ICCJ. Decizia nr. 3899/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3899/2009
Dosar nr.61/118/2005
Şedinţa publică din 24 noiembrie 2009
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 276 pronunţată la 12 iunie 2008, Tribunalul Constanţa a hotărât:
„Ia act de renunţarea inculpatului S.B. la vizionarea în şedinţă publică a casetei cu înregistrarea reconstituirii împrejurărilor în care au fot ucise victimele.
Respinge cererea aceluiaşi inculpat privind aplicarea dispoziţiilor art. 327 alin. (3) C. proc. pen. în ceea ce priveşte pe numita F.E.C., ca nefondată.
În baza art. 334 C. proc. pen., respinge cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpaţii N.Ş. şi S.B. ca nefondate.
În baza art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen., condamnă pe inculpatul N.Ş. (fiul lui M. şi M.) la pedeapsa de 6 (şase) ani şi 8 (opt) luni închisoare.
În baza art. 174 raportat la art. 175 lit. a) şi c) şi art. 176 lit. a), b) şi d) C. pen.,condamnă pe acelaşi inculpat la pedeapsa detenţiunii pe viaţă.
În baza art. 65 C. pen., aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi e) C. pen., pe o durată de 10 (zece) ani.
În baza art. 211 alin. (2) lit. a), b) şi c) C. pen., condamnă pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 14 (paisprezece) ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. a)) C. pen., coroborat cu art. 35 alin. (1) C. pen., contopeşte pedepsele aplicate, inculpatul N.Ş. execută pedeapsa detenţiunii de viaţă şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi e) C. pen., pe o durată de 10 (zece) ani.
În baza art. 71 C. pen., interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi e) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), deduce din pedeapsa aplicată perioada executată prin reţinere şi arest preventiv, de la data de 15 decembrie 2004, la zi.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., coroborat cu art. 300, art. 160 alin. (1) şi alin. (3) C. proc. pen., menţine măsura arestării preventive faţă de inculpatul N.Ş.
În baza art. 160b alin. (2) C. proc. pen., respinge ca nefondată cererea de revocare a măsurii arestării preventive formulată de acelaşi inculpat.
În baza art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen., condamnă pe inculpatul S.B. (fiul lui M. şi N.) la pedeapsa de 6 (şase) ani şi 8 (opt) luni închisoare.
În baza art. 174 raportat la art. 175 lit. a) şi art. 176 lit. a), b) şi d) C. pen., condamnă pe acelaşi inculpat la pedeapsa detenţiunii pe viaţă.
În baza art. 65 C. pen., aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi e) C. pen., pe o durată de 10 (zece) ani.
În baza art. 211 alin. (2) lit. a), b) şi c) C. pen., condamnă pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 14 (paisprezece) ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. a) C. pen., coroborat cu art. 35 alin. (1) C. pen., contopeşte pedepsele aplicate, inculpatul S.B. execută pedeapsa detenţiunii pe viată şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi e) C. pen., pe o durată de 10 (zece) ani.
În baza art. 71 C. pen., interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi e) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), deduce din pedeapsa aplicată perioada executată prin arest preventiv de la data de 16 decembrie 2004, la zi.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., coroborat cu art. 3002, art. 160b alin. (1) şi alin. (3) C. proc. pen., menţine măsura arestării preventive faţă de inculpatul S.B.
În baza art. 139 alin. (1) raportat la art. 145 alin. (1) C. proc. pen., respinge ca nefondată cererea aceluiaşi inculpat de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea.
În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen. în referire la art. 14 C. proc. pen., art. 998, art. 999 şi art. 1003 C. civ.;
Admite în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă P.I. şi obligă inculpaţii N.Ş. şi S.B. în solidar către aceasta la plata sumei de 16.989 euro (şaisprezece mii nouă sute optzeci şi nouă) în echivalent în lei la cursul B.N.R. la data plăţii efective, reprezentând despăgubiri civile, din care 16.000 euro (şaisprezece mii) pentru daune morale şi 989 (nouă sute optzeci şi nouă) pentru daune materiale (cotă parte din suma luată din apartamentul familiei I. de către cei doi inculpaţi).
Admite în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă P.C. şi obligă inculpaţii N.Ş. şi S.B. în solidar către aceasta, la pliilu sumei de 4.750 euro (patru mii şapte sute cincizeci) în echivalent în lei la cursul B.N.R. la data plăţii efective reprezentând despăgubiri civile din care 4.000 euro (patru mii) pentru daune morale şi 750 euro (şapte sute cincizeci) pentru daune materiale (cotă parte din suma luată din apartamentul familiei Ion de către cei doi inculpaţi).
Admite în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă G.P.O. şi obligă inculpaţii N.Ş. şi S.B. în solidar către aceasta la plata sumei de 7.334 euro (şapte mii trei sute treizeci şi patru) în echivalent în lei la cursul B.N.R. la data plăţii efective, reprezentând despăgubiri civile din care 7.000 euro (şapte mii) pentru daune morale şi 334 euro (trei sute treizeci şi patru) pentru daune materiale (cotă parte din suma luată din apartamentul familiei Ion de către cei doi inculpaţi).
Constată că martorul E.I., în calitate de mandatar al părţii civile G.P.O., conform procurii judiciare autentificată din 4 august 2005 la Birou notar Public, C.A.A., cu sediul în municipiul Mangalia, nu a formulat pretenţii civile în numele acesteia.
Admite în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă P.I. şi obligă inculpaţii N.Ş. şi S.B., în solidar către aceasta la plata sumei totale 7334 euro (şapte mii trei sute treizeci şi patru) în echivalent în lei la cursul B.N.R. în data plăţii efective reprezentând despăgubiri civile, din care 7.000 euro (şapte mii) pentru daune morale şi 334 euro (trei sute treizeci şi patru) pentru daune materiale (cotă parte din suma luată de către cei doi inculpaţi din apartamentul familiei I.).
Admite în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă S.O. şi obligă inculpaţii N.Ş. şi S.B. în solidar către aceasta la plata sumei totale de 7334 euro (şapte mii trei sute treizeci şi patru) în echivalent în lei la cursul B.N.R. la data plăţii efective şi 146 lei (1.460.000 lei vechi) reprezentând despăgubiri civile, din care 7.000 euro (şapte mii) pentru daune morale şi 334 euro (trei sute treizeci şi patru) şi 146 lei pentru daune materiale (cotă parte din suma luată de către cei doi inculpaţi din apartamentul familiei Ion şi cheltuieli pomenire).
Suma de 146 lei se acordă reactualizată la data plăţii efective în raport de indicele de inflaţie.
Admite în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă M.V. şi obligă inculpaţii N.Ş. şi S.B. în solidar către aceasta la plata sumei de 7334 euro (şapte mii trei sute treizeci şi patru) cu titlu de despăgubiri civile, în echivalent în lei la cursul B.N.R. la data plăţii efective, reprezentând 7.000 euro (şapte mii) pentru daune morale şi 334 euro (trei sute treizeci şi patru) pentru daune materiale (cotă parte din banii luaţi din apartamentul familiei I., de către cei doi inculpaţi).
Admite în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă P.I. şi obligă inculpaţii N.Ş. şi S.B. în solidar către aceasta la plata sumei de 7334 euro (şapte mii trei sute treizeci şi patru) în echivalent în lei la cursul B.N.R. la data plăţii efective, reprezentând despăgubiri civile, respectiv 7.000 euro (şapte mii) pentru daune morale şi 334 euro (trei sute treizeci şi patru) pentru daune materiale (cotă parte din suma luată de inculpaţi din apartamentul familiei Ion).
Admite în partea acţiunea civilă formulată de partea civilă E.V. în nume propriu şi obligă inculpaţii N.Ş. şi S.B. în solidar către aceasta la plata sumei totale de 11.334 euro (unsprezece mii trei sute treizeci şi patru) şi 10.000 (zece mii) lei (100.000.000 lei vechi) reprezentând despăgubiri civile din care 11.000 euro (unsprezece mii) în echivalent în lei la cursul B.N.R. la data plăţii efective pentru daune morale, iar 334 euro (trei sute treizeci şi patru) în echivalent în lei la cursul B.N.R. la data plăţii efective şi 10.000 lei pentru daune materiale (cotă parte din suma luată din apartamentul familiei Ion de către cei doi inculpaţi, cheltuieli de înmormântare şi pomenire). Suma de 10.000 lei se acordă reactualizată la data plăţii efective în raport de indicele de inflaţie.
Constată că partea civilă E.V. nu a formulat pretenţii civile în calitate de mandatar pentru M.V., P.I. şi S.O., conform procurii judiciare autentificată sub nr. 1627 din 30 septembrie 2005 la Birou Notar Public, J.V. din Mangalia.
