ICCJ. Decizia nr. 3893/2009. Penal

Decizii penale ICCJ 2009

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr.3893/2009

Dosar nr.4515/110/2007

Şedinţa publică din 23 noiembrie 2009

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin sentinţa penală nr. 540/D din 20 octombrie 2008 a Tribunalului Bacău, s-a hotărât.

În baza art. 20 raportat la art. 174 C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor, faptă din 17 ianuarie 2007 a condamnat pe inculpatul V.I. (fiul lui D. şi I.), la pedeapsa de 6 (sase) ani închisoare şi 3 (trei) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) si lit. b) C. pen.

În baza art. 85 C. pen. a dispus anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei cu privire la pedeapsa amenzii penale în cuantum 1000 RON, aplicată prin sentinţa penală nr. 14 din 14 octombrie 2007 a Judecătoriei Podu Turcului, astfel cum a fost modificată prin Decizia penală nr. 276/R/2008 a Tribunalului Bacău şi rămasă definitivă la data de 27 martie 2008.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. d) şi art. 35 alin. (1) C. pen. a contopit pedepsele de mai sus aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 6 (şase) ani închisoare, la care s-a aplicat pedeapsa complementară de 3 (trei) ani, pedeapsa de executat fiind de 6 (şase) ani închisoare si 3 (trei) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen.

A interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b), pe durata şi în condiţiile art. 71 alin. (2) C. pen.

În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ., a obligat inculpatul la plata de despăgubiri civile către partea civilă L.l. după cum urmează:

-1000 RON daune materiale;

-1000 RON daune morale;

A obligat inculpatul către partea civilă L.l. la plata unei prestaţii periodice lunare, în cuantum de 150 RON, începând cu data de 17 ianuarie 2007 şi până la încetarea stării generatoare de prejudiciu.

În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006, astfel cum a fost modificată prin art. 1 pct. 34 din OUGnr. 72/2006, a obligat inculpatul către partea civilă Spitalul Judeţean de Urgenţă Bacău la plata sumei de 1006,14 lei, actualizată la data executării, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate părţii civile L.l.

În temeiul art. 109 C. proc. pen., a dispus păstrarea mijloacelor materiale de probă, respectiv o bucată de lemn cu lungimea de 1,5 m, un fes de culoare neagră aparţinând părţii civile L.l. şi plicul ce conţine resturi de cocean şi pământ ridicate de la locul faptei cu ocazia conducerii în teren, toate aflate la camera de corpuri delicte a Tribunalului Bacău.

În baza art. 193 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1000 RON, către partea civilă L.l. reprezentând onorariu de avocat.

A constatat că inculpatul, la urmărirea penală şi la instanţă, a fost asistat de un apărător angajat.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 900 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

S-a reţinut ca situaţie de fapt că martorul L.F., din localitatea Slobozia, com. Stănişeşti, jud. Bacău, este proprietarul unei suprafeţe de teren situată pe raza comunei în punctul numit I. Din această suprafaţă de teren, martorul a arendat o parte în cursul anului 2006, inculpatului V.I., înţelegerea dintre părţi fiind valabilă până la sfârşitul lunii decembrie 2006. Pentru anul 2007, între cei doi nu a intervenit un alt contract de arendă, motiv pentru care L.F. a permis părţii vătămate L.I. să păşuneze oile pe terenul respectiv.

În ziua de 17 ianuarie 2007, partea vătămată L.I. împreună cu fratele său L.V. şi martorii T.I. şi P.I. păşteau oile pe terenul aparţinând lui L.F. Întrucât inculpatul considera că terenul se află în continuare în exploatarea sa, necunoscând că partea vătămată are consimţământul proprietarului, s-a deplasat în locul respectiv, însoţit de ginerele său O.V. pentru a le cere celor prezenţi să nu mai păşuneze oile în acel loc. Inculpatul avea asupra sa o secure, iar O.V. o bâtă. Între partea vătămată şi inculpat s-a iscat o discuţie, cu privire la dreptul de a păşuna oile pe terenul în cauză, ocazie cu care O.V. a lovit-o pe partea vătămată cu bâta în zona toracelui, în spate. Imediat, partea vătămată a fost lovită şi de inculpat cu securea, acesta aplicându-i o lovitură cu partea tăioasă în zona frontală.

