece ani) închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 449 din 23 noiembrie 1999 a Tribunalului Iaşi, menţinută şi rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 406 din 09 noiembrie 2000 a Curţii de Apel Iaşi, rest ce a fost contopit cu pedeapsa aplicată prin prezenta, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare.
În baza disp. art. 61 alin. (1), teza finală C. pen., s-a aplicat un spor de 1 an închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa finală de 13 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Pe durata şi în condiţiile prev. de art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza disp. art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului, iar în baza disp. art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dispus deducerea din pedeapsa aplicată a perioadei reţinerii şi arestării preventive, respectiv de la 24 februarie 2006 la zi.
A condamnat inculpatul B.D.A. (fiul lui M.) studii două clase, necăsătorit, un copil minor, fără ocupaţie, fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunilor de:
- viol, prev. şi ped. de art. 197 alin. (2), lit. a) C. pen. (parte vătămată M.A.), la pedeapsa de 7 (şapte) ani închisoare:
- viol, prev. şi ped. de art. 197 alin. (2), lit. a) C. pen. (parte vătămată N.P.) la pedeapsa de 7 (şapte) ani închisoare:
- lipsire de libertate în mod ilegal, prev. şi ped. de art. 189 alin. (2) C. pen. (parte vătămată M.A.) la pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare:
- lipsire de libertate în mod ilegal, prev. şi ped. de art. 189 alin. (2) C. pen. (parte vătămată N.P.) la pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare.
În baza disp. art. 65 alin. (1), (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului alături de fiecare din cele patru pedepse principale stabilite şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 5 (cinci) ani.
În baza disp. art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 8 (opt) ani închisoare, sporită cu 1 (un) an închisoare, pedeapsa totală fiind de 9 (nouă) ani .
În baza disp. art. 35 alin. (3) C. pen., s-a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa închisorii, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 5 (cinci) ani.
Pe durata şi în condiţiile prev. de art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza disp. art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului, iar în baza disp. art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dispus deducerea din pedeapsa aplicată a perioadei reţinerii şi arestării preventive, respectiv de la 24 februarie 2006 la zi.
A condamnat inculpatul minor B.C., (fiul lui C. şi T.), pentru săvârşirea infracţiunilor de:
- viol, prev. şi ped. de art. 197 alin. (2), lit. a) C. pen. cu aplic. art. 99 alin. (3) C. pen. (parte vătămată M.A.), la pedeapsa de 3 (trei) ani şi 6 (şase) luni închisoare;
-viol, prev. şi ped. de art. 197 alin. (2), lit. a) C. pen. cu aplic. art. 99 alin. (3) C. pen. (parte vătămată N.P.) la pedeapsa de 3 (trei) ani şi 6 (şase) luni închisoare;
- lipsire de libertate în mod ilegal, prev. şi ped. de art. 189 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 99 alin. (3) C. pen. (parte vătămată M.A.) la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare;
- lipsire de libertate în mod ilegal, prev. şi ped. de art. 189 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 99 alin. (3) C. pen. (parte vătămată N.P.) la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare.
În baza disp. art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4 (patru) ani închisoare, sporită cu 6 (şase) luni închisoare, pedeapsa totală fiind de 4 (patru) ani şi 6 (şase) luni ani.
Pe durata şi în condiţiile prev. de art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza disp. art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului, iar în baza disp. art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) dispune deducerea din pedeapsa aplicată a perioadei reţinerii şi arestării preventive, respectiv de la 24 februarie 2006 la zi.
IV. În baza disp. art. 14 şi art. 346 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 998 - 999, art. 1000 alin. (2) şi art. 1003 C. civ., inculpaţii B.E., B.D.A. şi B.C., inculpatul minor în solidar cu partea responsabil civilmente B.T., au fost obligaţi să plătească părţilor civile:
- M.A., fiecare câte o sumă de 3000 RON, cu titlu de daune morale şi
- N.P., fiecare câte o sumă de 3000 RON, cu titlu de daune morale.