Admite în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă D.V., în nume propriu şi în calitate de mandatar, iar ulterior de moştenitoare a părţii civile I.V. decedat la data de 24 decembrie 2006 şi obligă inculpaţii N.Ş. şi S.B. în solidar către aceasta la plata sumei de 12.650 euro (doisprezece mii şase sute cincizeci) în echivalent în lei la cursul B.N.R. la data plăţii efective, reprezentând despăgubiri civile, din care 7.000 euro (şapte mii) pentru daune morale şi 5.650 euro (cinci mii şase sute cinci zeci) pentru daune materiale (cotă parte din banii luaţi din apartamentul familiei Ion de către cei doi inculpaţi, cheltuieli de înmormântare şi pomenire).
Respinge restul pretenţiilor civile formulate de părţile civile P.I., P.C., G.P.O., P.l., S.O., M.V., P.I., E.V. şi D.V., personal sau prin mandatari, ca nefondate.
Respinge pretenţiile civile formulate de partea civilă E.V. în calitate de mandatar al părţii civile P.V., conform procurii speciale autentificată sub nr. 46 din 27 ianuarie 2005 la Birou Notar Public C.D.D. din Cluj-Napoca.
Constată că N.M. succesoarea victimei I.L. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
Constată că părţile vătămate A.S. şi A.S. au renunţat la pretenţiile civile (despăgubiri civile cu titlu de daune materiale) a căror valoare au estimat-o la suma de 24.400 lei (douăzeci şi patru mii patru sute) (244.000.000 Iei vechi - două sute patruzeci şi patru milioane lei vechi).
În baza art. 118 alin. (1) lit. b), e) C. pen., dispune măsura de siguranţă a confiscării speciale şi pe cale de consecinţă, confiscarea de la inculpaţii N.Ş. şi S.B. a următoarelor: cureaua, colierele din plastic alb, lamă de cuţit zimţată, trei pachete ambalaj pentru cartele C., husa termobag, două rachete tenis marca W., două mingii de tenis şi un recipient pentru apă, bunuri aflate în husa termobag.
Bunurile menţionate sunt depuse la camera de corpuri delicte a Tribunalului Constanţa.
Dispune restituirea către părţile civile şi succesori ai victimelor (conform certificatelor de moştenitor) respectiv: P.I., P.V., P.I., G.P.O., S.O., P.I., M.V., N.M., E.V., D.V. şi P.C., a genţii sport marca W., împreună cu o rachetă de tenis marca P. şi 9 (nouă) mingii de tenin, geantă care a fost ridicată din apartamentul familiei Ion pentru examinări comparative şi care împreună şi cu bunurile menţionate se află depuse la camera de corpuri delicte a Tribunalului Constanţa.
În baza art. 193 alin. (2) C. proc. pen., admite în parte cererea părţii civile D.V. şi obligă inculpaţii N.Ş. şi S.B., la plata sumei de 391 lei fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare (cheltuieli deplasare).
Respinge cererea formulată de P.C., de obligare a inculpaţilor la cheltuieli judiciare (cheltuieli deplasare) ca nefondată.
În baza art. 192 alin. (6) C. proc. pen., cheltuielile pentru plata interpretului de limba albaneză desemnat pentru inculpatul S.B. rămân în sarcina statului.
În baza art. 191 C. proc. pen. şi art. 189 C. proc. pen., obligă inculpaţii N.Ş. şi S.B. la plata sumei de 4077,5 lei fiecare reprezentând cheltuieli judiciare către stat, din care câte 2480 lei şi câte 20 lei ocazionate de faza de urmărire penală (această din urmă sumă cu titlu de onorariu avocat oficiu către Baroul Constanţa pentru avocat S.A. - delegaţie nr. 007668/2004), iar câte 1597,5 lei cheltuieli judiciare ocazionate de faza de cercetare judecătorească, cu precizarea că suma de câte 37,5 lei reprezentând taxe expertiză medico-legală (trei rapoarte întocmite de Serviciul de Medicină Legală Constanţa, a fost achitată către sus-menţionata instituţie, prin serviciul contabilitate al Tribunalului Constanţa, cu factura din 20 februarie 2007, în valoare de 75 lei.
În baza art. 191 coroborat cu art. 190 alin. (1) C. proc. pen., obligă inculpatul S.B. la plata sumei de 164,4 lei cheltuieli judiciare către stat, reprezentând cheltuieli deplasare prilejuite de chemarea la termenul de judecată din 21 februarie 2007 a martorului D.I.G.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul Constanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
La data de 1 iunie 2004, inculpaţii N.Ş. şi S.B. au sustras din locuinţa părţilor vătămate A.S. şi A.S. aproximativ 100 grame bijuterii din aur, 4600 dolar SUA, 100 euro, 34.000.000 lei, trei ceasuri de mână şi două telefoane mobile, cauzând un prejudiciu pe care părţile vătămate - au estimat la 245.000.000 lei.
La data de 29 septembrie 2004, cu premeditare, aceiaşi inculpaţi le-au ucis pe victimele I.L., I.A. şi I.A.V. pe prima prin strangulare, a doua prin înjunghiere şi a treia prin strangulare, lovire şi îngropare de vie şi le-au deposedat de bunuri şi bani, respectiv un autoturism O.A.C., două telefoane mobile, două rachete de tenis, obiecte de îmbrăcăminte în valize, acte de identitate şi de proprietate, cât şi de suma de aproximativ 6000 euro.
Situaţia de fapt s-a dovedit cu mijloacele de probă următoare: declaraţiile părţii civile E.V.; procesele-verbale de cercetare penală la faţa locului în apartament şi asupra autoturismului victimelor, însoţite de planşele foto; procesul-verbal încheiat cu ocazia descoperirii celor trei cadavre plus planşele foto; proces-verbal de identificare a victimelor;rapoartele de constatare medico-legală de necropsie şi planşele foto; declaraţiile părţilor vătămate şi civile; procesele-verbale de confruntare; procesul verbal de reconstituire plus planşa foto şi caseta video; procesele-verbale de percheziţie; procesele-verbale privind efectuarea interceptărilor şi înregistrărilor convorbirilor telefonice; rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică, biocriminalistică şi dactiloscopică; procesul-verbal de predare a pachetului cu documentele victimelor, de către inculpatul N.Ş. plus planşa foto; procesul-verbal de verificare a registrului de consultaţii de la Spitalul Municipal Mangalia; procesele-verbale de ridicare a rachetelor de tenis, precum şi planşa foto; procesul-verbal de predare a unei chei de către martorul T.A.; adresele Serviciului Criminalistic privind efectuarea comparaţiilor dactiloscopice; procesul-verbala de verificare a cheii predate de inculpatul N.Ş., la autoturismul O.A.C.; adresa din 16 decembrie 2004 a M. SA Bucureşti; adresa din 7 decembrie 2004 a Serviciului Român de Informaţii Bucureşti şi adresa din 13 octombrie 2004 a R. SA Constanţa, privind listingul convorbirilor de la telefonul fix al victimelor; adresele din 5 noiembrie 2004 şi din 22 noiembrie 2004; ale M. SA privind listingul convorbirilor efectuate de la telefoanele mobile ale celor două victime; adresele băncilor comerciale privind situaţia conturilor victimelor; înscrisurile în limba germană privind situaţia contului victimei I.A.; plângerea şi declaraţiile părţii vătămate A.S.) declaraţiile părţii vătămate A.S.; procesul-verbal de cercetare la faţa locului în apartamentul părţilor vătămate antemenţionate, plus planşa foto; raportul de constatare tehnico-ştiinţifică asupra încuietorii de la uşa apartamentului aceloraşi părţi vătămate; procesul-verbal de predare de către martora P.F.C., a filei dictando cu schiţa apartamentului desemnată de A.A. şi schiţa propriu-zisă; raportul de constatare medico-legală asupra numitei A.A.; certificatul de căsătorie (copie) a părţilor vătămate A.S. şi A.S.; procesul-verbal de recunoaştere a verighetei, de către partea vătămată A.S. şi planşa foto; procesul-verbal de restituire a verighetei; rapoartele de expertiză psihiatrică; declaraţiile inculpaţilor.
