ICCJ. Decizia nr. 395/2009. Penal. Infracţiuni privind frontiera de stat a României (O.U.G nr. 105/2001). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 395/2009
Dosar nr. 4899/111/2006
Şedinţa publică din 5 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 140/ P din 3 aprilie 2008, Tribunalul Bihor, secţia penală, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. m) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul D.R.C., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 71 alin. (l) din OUG nr. 105/2001 modificată prin Legea nr. 243/2002 şi Legea nr. 39/2003.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel emis în dosarul nr. 163/P/2003 la data de 5 ianuarie 2004, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor H.M.T. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 7 şi art. 9 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 Iit. b) C. pen., art. 71 alin. (l) din OUG nr. 105/2001, modificată prin Legea nr. 243/2002 şi Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. b) şi art. 74 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 33 C. pen.; G.A.L. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 7 şi art. 9 din Legea nr. 39/2003, art. 71 alin. (l) din OUG nr. 105/2001 modificată prin Legea nr. 243/2002 şi Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. b) şi art. 74 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 33 C. pen.; inculpata N.A.G. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 71 alin. (l) din OUG nr. 105/2001 modificată prin Legea nr. 243/2002 şi Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 33 C. pen. şi D.R.C. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 71 alin. (l) din OUG nr. 105/2001 modificată prin Legea nr. 243/2002 şi Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74 lit. c) C. pen.; scoaterea de sub urmărire penală a inculpatei N.A.G. pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 7 din 39/2003 şi disjungerea cauzei faţă de învinuitul T.F.T. s.a. în vederea audierii lor şi a completării urmăririi penale.
Prin sentinţa penală nr. 359/ P din 5 octombrie 2004, Tribunalul Bihor a condamnat pe următorii inculpaţi:
- H.M.T., la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare, în baza art. 7, cu aplicarea art. 9 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
În baza art. 65 alin. (2) C. pen., i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de un an după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 alin. (l) din OUG nr. 105/2001 modificată prin Legea nr. 243/2002 şi Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. b), art. 74 lit. c) şi art. 76 lit. d) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (l) C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 şi 64 C. pen.
S-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 alin. (l) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de un an după executarea pedepsei principale.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 12 noiembrie 2003 la 9 ianuarie 2004.
- G.A.L., la o pedeapsă de 2 ani şi 6 luni închisoare, în baza art. 7 cu aplicarea art. 9 din Legea nr. 39/2003.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen., i s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (l) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de un an după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 alin. (l) din OUG nr. 105/2001 modificată prin Legea nr. 243/2002 şi Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. b), art. 74 lit. c) şi art. 76 lit. d) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de un an închisoare.
În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (l) C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite în pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 6 luni închisoare.
I s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 alin. (l) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de un an după executarea pedepsei principale.
În baza art. 861 alin. (2) C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 6 ani şi 6 luni, stabilit conform art. 862 C. pen. şi i s-a atras atenţia inculpatului conform art. 359 C. proc. pen.
În baza art. 863 C. pen., s-a impus inculpatului să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863 lit. b) – d) C. pen. şi să se prezinte trimestrial la S.R.S.I.S.S.N.L. din cadrul Tribunalului Bihor.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 2 noiembrie 2003 la 9 ianuarie 2004.
- N.A.G., la un an închisoare, în baza art. 71 alin. (l) din OUG nr. 105/2001 modificată prin Legea nr. 243/2002 şi Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen.
În baza art. 71 alin. (l) din OUG nr. 105/2001, modificată prin Lege nr. 243/2002 şi Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 alin. (l) lit. d) C. pen., a fost condamnată aceeaşi inculpată la pedeapsa de un an închisoare.
În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite în pedeapsa cea mai grea de un an închisoare, la care s-a adăugat un spor de 3 luni închisoare şi i s-a aplicat inculpatei pedeapsa rezultantă de un an şi 3 luni închisoare.
În baza art. 81 alin. (2) C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate pe durata unui termen de 3 ani şi 3 luni, calculat potrivit art. 82 C. pen. şi i s-a atras atenţia inculpatei potrivit art. 359 C. proc. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 12 noiembrie 2003 la 22 noiembrie 2003.