În temeiul disp. art. 353 C. proc. pen. s-a menţinut măsura sechestrului asigurător instituit, prin încheierea din data de 11 septembrie 2006, asupra bunurilor mobile şi imobile pe care le deţine inculpatul B.C. împreună cu partea responsabil civilmente B.T., respectiv o casă în suprafaţă de 250 mp în comuna Miroslava, judeţul Iaşi, până la concurenţa sumei de 18.000 lei.
S-a dispus comunicarea unei copii de pe prezenta hotărâre Oficiului de cadastru şi Publicitate Imobiliară - Iaşi.
S-a constatat că partea vătămată C.L.C. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza disp. art. 191 alin. (1) - (3) C. proc. pen., inculpaţii au fost obligaţi să plătească statului cheltuieli judiciare, după cum urmează:
- inculpaţii B.E. şi B.C., inculpatul minor în solidar cu partea responsabil civilmente B.T., câte o sumă de 1000 Iei fiecare şi
- inculpatul B.D.A. suma de 1150 lei, din care 150 Iei reprezintă onorariul apărătorului desemnat din oficiu, ce va fi avansat Baroului de Avocaţi Iaşi din fondurile speciale ale M.J.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în esenţă următoarele:
În seara zilei de 18 februarie 2006, inculpaţii B.E., B.D.A. şi B.C. le-au constrâns pe minorele M.A. şi N.P. să îi însoţească pe un teren viran unde le-au determinat, prin folosirea de violenţe şi ameninţări, să întreţină relaţii sexuale, normale, anale şi orale. Apoi, părţile vătămate au fost obligate să îi însoţească la locuinţa inculpatului B.E., din comuna Miroslava unde au fost ţinute până în ziua de 19 februarie 2006, împotriva voinţei lor, timp în care inculpatul le-a violat din nou, pe amândouă.
Inculpatul B.E. a fost trimis în judecată şi pentru fapta de a fi sustras, în noaptea de 2/3 februarie 2006, în timp ce se afla într-un loc public, prin folosirea de violenţe, ceasul şi brăţara părţii vătămate C.L.E.
Instanţa a reţinut că din probele existente la dosarul cauzei nu rezultă că inculpatul ar fi deposedat partea vătămată de vreun bun, prin violenţă, în scopul săvârşirii pe nedrept. Ceea ce s-a putut dovedi a fost doar acţiunea violentă de lovire exercitată de inculpatul B. asupra lui C. Această împrejurare a condus instanţa la necesitatea separării componentelor infracţiunii complexe şi la schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tâlhărie în infracţiunile de furt calificat comisă în loc public şi în timpul nopţii şi lovire şi alte violenţe, prev. de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. e), g) C. pen. şi art. 180 alin. (1) C. pen.
Faţă de cele arătate, instanţa a dispus achitarea inculpatului pentru infracţiunea de furt calificat, nedovedindu-se nici existenţa bunurilor luate, nici acţiunea circumscrisă elementului material, pe considerentul că fapta nu există, inexistenţa acesteia înlăturând răspunderea penală, infracţiunea fiind unicul temei al răspunderii. La adoptarea acestei soluţii a concurat şi principiul că orice dubiu profită inculpatului.
În ceea ce priveşte infracţiunea prev. de art. 180 alin. (1) instanţa a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului pe considerentul lipsei plângerii prealabile a persoanei vătămate, în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. f) C. proc. pen.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză, plângerile şi declaraţiile părţilor vătămate, acte medico - legale, procese verbale de prezentare pentru recunoaştere de pe fotografiile inculpaţilor, proces - verbal de cercetare a locului faptei, proces - verbal de confruntare, declaraţiile martorilor, declaraţiile inculpaţilor.
Împotriva acestei hotărâri sau declarat apel inculpaţii B.E., B.D.A. şi B.C., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Curtea de Apel Iaşi, prin Decizia penală nr. 6 din 16 aprilie 2009, a respins, ca nefondate apelurile inculpaţilor, menţinând starea de arest a acestora şi dispunând obligarea lor la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, fiind suportate din fondul M.J.L.C.
În termen legal, împotriva acestei decizii penale au declarat recurs inculpaţii.
Inculpatul B.E. a invocat cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 6, 18 şi 14 C. proc. pen.
S-a susţinut că atât el, cât şi inculpatul B.C., au avut acelaşi apărător, deşi interesele lor procesuale erau contrare, astfel încât, nebeneficiind de o apărare efectivă şi obiectivă, se impune casarea hotărârilor pronunţate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.