Ca urmare a loviturii primite partea vătămată a căzut la pământ. În acel moment, a intervenit fratele părţii vătămate, L.V. care la rândul său l-a lovit pe inculpat cu bâta pe care o avea în mână.

Ulterior incidentului, inculpatul şi ginerele său au părăsit locul faptei, partea vătămată fiind transportată la domiciliu de fratele său şi de acolo la Spitalul Judeţean de Urgenţă Bacău, unde a fost supusă unei intervenţii chirurgicale.

Prin raportul de expertiză medico-legală din 19 ianuarie 2007, întocmit de S.M.L. Bacău (filele 24-25 dos.urmărire penală) completat cu adresa din 23 februarie 2007 (filele 26-27 dos.urmărire penală), se concluzionează că partea vătămată a prezentat la examinare diagnosticul de traumatism cranio-cerebral acut cu fractură deschisă cominutivă, cu înfundare fronto-parietală dreaptă, eschilectomie, hematom fronto-orbitar bilateral, comoţie cerebrală anamnestică, leziunile ce au putut fi produse prin lovire cu corp contondent - despicător şi care necesită pentru vindecare 28-30 zile îngrijiri medicale.

Se mai reţine din acelaşi act medico-legal că prin ele însele şi la data producerii agresiunii, leziunile nu au fost de natură a pune în primejdie viaţa victimei, din punct de vedere medico-legal, şi că defectul osos cranian (cca. 5/4 cm), posteschilectomie îi conferă părţii vătămate infirmitate fizică permanentă, chiar şi după protezarea adecvată.

Partea vătămată a fost examinată şi de I.M.L. Iaşi, din raportul de expertiză medico-legală din 18 mai 2007 (filele 30-32 dos.urm.penală) rezultând că: partea vătămată a prezentat un traumatism cranio-cerebral obiectivat prin plagă contuză, tumefacţii, fractură deschisă cu înfundare fronto-parietală dreaptă ce a necesitat eschilectomie. Tomografia şi morfologia leziunilor traumatice pledează pentru producerea lor prin lovire cu obiect contondent (posibil partea netăietoare a unei securi) şi necesită pentru vindecare, din momentul producerii lor, un număr de 28-30 zile îngrijiri medicale, cu incapacitate totală de muncă pe această perioadă. Mai rezultă că leziunile traumatice prezentate nu au fost de natură să-i pună în primejdie viaţa părţii vătămate şi că lipsa de substanţă osoasă posteschilectomie, chiar şi în condiţiile protezării, îi conferă acesteia infirmitate fizică permanentă cu scăderea definitivă a capacităţii de muncă în procent de 15% conform barem A. Concluziile raportului de expertiză întocmit de I.M.L. Iaşi, au fost avizate favorabil de comisia din cadrul I.M.L. Iaşi (adresa din 04 iunie 2007 - fila 33 ds.urmărire penală).

Situaţia de fapt reţinută mai sus, rezultă din: procesele verbale întocmite cu ocazia cercetărilor locului faptei şi fotografiile judiciare efectuate cu acele ocazii, actele medico-legale nominalizate şi analizate mai sus, depoziţiile martorilor L.F., T.I., C.G., C.N., T.C., V.N., P.I., C.V., C.D., A.I., T.G., B.M., L.M., V.N., M.E., probe ce se coroborează cu declaraţiile inculpatului la urmărirea penală şi la instanţă.

În drept, fapta inculpatului realizează conţinutul infracţiunii de tentativă de omor prevăzută de art. 20 - art. 174 C. pen., pentru care acesta urmează să răspundă penal.

II. Împotriva acestei sentinţe penale au declarat apel inculpatul V.I. şi partea civilă L.I.

În motivarea apelului său inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice în art. 181 C. pen. şi reţinerea scuzei provocării conform art. 73 lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 81 sau art. 86 C. pen.

Partea civilă şi-a retras apelul declarat.