Din analiza cauzei, s-a reţinut următoarea situaţie de fapt:
La data de 01 iunie 2004, în baza unei înţelegeri prealabile cu martora A.A., inculpaţii N.Ş. şi S.B. s-au deplasat la locuinţa părinţilor martorei, din Constanţa, au pătruns în interior cu acordul acesteia şi au sustras bijuterii din aur - aprox. 100 grame, 3 ceasuri de mână, 2 telefoane mobile, 4600 dolar SUA, 100 euro, 3400 lei, cauzând părţilor vătămate A.S. şi A.S. un prejudiciu în sumă de 24.500 lei; în acest sens, sunt declaraţiile celor 2 părţi vătămate, declaraţiile inculpatului N.Ş. coroborate cu declaraţiile martorei A.A., procesul-verbal de percheziţie domiciliară la locuinţa inculpatului N.Ş. când s-a găsit verigheta aparţinând părţilor vătămate, schiţa apartamentului întocmită de fiica acestora şi pe care, aruncând-o, inculpatul N.Ş. a recuperat-o şi a păstrat-o „ca măsură de precauţie". Sub aspectul încadrării juridice, fapta celor 2 inculpaţi de a deposeda de bunuri pe cele 2 părţi vătămate în scopul însuşirii pe nedrept constituie infracţiunea de „furt calificat" prevăzută de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen.
Apărarea inculpatului S.B. care neagă sau minimalizează contribuţia sa este înlăturată, în primul rând, de propriile sale afirmaţii potrivit cărora a asistat la întocmirea planului infracţional, l-a însoţit pe inculpatul N. în apartament, a legata-o (conform înţelegerii) pe martora, apoi de declaraţiile martorei A.A. - care a relatat în mod constant contribuţia inculpatului la săvârşirea furtului (luarea hotărârii infracţionale, trecerea la executarea efectivă prin deplasarea la apartament, imobilizarea sa, primirea banilor şi predarea celuilalt inculpat), declaraţiile inculpatului N.Ş., în condiţiile în care era în relaţii de prietenie cu martora care avea nevoie de bani şi, ştiind ca părinţiis-ar fi opus, a fost de acord să însceneze tâlhărirea acesteia finalizată cu deposedarea părţilor vătămate de bunuri. În consecinţă, activitatea inculpatului S.B. nu s-a redus la omisiunea denunţării martorei A.A. sau a coinculpatulul N. aşa încât nu se impune, conform art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de „furt calificat" prevăzută de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen. în infracţiunea de „nedenunţare a unei infracţiuni" prevăzută de art. 262 C. pen.
La aproximativ 4 luni, potrivit declaraţiilor inculpatului N.Ş. date în cursul urmăririi penale şi în cursul judecăţii, fond, cei doi inculpaţi care se cunoşteau bine, erau în relaţii de prietenie de mai mult timp, consolidate prin săvârşirea deja a unei infracţiuni (furtul împotriva părţilor vătămate soţii A.) au hotărât suprimarea vieţii victimelor I.A., I.L. şi a fetiţei acestora I.A., în vârstă de 6 ani. Pentru realizarea hotărârii infracţionale, în dimineaţa zilei de 29 septembrie 2004, inculpaţii S.B. şi N.Ş. s-au deplasat cu autoturismul celui din urmă la apartamentul victimelor din Mangalia unde, în timp ce primul a stat mai ferit, inculpatul N., nepotul victimei I.L. (sora mamei sale) şi-a făcut simţită prezenţa şi, când le-a deschis, au lovit-o şi i-au suprimat viaţa prin strangulare.
După aceasta, înarmat cu un cuţit, inculpatul N.Ş. l-a aşteptat în hol, în spatele uşii pe soţul femeii, victima I.A. în timp ce inculpatul S.B. supraveghea de la balcon revenirea acesteia în apartament; în momentul în care, victima a intrat pe uşă, conform planului, inculpatul N.Ş. a atacat-o cu cuţitul, fiind urmat de inculpatul S.B. care a lovit-o şi el cu cuţitul, ambii producându-i leziuni ce au condus la deces. Dacă inculpatul N.Ş. recunoaşte comiterea faptelor, cu unele nuanţări, din instict de apărare încercând să-şi minimalizeze acţiunile, inculpatul S.B. neagă exercitarea oricărei violenţe cu intenţia de a ucide victimele; însă, apărarea sa nu este verosimilă-relaţiile dintre cei doi inculpaţi, deplasarea sa Ia locuinţa victimelor rudele coinculpatului, fără a indica un argument plauzibil şi „aplicarea unei corecţii", atacarea victimelor pe rând, ştiind că, iniţial, se afla numai I.L., aşteptându-l apoi pe I.A., agresivitatea cu care au acţionat, cu corpuri apte să produc moartea, întrerupând activitatea infracţională abia când şi cea de-a doua victimă a decedat, deşi era rănit la picior, având nevoie de minime îngrijiri medicale.
Cum nu există martori oculari, iar inculpaţii încearcă să arate că „unul a fost spectator, iar celalalt a acţionat asupra victimelor", este cert ca amândoi au plănuit activitatea infracţională, amândoi au intrat în locuinţa, amândoi s-au înarmat cu sârme, cuţite din bucătăria victimelor şi au părăsit apartamentul după ce victimele au fost ucise; apărarea inculpatului S.B. că ar fi încercat sa împiedice violenţele exercitate de celălalt inculpat este înlăturată de propria sa afirmaţie „de a aplica o corecţie victimelor" şi de acţiunile sale ulterioare - sustragerea actelor autoturismului O.A., 6000 euro, 2 telefoane mobile L., actele casei, acte de identitate, deplasarea la spitalul din Mangalia pentru a i se acorda îngrijirile necesare pentru rana produsă în timpul uciderii victimei I.A. când inculpatul N.Ş. în multitudinea loviturilor aplicate acesteia, dat fiind şi starea emoţionala în care se afla, l-a înţepat cu cuţitul în picior pe inculpatul S.B.
Consecvenţi planului de suprimare a familiei Ion, inculpaţii s-au deplasat la şcoala unde învăţa minora I.A. care, la solicitarea verişorului său-inculpatul N.Ş. l-a însoţit la autoturism unde se afla şi martorul T.A. (venit la cererea inculpatului S.B.), s-au urcat cu toţii în autoturism şi, îndreptându-se spre Constanţa, la ieşirea din staţiunea Eforie Sud, au oprit, inculpatul N. a încercat să o sugrume cu mâinile şi, nereuşind, i-a dat cureaua de la pantaloni inculpatului S. care a strangulat-o, acţiunea fiind continuată de martor până când victima, nu a mai mişcat după care a pus-o în portbagaj, fiind legată de mâini şi picioare. Apoi, cei doi inculpaţi şi martorul s-au deplasat în zona pădurii din V.T. şi, deşi victima nu murise, au îngropat-o. Uciderea victimei I.A. de către cei doi inculpaţi rezultă din declaraţiile inculpatului N.Ş. coroborate cu declaraţiile martorului T.A.; ca şi in cazul celorlalte victime I., inculpatul S.B. neagă orice implicare, asumându-şi fie rolul de „spectator neputincios", fie o stare de imposibilitate fizică din cauza rănii de la picior şi tratamentului suportat, însă apărările sale sunt contrazise de declaraţiile coinculpatului, ale martorului T.A. pe care el îl anunţase să vină aşa încât nu poate fi crezută vreo stare de teamă faţă de acesta în condiţiile în care se şi cunoşteau foarte bine, ambii au constituţii atletice, practicând împreună sportul. De altfel, faţă de relaţiile dintre cei trei, de capacitatea intelectuală, fizica şi personalitatea inculpatului S.B., împrejurarea de a nu profita să rămână la spital, ştiind ce urma, creează convingerea că a acţionat de la bun început cu inculpatul N.Ş. în deplină cunoştinţă de cauză pentru uciderea familiei I.A., L. şi A.