- D.R.C., la un an închisoare, în baza art. 71 alin. (l) din OUG nr. 105/2001, modificată prin Legea nr. 243/2002 şi Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 alin. (l) lit. d) C. pen.
În baza art. 81 alin. (2) C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate pe durata unui termen de 3 ani, calculat potrivit art. 82 C. pen. şi i s-a atras atenţia inculpatului, potrivit art. 359 C. proc. pen.
În baza art. 112 lit. f), corelat cu art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea specială a sumelor de 800 Euro, depusă la caseria Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor şi 200.000 lei, consemnată la C.E.C., cu recipisa nr. 1052/253360101 din 19 noiembrie 2003, ridicate de la inculpatul G.A.L.; a sumelor de 300 Euro şi 250 dolari S.U.A. de la inculpatul H.M.T.; a sumei de 100 dolari S.U.A. de la inculpatul D.R.C.
În baza art. 357 lit. c) C. proc. pen. şi art. 13 alin. (6) din Legea nr. 39/2003 s-a menţinut sechestrul asigurător instituit prin Ordonanţa din 12 noiembrie 2003 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., au fost obligaţi flecare inculpat la plata a câte 4.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Curtea de Apel Oradea, prin Decizia penală nr. 101 /A/2005 din 17 mai 2005, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor şi inculpaţii H.M.T. şi G.A.L. împotriva sentinţei atacată, mai sus menţionată, pe care a desfiinţat-o în sensul că:
A descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului H.M.T., în pedepsele componente şi a înlăturat dispoziţiile art. 64 lit. a) şi b) C. pen. şi art. 65 alin. (2) C. pen. A făcut aplicarea dispoziţiilor art. 74 lit. c) şi art. 76 lit. c) C. pen., cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 7, cu aplicarea art. 9 din Legea nr. 39/2003 şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi a redus pedeapsa aplicată inculpatului de la 2 ani şi 6 luni închisoare la un an şi 10 luni închisoare. În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a contopit această pedeapsă cu pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare şi a aplicat inculpatului pedeapsa rezultantă de un an şi 10 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 şi 64 C. pen. A descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului G.A.L. în pedepsele componente şi a înlăturat dispoziţiile art. 65 alin. (2), art. 64 lit. a) şi b) C. pen., precum şi dispoziţiile art. 861 şi 863 C. pen. A făcut aplicarea dispoziţiilor art. 74 lit. c) şi art. 76 lit. c) C. pen., cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 7 cu aplicarea art. 9 din Legea nr. 39/2003 şi a redus pedeapsa aplicată inculpatului de la 2 ani şi 6 luni închisoare la un an şi 8 luni închisoare. În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., contopit această pedeapsă cu pedeapsa de un an închisoare şi aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de un an şi 8 luni închisoare. În baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata prevăzută de art. 82 C. pen. şi i-a atras atenţia inculpatului conform art. 359 C. proc. pen. În baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondate, apelurile declarate inculpaţii N.A.G. şi D.R.C., pe care i-a obligat să plătească statului câte 2.000.000 lei, cheltuieli judiciare în apel. S-au menţinut restul dispoziţiilor sentinţei apelate.
Prin Decizia penală nr. 4942 din 6 septembrie 2005 pronunţată în dosarul nr. 3476/2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a admis recursul declarat de inculpatul D.R.C. împotriva deciziei penale nr. 101/ A din 7 mai 2005 a Curţii de Apel Oradea care s-a casat în ceea ce-l priveşte pe acesta şi s-a trimis cauza pentru rejudecarea apelului la Curtea de Apel Oradea.
Prin Decizia penală nr. 38 din 7 februarie 2006 pronunţată în dosarul nr. 5007/P/2005 Curtea de Apel Oradea, a admis în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., apelurile declarate Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor şi inculpatul D.R.C. împotriva sentinţei penale nr. 359 din 5 octombrie 2004 a Tribunalului Bihor pe care o desfiinţat-o, înţelesul că, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. bl C. proc. pen., cu referire la art. 181 C. pen., a dispus achitarea inculpatului D.R.C., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 71 alin. (1) din OUG nr. 105/2001 modificată prin Legea nr. 243/2002 şi Legea nr. 39/2003, iar în baza art. 91 lit. c) C. pen., a aplicat inculpatului sancţiunea amenzii administrative de 10.000.000 lei şi a menţinut restul dispoziţiilor sentinţei atacate.