Instanţa de control judiciar examinând în temeiul art. 378 C. proc. pen. hotărârea atacata pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei în raport de motivele invocate cât şi din oficiu sub toate aspectele conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., constată că aceasta este nelegală şi netemeinică sub aspectul conţinutului pedepselor complementare şi accesorii şi a faptului că inculpatul a achitat o parte din despăgubirile la care a fost obligat către partea civilă.

Prima instanţă a reţinut în mod corect că inculpatul se face vinovat de săvârşirea infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată, neexistând motive pentru a se dispune schimbarea încadrării juridice în art. 181 C. pen.

Inculpatul nu a acţionat sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, astfel că în mod justificat nu a fost reţinută circumstanţa atenuantă a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.

Fapta inculpatului de a aplica părţii vătămate o lovitură puternică cu securea într- o zonă vitală, aptă de a produce moanea realizează elementele constitutive atât sub aspect material cât şi subiectiv ale infracţiunii prevăzută de art. 20 cu referire la art. 174 C. pen. şi nu ale celei prevăzute de art. 181 C. pen.

Tribunalul a greşit atunci când a reţinut ca pedeapsa complimentară şi respectiv accesorie şi prevederile art. 64 alin. (1) lit. a) teza I C. pen., respectiv dreptul de a alege.

În raport de faptul că infracţiunea a rămas în stadiul de tentativă şi având în vedere şi persoana inculpatului care anterior a avut o comportare corespunzătoare nu se justifică interzicerea dreptului de a alege. De altfel, aceasta este şi practica C.E.D.O., în sensul de a se interzice numai dreptul de a fi ales în autorităţile publice, prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a-II-a C. pen.

Întrucât inculpatul a achitat, după data pronunţării de către prima instanţă părţii civile suma de 35oo lei, se va lua act de această situaţie.

Faţă de cele ce preced se va admite apelul inculpatului, se va desfiinţa în parte sentinţa sub aspectul conţinutului pedepselor accesorii şi complementare şi în ce priveşte achitarea sumei de 3500 lei.

Se vor menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Aşa fiind, prin Decizia penală nr. 62 din 5 mai 2009 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze cu minori şi familie, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-a admis apelul declarat de inculpatul V.I. împotriva sentinţei penale nr. 540/D din 20 octombrie 2008 pronunţată de Tribunalul Bacău, pe care a desfiinţat-o sub aspectul conţinutului pedepselor complementare şi accesorii şi a laturii civile în ce priveşte constatarea achitării unei părţi din prejudiciu.

A rejudecat cauza sub aspectele desfiinţării şi în consecinţă:

Pentru pedepsele complementare şi accesorii în loc de art. 64 alin. (1) lit. a) C. pen. a făcut aplicarea art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. pen.

A constatat că inculpatul a achitat părţii civile în contul despăgubirilor civile la care a fost obligat de prima instanţă suma de 3500 lei.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.

A constatat că inculpatul a avut apărător ales.

În baza art. 193 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească părţii civile L.I. 1000 lei cheltuieli de judecată.

Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

În baza art. 369 C. proc. pen. a luat act că partea civilă L.I. şi-a retras apelul declarat împotriva aceleiaşi sentinţe.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat apelantul L.I. să plătească statului 100 lei cheltuieli judiciare.

III. Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul V.I., motivele de critică fiind detaliate în cuprinsul memoriului depus la dosar. Astfel, a invocat dispoziţiile art. 385⁹ pct. 9 şi 10 C. proc. pen. şi a solicitat, în esenţă, admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate şi pe fond, trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Bacău pentru ca instanţa să lămurească toate aspectele neclare şi interpretabile în cauză. A mai arătat că pentru a se face o corectă încadrare juridică a faptei, instanţele trebuiau să analizeze întreaga situaţie de fapt, conform cu probele existente la dosar, întrucât cu o zi înainte de incident, oile părţilor vătămate păşteau pe acelaşi teren al inculpatului, arendat martorului L.F., potrivit actelor anexate la dosar, iar a doua zi, partea vătămată împreună cu martorii se aflau din nou cu oile la păscut pe acelaşi teren pe care-l stăpânea inculpatul. A mai arătat că deşi inculpatul a susţinut constant că partea vătămată a fost cea care l-a lovit pe inculpat cu bâta în cap, dovadă fiind şi certificatul medico-legal emis la 18 mai 2007 pe numele inculpatului (care a avut leziuni ce au necesitat 11-12 zile de îngrijiri medicale), totuşi instanţele au ignorat solicitarea acestuia de reţinere a scuzei provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., sau reţinerea disp.art. 73 lit. a) C. pen., cu referire la art. 44 alin. (2)¹ C. pen.