Instanţa are rezerve asupra mobilului faptei, acuzarea nereuşind sa demonstreze pe deplin ca răzbunarea a stat la baza hotărârii infracţionale, mai degrabă fiind credibile afirmaţiile martorului cu identitate protejată I.M. (care a arătat că auzise de la T.A. că B. şi Ş. au fost implicaţi într-o organizaţie de traficanţi de droguri şi că „bărbatul" din Mangalia aflase ca voiau „să-i tragă ţeapă" şefului organizaţiei căruia intenţiona „să-i trădeze" şi, nefiind de acord să tacă, l-au tăiat cu un cuţit); însă oricare mobil ar fi cântărit mai greu, declaraţiile celor 2 inculpaţi, cu nuanţările făcute de fiecare, (inculpatul S.B. recunoscând prezenţa sa la atacarea tuturor victimelor), coroborate cu declaraţiile martorilor T.A., M.A., B.E. şi P.J., cu procesul-verbal de predare a pachetului cu documentele victimelor de către inculpatul N.Ş. şi planşa foto, rapoartele de constatare medico-legală de necropsie şi planşele foto, suplimentele medico-legale efectuate ulterior la acestea (având în vedere afirmaţiile inculpaţilor şi martorului T.A. privind modalităţile de acţiune), procesele-verbale de cercetare penală la faţa locului în apartament şi asupra autoturismului victimelor, însoţite de planşele foto, procesul-verbal încheiat cu ocazia descoperirii celor trei cadavre cu planşele foto, conduc la concluzia certa că, premeditând, în scopul, între altele cu scopul de ale tâlhări, inculpaţii au exercitat acţiuni conjugate, strangulare/sugrumarea victimei I.L., înjunghiere a victimei I.A., sugrumare/strangulare cu cureaua şi în final îngropare de vie urmată de asfixie prin obturarea căilor respiratorii cu pământ, dar şi prin comprimarea cavităţii toracice a victimei I.A. ce au condus la suprimareii vieţii celor trei membrii ai familiei Ion, respectiv au sustras documente, bani şi alte bunuri în scopul de a şi le însuşi pe nedrept, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de „omor calificat şi deosebit de grav" prevăzute de art. 174 raportat la art. 175 lit. a), c); art. 176 lit. a), b) şi d) C. pen., pentru inculpatul N.Ş., respectiv „omor calificat şi deosebit de grav" prevăzute de art. 174 raportat la art. 175 lit. a) - art. 176 lit. a), b) şi d) C. pen., inculpatul S.B. în concurs cu infracţiunea de „tâlhărie" prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), b) şi c) C. pen. Faţă de declaraţiile martorilor D.C., C.G. şi P.A., martori asistenţi, în legătură cu pretinsele neregularităţi la efectuarea percheziţiei în locuinţa lui S.B., conform art. 64 alin. (2) C. proc. pen., nu se iau in considerare rezultatele acesteia, dar nu înlătură celelalte probe evidenţiate şi care demonstrează, fără dubiu, participarea inculpatului S.B. Ia uciderea celor trei victime, probe care nu s-au bazat pe acea percheziţie domiciliară si care, astfel, nu pot fi înlăturate.
Împotriva hotărârii, în termenul legal, au declarat apel ambii inculpaţi.
Apelul formulat de inculpatul N.Ş. a vizat:
1. încadrarea juridică a faptelor în sensul înlăturării art. 175 lit. a) C. pen., art. 176 lit. d) C. pen. şi aplicării art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) cu referire la fapta împotriva unuia din membrii familiei Ion deoarece nu a premeditat uciderea celor trei victime nu a comis omorul pentru a ascunde fapta de tâlhărie ci pentru a-i aplica o corecţie sau o ameninţare victimei I.A., finalitatea fiind şi de a şterge urmele, respectiv a sprijinit numai moral uciderea victimei I.L.;
2. individualizarea pedepsei pentru ca, în raport de circumstanţele personale, şi de conduita cooperantă pe parcursul procesului, să i se aplice pedeapsa închisorii orientată spre minim;
3. achitarea pentru infracţiunea de „furt calificat" prevăzută de art. 208 - 209 alin. (1) C. pen. în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., întrucât atingerea minimă adusă valorii sociale, respectiv cea patrimonială apărată de lege şi prin conţinutul ei concret fiind lipsită de importanţă nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, contribuţia inculpatului N.Ş. fiind minoră prin luarea unei verighere pe care a şi restituit-o;
4. redozarea daunelor morale proporţional cu suferinţele psihice resimţite de părţile civile.
Apelantul S.B. a solicitat:
a) restituirea cauzei, în baza art. 332 C. proc. pen., la Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa, în vederea refacerii urmăriri penale pe de o parte, eu respectarea dispoziţiilor privind dreptul la apărare din cauza asistării inculpatului S.B. de acelaşi apărător cu inculpatul N.Ş. cu ocazia primelor declaraţii ceea ce atrage nulitatea absolută a actelor de urmărire penală, iar pe de altă parte, urmărirea penală nu este completă şi în faţa instanţei nu s-ar putea face completarea acesteia decât cu mare întârziere - efectuarea urmăririi penale de organul de cercetare penală şi nu de procuror în condiţiile în care urmărirea penală era obligatorie a fi efectuată de acesta, efectuarea unor acte de C.A. şi D.L., cel dintâi aflat în relaţii de duşmănie cu victima I.A. (pierzând suma de 600.000.000 lei la jocuri de noroc), amândoi în relaţii de prietenie cu familia N., C.A. servind zilnic masa la această familie, informându-i asupra mersului anchetei, favorizându-l pe inculpatul N.Ş., preocupat să strângă probe ca să facă dovada într-o primă fază vinovăţia lui E.I. şi apoi a lui S.B., efectuarea incompletă a unei constatări medico - legale, pentru trei cadavre, de un singur medic legist, efectuarea expertizei psihiatrice cu încălcarea dispoziţiilor procedurale şi neadministrarea probelor în apărare.
b) Desfiinţarea cu trimitere spre rejudecare pentru rezolvarea fondului, deoarece probele administrate in cursul urmăririi penale au fost verificate parţial ca urmare a admiterii in parte a probelor şi respingerea nemotivata a celorlalte, omisiunea administrării unor probe încuviinţate şi administrarea unor probe de un judecător incompatibil (dispunând arestarea inculpatului în cursul urmăririi penale).
În caz contrar, probele (indicate în dosar, la 5 noiembrie 2008, la paginile 74-83 în vol. l, completate ulterior la pg. 223, 397-438) urmează a fi efectuate de către instanţa de apel.
c) În baza art. 2 pct. 2 lit. a) - art. 10 lit. c) C. proc. pen., achitarea pentru infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), b) şi c) C. pen., deoarece nu are nicio implicare în suprimarea vieţii celor trei victime, nu a participat la ascunderea cadavrelor şi ştergerea urmelor infracţiunii (conform motivelor de apel din dosar, vol. l, pg. 232-233).
d) În baza art. 11 pct. 2 lit. a) - art. 10 lit. d) C. proc. pen., achitarea sau in baza art. 2 pct. 2 lit. b) - art. 10 lit. h) C. proc. pen., încetarea procesului penal pentru infracţiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen.
e) În baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice din infracţiunile de „omor deosebit de grav", „tâlhărie" şi „furt calificat" prevăzute de dispoziţiile art. 174 raportat la art. 175 lit. a) - art. 176 lit. a), b) şi d) C. pen., art. 211 alin. (2) lit. a), b) şi c) C. pen., art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 262 C. pen. sau în cea prevăzută de art. 264 C. pen., fiind suficienta aplicarea unei pedepse orientata spre minimul prevăzut de textul incriminator.
Criticile sunt neîntemeiate.
În primul rând, se impune analiza motivului de apel formulat de inculpatul S.B. de admitere a apelului, în baza art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., desfiinţarea sentinţei primei instanţe şi trimitere spre rejudecare „pentru a rezolva fondul".
Conform art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. în vigoare în prezent, o asemenea soluţie nu este posibilă, dar apelul având caracter devolutiv, instanţa de apel a procedat la administrarea probelor solicitate de apelantul S.B. cu privire la acţiunea penală, respectiv de apelantul N.Ş. în circumstanţiere şi considerate utile; deşi, iniţial se solicitase audierea înregistrărilor telefonice şi vizionarea casetei video privind reconstituirea, ulterior, s-a luat act de poziţia apărării de a se asigura de verificarea lor de către instanţa (ceea ce s-a făcut cu ocazia examinării lucrărilor dosarului în cursul deliberării) şi nu de realizare în şedinţă publică a acestor activităţi, necontestându-se transcrierea lor (încheierea din 10 decembrie 2008).
Astfel, s-a procedat la audierea martorilor admişi în apărare (cu excepţia celor cu identitate protejată şi a celor care nu mai pot fi găsiţi, apărarea revenind asupra acestora din urmă), la examinarea criminalistică a mijloacelor materiale de probă aflate la camera de corpuri delicte (filele 65-73, 149 din dosar, vol. III), relaţii de la I.G.P. privind cercetarea unor fapte de trafic de droguri, un răspuns fiind dat de D.G.C.C.O. - Direcţia Antidrog - care a comunicat cu adresa înaintată prin fax (fila 127 dosar tribunal, vol. VII) că potrivit verificărilor efectuate, în anul 2004, numiţii N.D., N.M. şi N.M. nu au fost cercetaţi pentru trafic de droguri şi nici nu s-a înregistrat vreun denunţ privind activitatea de trafic de droguri împotriva lor, la ascultarea inculpaţilor; asupra reaudierii martorilor cu identitate protejată (documentele privind identitate reala fiind prezentate completului de judecata în condiţii de strictă confidenţialitate conform art. 861 alin. (4) C. proc. pen.) s-a revenit deoarece subzistă şi în prezent pericolul ce a determinat luarea măsurilor do protecţie a acestora conform adresei procurorului din 17 noiembrie 2008 (aflata la fila 219 din dosar, vol. II), fiind neîntemeiată temerea apărării ca ar fi martori care au fost audiaţi şi cu identitate reală.