În subsidiar, s-a solicitat achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., susţinându-se că nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina sa. În vederea descoperirii adevăraţilor autori, s-a mai cerut şi trimiterea dosarului la parchet.
Într-un ultim subsidiar, s-a solicitat reducerea pedepsei aplicate inculpatului.
Recurentul inculpat B.D.A. a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunţate şi achitarea în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a), c), d) C. proc. pen.
În primul rând, a susţinut că infracţiunea de viol nu s-a comis, deflorarea părţii vătămate fiind mai veche de 7-9 zile, conform actelor medicale depuse la dosarul cauzei.
În al doilea rând, a susţinut că nu el este autorul faptei, iar în ultimul rând, că victimele nu au fost constrânse să întreţină actele sexuale.
Temeiul juridic al recursului îl constituie disp. art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.
Recurentul inculpat B.C. a invocat cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 18 şi 14 C. proc. pen., solicitând, în principal, achitarea în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., susţinând că fapta nu a fost comisă de el şi nu are nicio legătură cu aceasta.
În subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei aplicate, având în vedere că a avut contribuţia cea mai mică la săvârşirea faptelor, iar la data acestora avea doar 16 ani.
Examinând recursurile, atât prin prisma motivelor invocate cât şi din oficiu, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acestea nu sunt fondate, pentru următoarele considerente:
Din analiza materialului probator administrat în cauză, Înalta Curte că instanţele au stabilit în mod corect şi complet situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor, participaţia şi contribuţia acestora la săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina lor.
Declaraţiile părţilor vătămate şi ale martorilor, date atât în cursul urmăririi penale, cât şi al cercetării judecătoreşti, au fost examinate detaliat, coroborate şi evaluate în mod corect, instanţele înlăturând susţinerile pro-causa, nereale şi nedovedite.
Aceste probe au fost coroborate şi cu datele rezultând din actele medico legale privind leziunile suferite de părţile vătămate şi care pot data din 18 februarie 2006, precum şi din procesele - verbale de recunoaştere a inculpaţilor.
Poziţia procesuală a inculpaţilor a fost analizată amănunţit, fiecare declaraţie a acestora, fiecare versiune prezentată fiind examinată şi evaluată în contextul materialului probator, astfel că instanţa a putut stabili succesiunea corectă a faptelor şi participaţia, în fiecare moment al desfăşurării lor a celor trei inculpaţi, precum şi modul în care aceştia au încercat să altereze adevărul, inculpatul B.E., influenţând nemijlocit persoanele care urmau a fi audiate ca martori, dar şi pe ceilalţi făptuitori.
Cei trei inculpaţi au admis totuşi că s-au aflat în prezenţa părţilor vătămate N.P. şi M.A., la data de 18 februarie 2006, iar B.D.A. şi B.C. s-au şi autodenunţat cu privire la exercitarea agresiunilor sexuale asupra victimelor, ei recunoscând că le-au obligat să întreţină relaţii sexuale pe câmp, iar când au ieşit din cabana lui B., le-au pus gecile pe cap.
Strategia apărării adoptată de inculpaţi şi care a cuprins reveniri la declaraţii, nuanţări ale susţinerilor făcute, versiuni noi, influenţarea şi intimidarea martorilor, punerea de acord asupra poziţiei procesuale adoptate, în final, de toţi trei, a fost prezentată integral de instanţe şi denunţată prin dovezile administrate în cauză şi argumentele logice decurgând din interpretarea acestora.
Aşa fiind, instanţele au reţinut în mod întemeiat vinovăţia inculpatului B.E., pentru săvârşirea a două infracţiuni de viol în formă calificată a comiterii de mai multe persoane împreună şi a două infracţiuni de viol în formă simplă prev. de art. 197 alin. (1) lit. a) C. pen., respectiv, art. 197 alin. (1) C. pen. De asemenea, vinovăţia inculpatului a fost reţinută şi pentru săvârşirea a două infracţiuni de lipsire de libertate în mod ilegal asupra unei victime minore prev. de art. 189 alin. (2) C. pen.