Referitor la motivul de recurs circumscris dispoziţiilor art. 385⁹ pct. 18 şi 17 C. proc. pen., a solicitat să se constatze că în mod greşit instanţele au dispus condamnarea inculpatului, întrucât în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 44 alin. (2)¹ C. pen. şi, pe cale de consecinţă, a solicitat achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen., întrucât inculpatul a ripostat acţiunii violente execitate de parte vătămată, aflându-se în legitimă apărare.

A mai susţinut că instanţele au procedat eronat dând o interpretare greşită materialului probator administrator în cauză.

A mai menţionat că ambele apărări formulate de inculpat (reţinerea legitimei apărări sau a scuzei provocării) au fost înlăturate de instanţe fără o motivare reală, bazându-se exclusiv pe supoziţii şi pe starea de fapt reţinută de organul de urmărire penală.

A mai arătat că toporul despre care s-a făcut vorbire în actul de sesizare al instanţei nu a fost descoperit niciodată, iar din împrejurarea că o parte din martorii audiaţi confirmă existenţa acestuia, iar din raportul de expertiză medico-legală efectuat părţii vătămate a rezultat că aceasta a fost lovită cu un corp tăietor, nu sunt argumente suficiente să conducă la concluzia că lovitura a fost provocată de un astfel de obiect, cu atât mai mult, cu cât inculpatul a susţinut constant că nu a folosit o astfel de secure, iar martora B. a declarat că inculpatul a lovit-o pe partea vătămată cu o bâtă.

În subsidiar, în reindividualizare a solicitat ca urmare a reţinerii dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen., să se dispună reducerea cuantumului pedepsei sub limita anterior stabilită, arătând că din actele dosarului rezultă în mod evident că anterior incidentului, inculpatul şi partea vătămată ar mai fi avut o altercaţie cu privire la aceeaşi problemă a păşunatului celor 300 de oi pe terenul pe care-l stăpânea atât în fapt cât şi în drept inculpatul. A mai arătat că, deşi inculpatul a fost condamnat anterior la amendă penală, din actele în circumstanţiere depuse la dosar nu rezultă că acesta ar fi o persoană violentă şi că provine şi are o familie organizată, crescând alături de soţia sa şapte copii. A subliniat că inculpatul nu a făcut altceva decât să-şi apere pământul, ripostând atunci când oile părţii vătămate şi a altor martori au fost surprinse pe proprietatea sa. A solicitat să fie avute în vedere notele de concluzii scrise şi să se examineze posibilitatea aplicării acestuia a dispoziţiilor art. 86¹ C. pen., urmând a fi avute în vedere şi actele medicale depuse la dosar.

Examinând actele şi lucrările dosarului, Decizia recurată în raport de motivele de critică invocate şi de cazurile de casare sus-indicate, Înalta Curte, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare, are în vedere că recursul declarat de inculpatul V.I. se priveşte ca nefondat şi urmează a fi respins ca atare în temeiul dispoziţiilor art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

a) Cu referire la critica întemeiată pe cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 9 C. proc. pen., relativ la nemotivarea convingătoare a soluţiei de respingere a cererilor inculpatului V.I. de incidenţa în cauză a aplicării dispoziţiilor art. 73 C. pen. sau art. 44 C. pen., Înalta Curte are în vedere nepertinenţa acesteia.