Celelalte probe solicitate de apelantul S.B. (potrivit notelor de Ia filele 74-83 din dosar, vol. II) - experimente, teste ADN, „stabilire ştiinţifică", expertiza fonocriminalistică nu au fost admise pentru ca nu s-a dovedit şi din oficiu nu s-a constatat utilitatea lor. Câtă vreme nu există o îndoială asupra stării psihice a inculpatului, nu sunt acte medicale referitoare la vreo afecţiune psihică a acestuia, iar inculpatul nu a invocat iresponsabilitatea sau vreo problemă psihică care să-i fi afectat judecata, nu exista niciun temei pentru efectuarea unei noi expertize psihiatrice a apelantului S.B.
În al doilea rând, motivul referitor la aplicarea art. 332 C. proc. pen. nu este admisibil pentru că, la momentul primelor declaraţii date anchetatorilor nu existau date că inculpaţii aveau interese contrare, iar inculpatul S.B. a fost de acord cu avocatul angajat de coinculpatul N., prietenul său la acea vreme şi, din actele dosarului, nu rezultă că acel apărător să-i fi prejudiciat apărarea, recomandarea făcută inculpatului de a uza de dreptul la tăcere, în lipsa altor dovezi, nu poate fi calificat ca un act ostil apărării.
Apoi, restituirea cauzei la procuror pentru completarea urmăririi penale nu este posibilă, deoarece pe lângă faptul că legea procedurală penală în vigoare nu mai permite, în speţă, nici nu se impune deoarece s-au administrat probele solicitate în apărare atât la instanţa de fond cât şi în apel. Legalitatea administrării probelor (inclusiv a raportului de necropsie"constatarea medico-legală", participarea organelor de urmărire la efectuarea acesteia, neexaminarea hainelor victimelor, „cuţitului găsit în groapă", necropsia până ce procesul-verbal să fie întocmit, nerecoltarea urmelor pe corpul şi îmbrăcămintea cadavrului, percheziţiile la locuinţele inculpaţilor) în cursul urmăririi penale este examinata şi sancţionată când este cazul de instanţe în condiţiile art. 64 C. proc. pen., neimpunându-se reluarea urmăririi. Sub incidenţa aceloraşi dispoziţii legale intră şi probele efectuate cu o „presupusă lipsă de obiectivitate a anchetatorului (procuror, poliţist)", fiind exclusă trimiterea cauzei la procuror pentru un asemenea argument. De altfel, apărarea nu a dovedit aceasta susţinere, iar cu ocazia audierii de către instanţă a poliţiştilor C.A. şi D.L., a fost risipită şi cea mai mică temere ce ar fi existat cu privire la buna lor credinţă în efectuarea cercetărilor referitoare, iniţial, la dispariţia victimelor şi, ulterior, la uciderea acestora. În cauză, până a existat certitudinea unor infracţiuni contra vieţii, multe dintre actele de cercetare, investigare au fost efectuate în mod legal de către politie şi, apoi, urmărirea a fost asigurată de procuror care a administrat o parte din probe, dar, în raport de necesităţile urmăririi penale, a şi dispus, verbal sau scris, efectuarea unor probe de către poliţist, activitate permisă de codul de procedură penală, probe care în cele din urmă sunt analizate şi apreciate de către instanţe şi prin prisma modului în care s-au realizat. Cu privire la cele trei acte medico-legale invocate de apelant nu s-au constatat vulnerabilităţi, deficienţe în efectuarea lor aşa încât împrejurarea că au fost efectuate de către acelaşi medic legist nu are nicio relevanţă. In fine, urmărirea penală nu poate fi reluată pentru extinderea cercetării faţă de N.M. şi M., T.A. şi P.F.; E.V. întrucât instanţa este limitată, conform art. 317 C. proc. pen., la fapta şi persoana arătată în actul de sesizare şi nu s-a făcut aplicarea art. 336 - art. 337 C. proc. pen.
Epuizând aspectele procedurale, urmează analiza pe fond a apelurilor formulate de cei 2 inculpaţi.
Conform art. 345 C. proc. pen., instanţa pronunţă condamnarea când constată existenţa faptei, că aceasta constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat; potrivit art. 52, art. 66 C. proc. pen., vinovăţia inculpatului trebuie stabilită dincolo de orice îndoială în cadrul unui proces echitabil în sensul art. 6 din Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
În cauză, potrivit considerentelor expuse anterior, s-au respectat exigenţele unui proces echitabil, ambii inculpaţi dispunând de timpul şi înlesnirile necesare pregătirii apărării, beneficiind de asistentă juridică calificată şi având efectiv posibilitatea administrării probelor ca şi acuzarea, cu excepţia limitărilor legale - ascultarea unor martori cu identitate protejată, probe a căror administrare nu necesita prezenţa părţilor personal sau prin reprezentare.
Nici cererea formulată de acelaşi inculpat de înlăturare a art. 176 lit. d) C. pen. nu este fondată deoarece prin uciderea victimelor a urmărit şi deposedarea acestora de bunuri în scopul însuşirii de către sine şi coinculpatul S., intenţie rezultată din acţiunile ulterioare - folosirea autoturismului victimelor, folosirea telefoanelor mobile, a banilor.
Inculpatul N.Ş. a avut o contribuţie însemnată la comiterea faptelor în condiţiile în care a hotărât împreună cu S.B. comiterea faptelor, l-a luat pe acesta de la domiciliu şi s-au deplasat la apartamentul victimelor unde a exercitat şi personal violenţe asupra victimelor I.A. şi I.L. ce au condus la deces, apoi a luat-o pe victima I.A. asupra căreia a exercitat direct violenţe pentru a o ucide, afirmând că „nu putea fi lăsată în viaţă" situaţie în care nu se poate reţine participaţia sa în forma complicităţii, nefiind aplicabile dispoziţiile art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP)
Potrivit art. 262 C. pen., constituie infracţiune „omisiunea" de a denunţa de îndată, printre altele, săvârşirea infracţiunilor de „omor, tâlhărie".
Or, inculpatul S.B. nu s-a rezumat la a omite sesizarea autorităţilor într-un termen rezonabil, ci a exercitat acţiuni complexe alături de inculpatul N.Ş. - de la luarea hotărârii până la sustragerea bunurilor victimelor şi uciderea lor, motiv pentru care cererea de schimbare a încadrării juridice din cele trei infracţiuni în cea prevăzută de art. 262 C. pen. este nejustificată, nefiind aplicabile dispoziţiile art. 334 C. proc. pen.
Infracţiunea de „favorizarea infractorului" prevăzută de art. 264 C. pen., constă în ajutorul dat unui infractor fără o înţelegere stabilită înainte sau în timpul săvârşirii infracţiunii, pentru a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei ori pentru a asigura infractorului folosul sau produsul infracţiunii.
Favorizarea infractorului are caracterul de infracţiune autonomă de sine stătătoare, iar nu de act de participaţie, întrucât favorizarea are loc atunci când nu există o înţelegere prealabilă între persoana care a săvârşit o infracţiune şi cel care îi dă ajutor pentru a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală sau judecata ori executarea pedepsei sau pentru a-i asigura folosul sau produsul infracţiunii.
Or, în cauză probatoriul administrat a demonstrat nu numai înţelegerea prealabilă a celor doi inculpaţi, dar şi participarea activă a inculpatului S.B. la uciderea victimelor ceea ce exclude o asemenea încadrare juridică.
Pe cale de consecinţă, instanţa de fond în mod corect a respins, în baza dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen., ca nefondate cererile formulate de inculpaţi privind schimbarea încadrării juridice.
Având în vedere argumentele prezentate mai sus ce stau la baza condamnării, nu se poate dispune achitarea inculpatului S.B. pentru niciuna dintre infracţiuni; nu se poate proceda nici la încetarea procesului penal împotriva sa pentru infracţiunea de „furt calificat" deoarece posibilitatea retragerii plângerii este recunoscută în condiţiile reţinerii art. 210 C. pen., nefiind cazul.
Faţă de împrejurările comiterii sustragerii în dauna părţilor civile A.S. şi A.S., comiterea în participaţie, chiar dacă a fost implicată şi fiica acestora, valoarea mare a prejudiciului - 24400 lei, nerecuperat, fapta prezintă pericolul social concret al infracţiunii aşa încât cererea inculpatului N.Ş. de achitare, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., este neîntemeiată.