Înalta Curte constată că în cauză nu există temeiuri de achitare a inculpatului şi nici de restituire a cauzei la procuror, condamnarea acestuia fiind legală şi temeinică.
Poziţia procesuală a inculpatului B.E., nu a fost contrară celorlalţi doi inculpaţi care l-au susţinut în demersul lui de a denatura adevărul, astfel că în cauză nu se poate invoca existenţa unor interese procesuale opuse care să fi fost încălcate în ce priveşte asigurarea asistenţei juridice şi care să o fi lipsit de conţinut şi de eficienţă. Dimpotrivă Înalta Curte constată că în cauză au fost respectate disp. art. 6 şi art. 171 C. proc. pen. În ceea ce îi priveşte pe inculpaţii B.D.A. şi B.C., instanţele au reţinut vinovăţia acestora pentru săvârşirea a câte două infracţiuni de viol calificat şi lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen. şi art. 189 alin. (2) C. pen., cu reţinerea dispoziţiilor referitoare la starea de minoritate prev. de art. 99, alin. (3) C. pen. în cazul inculpatului B.C.
Probele administrate demonstrează săvârşirea acestor fapte de către inculpaţi, înfrângerea voinţei părţilor vătămate şi agresarea lor, fizică, reţinerea şi împiedicarea de a-şi exercita libertatea de deplasare.
Împrejurarea că rapoartele de constatare medico - legală întocmite la data de 22 februarie 2006 de Institutul de medicină legală Iaşi - Serviciul medico - legal concluzionează că victimele prezintă deflorări mai vechi de 7-9 zile, neputând fi stabilită data exactă, nu are relevanţă pentru stabilirea existenţei infracţiunii de viol.
Pe de o parte, data constatărilor medico - legale se situează la 5 zile de la data faptei, interval de timp apropiat de limita minimă de 7 zile stabilită de medicul legist; pe de altă parte, împrejurarea că părţile vătămate ar fi fost deflorate anterior datei de 18 februarie 2006 nu exclude consumarea infracţiunilor de viol, de către inculpaţi, în această zi, în împrejurările reţinute de instanţa de judecată.
În consecinţă, neexistând temeiuri de achitare şi nici de restituire a cauzei la procuror, Înalta Curte va respinge criticile formulate prin motivele de recurs potrivit disp. art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., ca nefondate.
Tot astfel, neîntemeiate sunt şi criticile privind modul de individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor.
Instanţa a făcut o corectă evaluare a criteriilor generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) S-a arătat că faptele comise prezintă un grad de pericol social foarte ridicat constatând că modul şi împrejurările în care acestea au fost săvârşite (asupra unor minore care au fost lipsite de libertate o perioadă de timp, noaptea, de mai multe persoane care au acţionat împreună), consecinţele fizice şi psihice suferite de părţile vătămate care au nevoie de consiliere şi asistenţă specializată.
De asemenea, au fost avute în vedere toate datele care caracterizează persoana inculpaţilor, analizându-se comportamentul familial şi social al acestora, conduita procesuală, natura antecedentelor penale în cazul lui B.E.
Pedepsele aplicate au reflectat în mod corespunzător aceste criterii şi au urmărit asigurarea scopului preventiv - educativ al sancţiunii penale, fiind necesare procurorului de reinserţie socială a inculpaţilor, potrivit disp. art. 52 C. pen.
Pentru aceste considerente, în conformitate cu disp. art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţi.
În baza art. 38517 alin. (4) C. proc. pen. şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat se va deduce timpul reţinerii şi arestării preventive de la 24 februarie 2006 la 24 noiembrie 2009.
Recurenţii inculpaţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen., onorariul apărătorului din oficiu pentru asistenţa juridică a inculpatului B.C. fiind avansat din fondul M.J.L.C., conform art. 189 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii B.E., B.D.A. şi B.C. împotriva Deciziei penale nr. 6/MF din 16 aprilie 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia minori şi familie.
Deduce din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 24 februarie 2006 la 24 noiembrie 2009.
Obligă recurentul inculpat B.C. la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Obligă recurenţii inculpaţi B.E. şi B.D.A. la plata sumei de câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 24 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3899/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3926/2009. Penal → |
|---|