În primul rând, se impune menţiunea că, cu ocazia dezbaterilor apelului declarat în cauză, inculpatul V.I. la termenul de judecată din 5 mai 2009 nu a fost invocat ca motiv de critică a hotărârii de primăinstanţă nr. 540/D din 20 octombrie 2008 a Tribunalului Bacău şi cel relativ la incidenţa dispoziţiilor art. 44 C. pen. şi în consecinţă, instanţa de apel nu a fost investită cu o atare critică, neimpunându-se motivarea unei soluţii ce nu a fost dispusă, întrucât nu se impunea datorat neinvestirii instanţei de prim control judiciar.

Totodată, se are în vedere că în cuprinsul filei 9 din aceeaşi decizie recurată s-a motivat cu suficienţă şi necesară amplitudine soluţia de respingere a cererii recurentului inculpat de reţinere a scuzei provocării, in sensul dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen.

b) Concomitent nu este fondată nici critica întemeiată pe cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 10 C. proc. pen., relativ la pretinsa nepronunţare asupra apărărilor inculpatului V.I., cu privire la incidenţa aplicării dispoziţiilor art. 73 C. pen. sau art. 44 C. pen.

Astfel, prin considerentele expuse în cuporinsul filelor 4-5 din sentinţa atacată sus-menţionată, instanţa de fond a Tribunalului Bacău a motivat convingător soluţiile de respingere a apărărilor acestuia, în sensul că ar fi fost provocat de atitudinea părţii vătămate care păştea oile pe terenul aflat în administrarea sa, deşi i-a cerut să nu facă acest lucru şi nici că s-ar fi apărat întrucât a fost agresat.

În mod identic a procedat şi instanţa de apel a Curţii de Apel Bacău, pronunţându-se motivat (în cuprinsul filei 9 din Decizia recurată), în sensul respingerii motivelor de critică devoluate prin apelul declarat de inculpatul V.I. şi prin care se tindea la schimbarea încadrării juridice din tentativă la infracţiunea de omor în cea de vătămare corporală cu reţinerea scuzei provocării.

c) Tot astfel, Înalta Curte are în vedere caracterul nefondat al motivului de critică întemeiat pe cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 18 şi 17¹ C. proc. pen., prin care se tinde la stabilirea că instanţele de fond şi de apel au făcut o aplicare greşită a legii, dispunând soluţia de condamnare pe baza unei grave erori de fapt.

Cazul de casare prim indicat este incident exclusiv în ipoteza existenţei unei contradicţii esenţiale, intrinseci, manifeste, neechivoce şi ireconciliabile între actele, lucrările şi probele dosarului şi soluţia de condamnare dispusă în sensul dispoziţiilor art. 345 C. proc. pen.pe fondul cauzei.

Astfel, prima instanţă, examinând coroborat materialul probator administrat în cauză, respectiv, procesele verbale întocmite cu ocazia cercetărilor locului faptei şi fotografiile judiciare efectuate cu acele ocazii, actele medico-legale nominalizate şi analizate mai sus, depoziţiile martorilor L.F., T.I., C.G., C.N., T.C., V.N., P.I., C.V., C.D., A.I., T.G., B.M., L.M., V.N., M.E. a reţinut corect situaţia de fapt imputată în speţă.

În esenţă, se are în vedere că la data de 17 ianuarie 2007, partea vătămată L.I. împreună cu fratele său L.V. şi martorii T.I. şi P.I. păşteau oile pe terenul aparţinând lui L.F. Întrucât inculpatul considera că terenul se află în continuare în exploatarea sa, necunoscând că partea vătămată are consimţământul proprietarului, s-a deplasat în locul respectiv, însoţit de ginerele său O.V. pentru a le cere celor prezenţi să nu mai păşuneze oile în acel loc. Inculpatul avea asupra sa o secure, iar O.V. o bâtă. Între partea vătămată şi inculpat s-a iscat o discuţie, cu privire la dreptul de a păşuna oile pe terenul în cauză, ocazie cu care O.V. a lovit-o pe partea vătămată cu bâta în zona toracelui, în spate. Imediat, partea vătămată a fost lovită şi de inculpat cu securea, acesta aplicându-i o lovitură cu partea tăioasă în zona frontală.