Sub aspectul individualizării pedepselor, în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), printre care pericolul social concret al faptelor, deosebit de grav în cauză, dat de comiterea omorurilor cu premeditare, asupra a trei victime dintre care una aflată la vârsta copilăriei, suprimarea vieţii a unei întregi familii, agresivitatea cu care au acţionat, încercând uciderea minorei cu mâinile goale ceea ce ne demonstrează o ferocitate deosebită, chiar dacă inculpaţii erau foarte tineri, suferinţele provocate şi victimei I.A., dar mai ales fetiţei I.A., pedeapsa detenţiunii pe viaţă aplicată ambilor inculpaţi este de natură să răspundă prevenţiei generale, oprobiului public, sentimentelor de indignare şi frustrare încercate atât de rudele victimelor dar şi de publicul larg şi, nu în ultimul rând, justifică necesitatea izolării inculpaţilor din societate, asigurând şi reeducarea lor, fiind neîntemeiată cererea de modificare a acestei pedepse.
Prin urmare, niciunul dintre motivele de apel nu poate fi primit şi, negăsincl vreun caz de nulitate a hotărârii, apelurile sunt nefondate aşa încât, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., vor fi respinse.
Conform art. 383 cu referire la art. 381 C. proc. pen., adăugându-sc timpul scurs de la pronunţarea sentinţei, se va deduce arestul preventiv de Ia 12 iunie 2008, pentru ambii inculpaţi.
În consecinţă, prin Decizia penală nr. 5/MP din 24 martie 2004, Curtea de Apel Constanţa a respins ambele apeluri.
Împotriva deciziei, au declarat recurs inculpaţii N.Ş. şi S.B., invocând ca temei de casare dispoziţiile art. 3859 pct. 14 şi, respectiv 3859 pct. 9, 10, 17 şi 18 C. proc. pen.
Astfel, inculpatul N.Ş. a solicitat casarea celor două hotărâri şi condamnarea sa la pedeapsa maximă a închisorii, înlocuind condamnarea sa la detenţie pe viaţă, motivând că este tânăr, regretă faptele săvârşite şi a avut o atitudine de sinceritate totală.
În cursul judecării recursului, inculpatul N.Ş. a dat o declaraţie în care a susţinut că este singurul autor al infracţiunii de omor deosebit de grav, revenind astfel asupra tuturor declaraţiilor date anterior.
A declarat că la domiciliul soţilor Ion a mers împreună cu inculpatul S.B., pentru a le aplica „o corecţie", dar în final i-a ucis pe ambii I.A. şi I.L.
De faţă a fost şi S.B. care a vrut să plece, dar l-a tras înnăntru, iar apoi a strangulat-o pe I.L.
Între cei doi inculpaţi, datorită acestei întâmplări, a avut loc o discuţie, iar el l-a rănit cu cuţitul pe S.B., care nu a participat în nici un mod la săvârşirea celor două infracţiuni de omor.
Recunoaşte însă că, ulterior, împreună cu acesta a transportat cadavrele într-o lizieră a pădurii în prezenţa şi a martorului T.A.
Ulterior, a ars hainele familiei I. pentru a se crede că au plecat din ţară, iar asupra sa au rămas actele casei, paşapoartele şi telefoanele mobile, unul din acestea fiind dat lui S.B. ca să nu îl denunţe.
Cu privire la uciderea minorei I.A.V., inculpatul N.Ş. a relatat că, după ce a luat-o împreună cu S.B. de la şcoală, a mers cu maşina împreună cu martorul T.A., dar că acesta nu a participat la uciderea ei, ci numai la îngroparea minorei, pentru a se ascunde astfel cadavrul.
Rezultă din această declaraţie, intenţia vădită de a diminua participarea coinculpatului S.B. la săvârşirea celor trei omoruri, încercând să acrediteze ideea că acesta este doar favorizator şi nu autor.
Această atitudine, de altfel ca şi cea oscilantă în cursul desfăşurării urmăririi penale şi judecăţii, coroborate cu gravitatea deosebită a faptelor săvârşite, ferocitatea şi detaşarea cu care a ucis trei persoane - rudele sale, printre care şi un copil ce a fost îngropat de viu, sunt suficiente pentru a constata că pedeapsa condamnării pe viaţă este în acord total cu criteriile de individualizare stabilite de art. 52 C. pen., astfel că recursul urmează a fi respins.
Cu privire la recursul formulat de inculpatul S.B., Înalta Curte reţine următoarele:
Atât tribunalul cât şi curtea de apel au făcut o corectă apreciere a probelor administrate, pe baza cărora s-a stabilit vinovăţia inculpatului pentru faptele deduse judecăţii, fiindu-i respectat dreptul la apărare şi dreptul la un proces echitabil.
Motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 3859 pct. 9 şi 10 C. proc. pen., invocate de inculpat, sunt nefondate.
Se susţine că ambele hotărâri nu sunt motivate, iar dispozitivul sentinţei este neclar şi de asemenea, curtea de apel nu a răspuns tuturor motivelor de casare invocate sau a răspuns lapidar.
De asemenea, a respins greşit cererea de verificare a legalităţii sesizării instanţei, potrivit art. 300 alin. (2) C. proc. pen.
Din examinarea sentinţei, rezultă că tribunalul a motivat pe larg soluţia de condamnare a inculpatului S.B., făcând o analiză atât a probelor în acuzare, cât şi a probelor în apărare, propuse de inculpat, motivând şi încadrarea juridică dată faptelor reţinute în sarcina sa.
Curtea de apel a răspuns la toate motivele de casare formulate de inculpat, care s-au dovedit a fi nefondate şi a făcut o analiză amplă a probelor cauzei, atât a celor administrate la urmărire penală, cât şi a celor administrate în faza de judecată.
În mod temeinic şi legal s-a respins cererea de verificare a legalităţii actului de sesizare a instanţei, întrucât acest aspect a căpătat autoritate de lucru judecat prin Decizia penală nr. 80 din 2 septembrie 2005 a Curţii de Apel Constanţa, prin care s-a admis recursul parchetului declarat împotriva sentinţei penale nr. 336 din 10 august 2005 a Tribunalului Constanţa, pe acest motiv a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
S-a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Constanţa, motivat în fapt, nu s-a rezolvat fondul cauzei, nu s-au administrat toate probele esenţiale în dovedirea lipsei de vinovăţie a inculpatului S.B., nu s-au avut în vedere declaraţiile coinculpatului N.Ş., care demonstrau neimplicarea lui S.B. în săvârşirea celor trei omoruri şi nici nu s-au rezolvat concluziile contradictorii între necropsie şi rapoartele de expertiză medico-legală.
Se susţine că parte din actele de urmărire penală s-au efectuat de ofiţeri de poliţie fără competenţă materială, dar, în fapt, aceştia au fost delegaţi de procurori, conform art. 217 alin. (4) C. proc. pen., să efectueze percheziţia domiciliară, care a avut la bază autorizaţia emisă de judecător (fila 141 dos.urm.pen.).
Aspectele invocate au fost analizate de cele două instanţe şi respinse ca nefondate, Înalta Curte constatând că nu există motive care să determine casarea hotărârilor şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
Inculpatul a criticat hotărârile şi cu privire la greşita încadrare juridică dată faptelor săvârşite, susţinând că, deşi instanţa a fost sesizată cu infracţiunea de omor ce a avut trei victime, instanţa a pronunţat, pentru toate trei o singură pedeapsă, fără a motiva pentru fiecare în parte, pedeapsa.
Critica este nefondată şi în dezacord total cu dispoziţiile art. 174 - 175 lit. a) şi art. 176 lit. b) C. pen., cât şi teoriei şi practicii judiciare.
Potrivit dispoziţiilor art. 176 lit. b) C. pen., constituie infracţiunea de omor deosebit de grav, omorul săvârşit asupra a două sau mai multe persoane, deci o singură infracţiune şi pentru care se aplică o singură pedeapsă, cum în mod corect a procedat instanţa de fond.
Concursul de infracţiuni reţinut se referă la infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), b) şi c) C. pen. (singura faptă) şi infracţiunea de furt, prevăzută de art. 208 - 209 lit. a) C. pen. - de asemenea o singură faptă, ambele în concurs cu infracţiunea de omor deosebit de grav.
Motivele de recurs scrise în care se critică încadrarea juridică (filele 16-22) sunt de fapt reluate în motivul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18, prin care se analizează probele şi se cere achitarea inculpatului, motivat că s-a comis o gravă eroare de fapt ce a avut drept consecinţă o condamnare greşită.