Fapta mai sus descrisă a fost judicios încadrată în drept ca realizând conţinutul infracţiunii de tentativă de omor.

Esenţiale sunt concluziile raportului de expertiză medico-legală din 19 ianuarie 2007, întocmit de S.M.L. Bacău (filele 24-25 dos.urmărire penală) completat cu adresa din 23 februarie 2007 (filele 26-27 dos.urmărire penală), în sensul că partea vătămată a prezentat la examinare diagnosticul de traumatism cranio-cerebral acut cu fractură deschisă cominutivă, cu înfundare fronto-parietală dreaptă, eschilectomie, hematom fronto-orbitar bilateral, comoţie cerebrală anamnestică, leziunile ce au putut fi produse prin lovire cu corp contondent-despicător şi care necesită pentru vindecare 28-30 zile îngrijiri medicale.

Se mai reţine din acelaşi act medico-legal că prin ele însele la data producerii agresiunii, leziunile nu au fost de natură a pune în primejdie viaţa victimei, din punct de vedere medico-legal, şi că defectul osos cranian (cca. 5/4 cm), posteschilectomie îi conferă părţii vătămate infirmitate fizică permanentă, chiar şi după protezarea adecvată.

d) În ceea ce priveşte motivul de critică întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17 C. proc. pen., prin care se tinde la schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tentativă de omor în cea de vătămare corporală prevăzută de art. 181 C. pen., se are în vedere nejustificarea acestuia.

Astfel, în mod corect şi judicios ambele instanţe au stabilit că încadrarea juridică a faptei inculpatului V.I., constând în lovirea victimei în zona frontală, cu o secure, cauzându-i leziuni care, chiar dacă nu au fost de natură a-i pune viaţa în primejdie, i-au cauzat leziuni grave, având drept consecinţă înfundarea fronto-parietală dreaptă ce a necesitat eschilectomie şi care a determinat afectarea definitivă a capacităţii de muncă în procent de 15%, este aceea de tentativă de omor, prevăzută de art. 20 - art. 174 C. pen.

Inculpatul a aplicat părţii vătămate o singură lovitură într-o zonă vitală, cu o secure, obiect apt de a produce moartea. Intensitatea cu care acesta a aplicat lovitura, consecinţele produse, zona vitală vizată şi obiectul vulnerant folosit, relevă intenţia inculpatului de a ucide, rezultat faţă de care, chiar dacă nu l-a urmărit, a manifestat indiferenţă, ceea ce înseamnă că l-a acceptat. Rezultă că intenţia inculpatului, în săvârşirea faptei, este realizată în forma prevăzută de art. 19 pct. 1 lit. b) C. pen.

e) Nu este pertinentă critica recurentului inculpat V.I. prin care se solicită aplicarea dispoziţiilor art. 44 C. pen. şi constatarea că fapta imputată a fost săvârşită în legitimă apărare.

Pentru incidenţa dispoziţiilor legale sus-citate era necesară preexistenţa unei agresări suferite de inculpatul V.I. din partea victimei L.I., ceea ce nu este cazul în speţă.

Esenţiale sunt depoziţiile victimei nominalizate ce se coroborează cu cele ale martorilor oculari L.V., P.I. şi T.I. ce o însoţeau pe aceasta, din care rezultă că în nici un moment victima nu l-a lovit pe recurentul inculpat în derularea evenomenţială descrisă cu ocazia reţinerii situaţiei de fapt deja analizată.

Nici măcar numitul O.V., ginerele inculpatului nu a declarat că victima l-ar fi lovit mai înainte în timp pe inculpatul V.I.

Astfel, din declaraţiile martorilor P.I., L.V., T.I., rezultă că partea vătămată a fost lovită mai întâi de O.V. - ginerele inculpatului - cu o bâtă în zona spatelui (zona toracelui), apoi de inculpat cu securea în cap. După lovirea părţii vătămate a intervenit fratele acesteia, L.V. care l-a lovit pe inculpat cu bâta.

f) Nefondat este şi motivul de critică al incidenţei în speţă a dispoziţiilor art. 44 alin. (2)¹ C. pen., pretinsă de recurentul inculpat V.I. din nou în temeiul cazului de casare art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen.

Se are în vedere cu titlu de premiză că, prin dispoziţiile legale deja invocate „Se prezumă că este în legitimă apărare şi acela care săvârşeşte fapte pentru a respinge pătrunderea fără drept a unei persoane prin violenţă, viclenie, efracţie sau prin asemenea mijloace într-o locuinţă, încăpere, dependinţă sau loc împrejmuit ori delimitat prin semne de marcare".

Deşi se pretinde că cerinţa ultimei ipoteze este întrunită în speţă, Înalta Curte are în vedere că dacă s-ar accepta ipoteza că partea vătămată ar fi păşunat oile, fără drept pe terenul respectiv, această faptă nu poate avea semnificaţia unei activităţi ilicite grave, care să-i fi provocat inculpatului o ripostă atât de violentă. Susţinerile inculpatului sunt nefondate în această privinţă, având în vedere declaraţia martorului L.F., care a arătat, atât la urmărirea penală, cât şi la instanţă că în anul 2007 în calitate de proprietar nu a mai dat în arendă terenul respectiv inculpatului şi că în luna ianuarie a aceluiaşi an, partea vătămată a avut acceptul său pentru a păşuna oile în acea zonă.

g) Nu în ultimul rând este nefondată critica prin care se tinde la reţinerea circumstanţei atenuante legale prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. (scuza provocării) în temeiul pretinderii cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17 C. proc. pen.

Într-adevăr, datorat inexistenţei unei provocări din partea victimei L.I. s-a statuat în mod legal şi temeinic că recurentul inculpat V.I. a lovit-o pe aceasta cu securea provocându-i leziunile traumatice deja descrise în lipsa unei puternice tulburări ori emoţii, determinate de o atari provocare, astfel încât se concluzionează că justificat de probele administrate nu a fost reţinută circumstanţa atenuantă menţionată.

h) În fine, nu este întemeiată nici critica vizând netemeinicia hotărârilor atacate prin care se tinde la reducerea pedepsei de 6 ani închisoare aplicată ori la modificarea modalităţii de executate prin aplicarea suspendării pedepsei sub supraveghere în prevederile art. 86¹ C. pen.

Se are în vedere că pedeapsa aplicată este aptă în totalitate să satisfacă scopurile şi finalităţile definite prinm dispoziţiile art. 52 C. pen., respectiv, să constituie o reală măsură de constrângere şi reeducare a sa, cât şi să asigure necesara prevenire a săvârşirii de noi fapte prevăzute de legea penală.

Concomitent, cuantumul şi modalitatea de executare în regim de detenţie a pedepsei stabilite sunt judicios dozate prin prisma criteriilor legale de individualizare judiciară prevăzută de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), raportat pe de o parte la pericolul social generic şi concret extrem de sporit al faptei comise, la circumstanţele reale de loc şi timp ale săvârşirii acesteia, la infirmitatea fizică permanentă generală victimei, ce prezintă „lipsă de substanţă osoasă frontal drept cu diametrul de aprox. 4 cm, posteschilectomie şi zonă de atrofie cerebrală frontal drept sujacentă zonei de eschilectomie.

Totodată, această pedeapsă este judicios individualizată şi prin raportarea la datele care circumstanţiază persoana recurentului inculpat (anterior condamnat pentru săvârşirea unei infracţiuni de violenţă prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. prin sentinţa penală nr. 114 din 2 aprilie 2002 a Judecătoriei Podul Turcului, studii 8 clase, agricultor, poziţie procesuală oscilantă, în esenţă de negare a mecanismului real de comitere a faptei imputate).

Faţă de toate cele mai sus expuse se reţine inexistenţa unor elemente care să justifice reducerea pedepsei aplicate ori modificarea modalităţii de executare a acesteia.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.I. împotriva Deciziei penale nr. 62 din 5 mai 2009 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 550 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 noiembrie 2009.

← ICCJ. Decizia nr. 3892/2009. Penal. Infracţiuni la alte legi...		ICCJ. Decizia nr. 3899/2009. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 3893/2009. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3893/2009. Penal