Se susţine că, deşi inculpatul S.B. a fost prezent la întreaga activitate infracţională a inculpatului N.Ş., uciderea lui I.A. şi I.L., cât şi a minorei I.A.V., rolul său a fost pasiv şi nu s-a putut opune inculpatului care l-a ameninţat.
În aceste condiţii, se susţine că a participat şi la îngroparea victimelor, iar actele victimelor găsite în locuinţa sa, au fost aduse de organele de urmărire penală şi puse tocmai a fi găsite şi a preconstituit probe de vinovăţie.
Se invocă declaraţiile date de inculpatul N.Ş. care, a încercat să împartă vinovăţia cu inculpatul S.B., susţinând că împreună au ucis victimele, pentru ca apoi să revină şi să susţină contrariul.
Actele medico-legale cu privire la victima I.L. confirmă susţinerea inculpatului N.Ş. că, cel care a ucis-o cu un cablu telefonic este S.B., rezultând din raportul medico-legal din 12 februarie 2007 că aceasta a fost ucisă prin sugrumare-comprimare manuală.
De asemenea, există o probă care dovedeşte că inculpatul nu a participat la uciderea victimei I.A. - raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 23 mai 2007, potrivit căruia, pe arma crimei nu se găsesc decât urme ADN aparţinând lui N.Ş.
În fine, se contestă şi implicarea inculpatului S.B. în uciderea minorei I.A.V., sub acest aspect declaraţiile lui N.Ş. fiind contradictorii, iar martorul T.A. a relatat fapte nereale, pentru a nu fi inculpat pentru uciderea minorei.
Ori modul în care acesta din urmă descrie modalitatea în care minora I.A.V. a fost ucisă, având în vedere şi locul ocupat de fiecare din cei trei în autoturismul cu care au transportat-o, rezultă că era imposibil ca inculpatul S.B. să o fi strangulat, el stând în spatele conducătorului auto care era N.Ş., iar victima pe scaunul din dreapta.
Inculpatul neagă şi participarea la săvârşirea infracţiunii de furt calificat în dauna părţilor civile A.S. şi A.S., deşi iniţial a recunoscut că aceasta a fost o înscenare a fiicei părţilor civile A.A., cu scopul de a face rost de bani.
Ultimul motiv de casare este cel prevăzut de dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., concluzionându-se că, inculpatului S.B. a fost mereu sub ameninţarea lui N.Ş., fiind supus unor presiuni psihice deosebite şi nu avea nici un motiv să ucidă victimele - pe care nici nu le cunoştea, situaţie în care, pedeapsa detenţiunii pe viaţă este excesiv de severă.
Deşi se recunoaşte de către inculpatul S.B., pe tot parcursul procesului penal, prezenţa sa la săvârşirea celor trei omoruri, cât şi la îngroparea cadavrelor, apărarea nu le acordă nici o semnificaţie juridică, solicitând în principal achitarea inculpatului în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.
Din actele dosarului rezultă însă vinovăţia inculpatului S.B., acesta săvârşind infracţiunea de omor deosebit de grav, împreună cu coinculpatul N.Ş. Astfel, inculpatul N.Ş. a susţinut în cursul urmăririi penale şi al judecăţii în fond şi apel că împreună cu S.B. a hotărât suprimarea vieţii lui I.A., I.L. şi I.A.V., revenind în faţa instanţei de recurs asupra susţinerii, în încercarea de a minimnaliza activitatea infracţională a coinculpatului S.B.
Nu a contestat însă nici un moment prezenţa acestuia cu ocazia săvârşirii celor trei omoruri, atribuindu-i un rol pasiv şi fără a putea măcar explica logic această atitudine.
Declaraţiile date în cursul desfăşurării procesului penal, sunt edificatoare în a forma convingerea Înaltei Curţi cu privire la modul în care faptele s-au săvârşit, cu participarea directă a lui S.B., declaraţiile coroborându-se cu declaraţiile martorilor T.A., I.M. şi P.J., care au relatat, primul, că a asistat la uciderea victimei I.A.V. de către cei doi inculpaţi şi la ascunderea cadavrului acesteia şi a celorlalte două victime, ceilalţi aflând de la T.A., speriat de săvârşirea omorurilor, modalitatea în care cei doi inculpaţi le-au comis.
Rezultă, din aceste probe, că urmare înţelegerii, cei doi inculpaţi au mers la data de 29 septembrie 2004 la locuinţa lui I.A., cu scopul de a răzbuna pe acesta, cel care a intrat primul în locuinţa, unde se afla victima I.L., fiind inculpatul N.Ş., motivul fiind acela că aceasta era mătuşa sa şi evident, nu bănuia intenţia nepotului său.
Din declaraţiile coroborate ale celor doi, rezultă că iniţial, victima a fost lovită de N.Ş., apoi ambii au strangulat-o cu mâinile şi apoi cu ceva aemănător unui cablu, apoi au târât-o în grupul sanitar.
Din actele medico-legale rezultă, contrar susţinerii apărării, că victima I.L. a decedat urmare asfixiei mecanice prin strangulare, fără a exclude sugrumarea prin compresiune cu un corp dur sau cu mâna, neputându-se stabili cu exactitate din cauza stării avansate de putrefacţie (raport medico-legal nr. 689/2/2004), ceea ce este în concordanţă cu declaraţiile inculpatului N.Ş. care arată modul în care, fiecare din cei doi autori au participat la uciderea victimei.
Astfel, martorul T.A. a declarat că a aflat de la cei doi că ambii au ucis-o pe femeie, pe care a văzut-o ulterior când a ajutat la transportarea cadavrului şi care avea la gât „o sârmă subţire" (fila 176 verso dos.urm.pen.), aspecte pe care le-a precizat şi matorul cu identitate protejată I.M. (fila 67 dos.urm.pen.) şi P.I. (fila 168), precum şi P.J. (fila 229).
Aceşti martori au avut cunoştinţă, de altfel, de întreaga activitate infracţională a inculpaţilor, aspecte pe care le-au declarat în mod constant în cursul procesului, confirmând astfel declaraţia inculpatului N.Ş. cu privire la participarea directă a inculpatului S.B.
După uciderea victimei I.L., în locuinţă a sosit şi soţul acesteia, I.A., care, în momentul în care a deschis uşa, a fost aşteptat de S.B., care a încercat să-i taie gâtul cu cuţitul, dar pentru că victima s-a apărat cu mâna nu a reuşit, fiind astfel numai rănit la antebraţul drept.
A intervenit inculpatul N.Ş., care a înjunghiat victima cu două cuţite (din cele cinci din setul existent în bucătărie), victima era imobilizată pe podea, iar în momentul aplicării loviturilor, S.B. care era lângă ei, a fost lovit accidental cu cuţitul în picior.
Urmare acestei lovituri, S.B. a fost dus de N.Ş. la spital, unde a fost pansat şi i s-a făcut un vaccin antitetanos, rana fiind superficială - plagă contuză 1/3 superioară gamba stângă, contuzie forte genunchi stâng (registrul de consultaţii, fila 138 dos.urm.pen.).
Trebuie relevat acest aspect pentru că inculpatul S.B. susţine că a fost în imposibilitate fizică de a mai participa la celelalte acţiuni ale coinculpatului N.Ş., în special la uciderea victimei I.A.V., ceea ce, referitor la natura leziunii, este evident împotriva realităţii faptelor.
După uciderea victimei I.A. şi inculpaţii au căutat în locuinţă bani şi bunuri pe care şi le-au însuşit, printre acestea fiind şi două telefoane şi actele de identitate ale victimelor, paşapoartele, actele casei şi autoturismului, apoi au legat victimele, lăsându-le în locuinţă.
Actul medico-legal de necropsie nr. 688/2/20904, constată că victima I.A. a prezentat mai multe plăgi tăiate-înţepate toraco-abdominale şi membrul superior drept, din care trei penetrante în cavitatea abdominală cu afectarea stomacului, ficatului şi epiplanului, produse prin loviri repetate cu un corp ascuţit tăietor-înţepător, cu menţiunea că cele de la nivelul antebraţului drept au caracter de autoapărare.
Constatările din actul medico-legal se coroborează cu declaraţiile inculpatului N.Ş., care a arătat că, cel care a lovit victima iniţial a fost S.B., dar nu a reuşit să-i taie gâtul cum a intenţionat, întrucât victima s-a apărat cu braţul drept şi a fost tăiat.
De asemenea, având în vedere locul şi multitudinea loviturilor., declaraţia lui N.Ş. este de asemenea, reală, ele fiind aplicate de ambii inculpaţi, având în vedere localizarea leziunilor - faţă şi spate.
În dorinţa de a şterge urmele infracţiunii, inculpaţii N.Ş. şi S.B. au hotărât să suprime şi viaţa fiicei minore a victimelor, I.A.V. în vârstă de 6 ani.
Întrucât ambii nu puteau rezista efortului de a transporta victimele pentru a şterge urmele faptelor, unul pentru că fusese rănit la picior, celălalt pentru că suferise o fractură la picior cu ocazia unui meci de rugbi, S.B. a solicitat ajutorul martorului T.A., invitându-l la Mangalia, fără ca iniţial să-i spună ce are de gând.
S-au deplasat apoi cu maşina marca D.E. condus de inculpatul N.Ş. la şcoala la care învăţa minora, pe care au luat-o în maşină sub pretextul că o vor duce acasă sau la F. (P.F.), aceasta fiind prietena inculpatului N. şi care a avut grijă de minoră o perioadă de timp.
De bună credinţă, I.A. a urcat în autoturism, pe scaunul din dreapta faţă, iar în spatele ei a urcat inculpatul S.B., iar lângă el T.A., aspect ce rezultă atât din declaraţia martorului, cât şi a inculpatului N.Ş.
Modul în care s-au aşezat în maşină, în special inculpatul S.B. era firesc, întrucât acesta se sprijină de podea cu piciorul drept, sănătos, iar stângul, la care fusese rănit, era pe banchetă, unde ase afla T.A.
Conform înţelegerii între cei doi inculpaţi, S.B., care era în spatele fetiţei, a încercat să o sugrume, dar, dată fiind poziţia în care se găsea, nu a reuşit, cerând lui N.Ş. cureaua pentru a reuşi să o ucidă pe victimă.
Ambii inculpaţi au declarat iniţial că T.A. nu a ştiut ce se întâmplă şi nu a participat efectiv la uciderea victrimei, declaraţii ce exprimă adevărul, întrucât, dacă ar fi fost aşa, l-ar fi indicat de la început ca autor al infracţiunii.
După strangularea minorei, inculpaţii au oprit maşina în încercarea de a scăpa de cadavru, cerându-i lui T.A. să îi ajute să sape groapa, ceea ce acesta a şi făcut.
Pentru că victima nu murise, S.B. a lovit-o (aspect confirmat şi de leziunile constatate în raportul de necropsie nr. 690/2/2004), apoi a învelit-o într-o pătură şi ambii au aruncat-o în groapă, cu capul în jos.
După descoperirea cadavrului s-a constatat că aceasta era în viaţă în momentul în care a fost îngropată, cauza morţii fiind urmarea asfixiei mecanice prin obturarea căilor respiratorii superioare cu pământ (fila 54 dos.urm.pen.).
După revenirea la locuinţă, au stabilit modalitatea de a scăpa şi de celelalte două cadavre şi pentru că S.B. era obosit şi rănit, nu s-a mai întors în Mangalia, dar le-a indicat celor doi - N.Ş. şi T.A. - cum anume să procedeze, aspect confirmat de aceştia în declaraţiile date.
În acea noapte, T.A. şi N.Ş. au şters urmele de sânge din apartament şi au transportat cadavrul lui I.A. pe care l-au înfăşurat într-o pătură şi apoi l-au îngropat; martorul indicând ulterior locul în care victima a şi fost găsită.
Ulterior, la circa 2 zile, s-au reîntors toţi trei în apartament, au continuat curăţenia şi au îngropat-o şi pe victima I.L. în groapa în care era deja soţul său, I.A.
Martorul declară că din apartament, coinculpaţii au luat o valiză cu haine şi una cu acte, precum şi o mochetă plină de sânge pe care ulterior, au aruncat-o la gunoi, împreună cu o parte din haine, toate acestea fiind transportate cu autoturismul marca O., aparţinând victimelor.
Toate aceste acte au avut loc pentru a se crea impresia că victimele au plecat în Germania, în special prin dispariţia paşapoartelor ce le aparţineau şi ale acelor acte importante.
În perioada următoare, S.B. a folosit autoturismul marca O.A.C., afirmând faţă de martori că îi aparţine, încercând chiar să îl înmatriculeze pe numele său, dar nu a reuşit, astfel că l-a abandonat, o cheie fiindu-i dată lui T.A. să o arunce, iar cealaltă şi actele maşinii i le-a dat inculpatului N.Ş.
Inculpatul S.B. a păstrat acasă o parte din actele victimelor, acestea fiind găsite cu ocazia percheziţiei domiciliare, precum şi telefoanele, efectuând conform listingului, mai multe convorbiri cu diverse persoane.
Împotriva evidenţei faptelor, inculpatul S.B. a negat participarea activă la săvârşirea faptelor, bazându-se, în susţinerea motivelor de recurs, şi pe ultima declaraţie a inculpatului N.Ş.
Aşa cum s-a mai relevat, declaraţia ultimă a inculpatului N.Ş. nu exprimă realitatea, fiind în contradictoriu atât cu propriile sale declaraţii, cât şi cu celelalte probe adminsitrate în cauză.
Din nota de înregistrare nr. 847 din 14 decembrie 2004, care se referă la convorbirea telefonică dintre inculpatul N.Ş. şi martora P.F., rezultă că, urmare faptelor comise, se aşteaptă ca el să ia 10 ani, iar S.B. 20 de ani.
Acest aspect se coroborează cu declaraţiile inculpatului N.Ş., în care descrie modul în care, împreună cu S.B. a săvârşit cele trei omoruri, cât şi cu declaraţia martorului T.A., referitoare la aceleaşi aspecte, fiind astfel îndeplinite condiţiile art. 69 C. proc. pen., declaraţiile inculpatului pot servi la aflarea adevărului dacă sunt coroborate cu alte probe.
De asemenea, în afară de participarea la săvârşirea faptelor, dovedite de probe ca fiind activă, dar negată de inculpat, sunt şi alte aspecte care, coroborate, conduc la concluziile vinovăţiei acestuia.
În locuinţa sa s-au găsit acte aparţinând victimelor, fiind nefiresc să susţină că i-au fost puse de poliţist sau procuror, atâta timp cât martorul T. şi inculpatul N.Ş. susţin ci i le-au dat, a circulat cu autoturismul victimelor, autoturism pe care a încercat să-l înmatriculeze şi a folosit telefoanele ce le aparţineau.
Este împotriva realităţii faptelor susţinerea inculpatului S.B. că a fost ameninţat de coinculpatul N.Ş. să comită faptele, apoi să circule cu maşina şi să folosească telefoanele, explicaţiile sale cu privire la aceste ultime aspecte fiind contradictorii şi neverosimile.
În consecinţă, vinovăţia inculpatului a fost pe deplin dovedită prin probele administrate, iar pedeapsa detenţiei pe viaţă corespunzătoare gravităţii deosebite a faptelor săvârşite şi persoana inculpatului.
Împreună cu inculpatul N.Ş. a ucis trei persoane, printre care şi un copil de 8 ani, îngropat de viu, dând astfel dovadă de o cruzime neobişnuită, nu a înţeles nici un moment gravitatea faptelor comise, a încercat să împiedice, prin orice mijloace, aflarea adevărului.
După uciderea victimelor cu ferocitate, inculpaţii le-au îngropat, încercând să explice dispariţia acestora prin faptul că au plecat din ţară.
Aceste aspecte demonstrează periculozitatea deosebită a persoanei inculpatului S.B., cât şi a inculpatului N.Ş. şi justifică, pe deplin, pedeapsa detenţiune pe viaţă.
Examinând cauza şi prin prisma motivelor de casare ce pot fi avute în vedere din oficiu, se constată că Decizia este legală şi temeinică, iar recursurile declarate de inculpaţi sunt nefondate, urmând a fi respinse conform art. 38515 pct. 2 lit. b) C. proc. pen.
Se va deduce arestarea preventivă a inculpatului N.Ş. de la 15 decembrie 2004 la 24 noiembrie 2009 şi a inculpatului S.B. de la 16 noiembrie 2004 la 24 noiembrie 2009.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii S.B. şi N.Ş. împotriva Deciziei penale nr. 5/MP din 24 martie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpaţilor, perioada arestării preventive de la 15 decembrie 2004 la 24 noiembrie 2009 pentru inculpatul N.Ş. şi de la 16 decembrie 2004 la 24 noiembrie 2009 pentru inculpatul S.B.
Obligă fiecare recurent inculpat la plata sumei de 575 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 75 lei reprezentând onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleşi, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 24 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3893/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3900/2009. Penal → |
|---|