Prin Decizia penală nr. 3831 din 15 iunie 2006 pronunţată în dosarul nr. 4928/1/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-au admis recursurile declarate de Parchetul de lângă Curtea de Apel Oradea şi recurentul inculpat D.R.C. împotriva deciziei penale nr. 38 din 7 februarie 2006 a Curţii de Apel Oradea, s-au casat sentinţa penală nr. 359/2004 a Tribunalului Bihor şi Decizia penală nr. 38/2006 a Curţii de Apel Oradea şi s-a trimis cauza spre rejudecare la instanţa de fond, Tribunalul Bihor, pentru a se efectua o nouă cercetare judecătorească, numai în ce-1 priveşte pe inculpatul D.R.C., prin readministrarea probelor efectuate în cursul urmăririi penale.
Prin sentinţa penală nr. 140/P din 3 aprilie 2008, Tribunalul Bihor, secţia penală, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul D.R.C. reţinând în sarcina acestuia, că în noaptea de 13 octombrie 2003, la solicitarea inculpatului G.A.L. a condus-o pe numita D.A.M. la magazinul D.F. din Vama Borş, pentru a-şi cumpăra ţigări, fără a avea cunoştinţă că aceasta avea intenţia de a trece fraudulos frontiera. Instanţa a reţinut că din probele administrate nu se poate reţine că inculpatul ar fi ştiut de intenţia numitei D.A.M., că acesta beneficiază de prezumţia de nevinovăţie până la proba contrară, ceea ce în opinie instanţei, nu s-a făcut. în fond, după casare şi după suplimentarea probaţiunii, instanţa a apreciat că inculpatul D.R.C., nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunii pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată şi a dispus achitarea acestuia.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor şi a solicitat condamnarea inculpatului la o pedeapsă just individualizată, susţinând că instanţa nu a administrat alte probe.
Prin Decizia penală nr. 91/ A din 7 octombrie 2008, Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a dispus în baza art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., admiterea apelului Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor împotriva sentinţei penale nr. 140/ P din 3 aprilie 2008, pronunţată de Tribunalul Bihor, desfiinţarea sentinţei şi rejudecarea cauzei de aceiaşi instanţă, cu motivarea că instanţa de fond avea obligaţia de a efectua o nouă cercetare judecătorească şi nu a efectuat confruntări între inculpatul D.R.C. şi coinculpaţii G.A.L. şi H.M.T., precum şi între cei doi coinculpaţi.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul D.R.C. şi a solicitat admiterea recursului având în vedere că instanţa de fond a administrat toate probele, casarea deciziei şi menţinerea soluţia de achitare pronunţată de instanţa de fond.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, a probelor administrate cât şi din oficiu, conform art. 3859 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Prin Decizia penală nr. 3831 din 15 iunie 2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus ca Tribunalul Bihor să efectueze o nouă cercetare judecătorească numai în cea ce îl priveşte pe inculpatul D.R.C., în sensul ascultării inculpatului şi a coinculpaţilor G.A.L. şi H.M.T., efectuarea de confruntări între inculpatul D.R.C. şi coinculpaţii G.A.L. şi H.M.T. şi pentru administrarea oricăror probe în scopul stabilirii situaţiei de fapt, a vinovăţiei sau nevinovăţiei inculpatului. Astfel, în al doilea ciclu procesual Tribunalul Bihor a administrat probele indicate respectiv, a ascultat pe inculpaţii N.A.G., G.A.L., D.R.C. f, H.M.T. şi martorii P.C.P., C.A.F.
În cel de-al treilea ciclu procesual Tribunalul Bihor a ascultat inculpatul D.R.C. si martorii prezenţi G.A.L. şi H.M.T. iar cu privire la necesitatea efectuării unei confruntări între inculpat şi martorii audiaţi H.M. şi G.A.L., după punerea în discuţie a acestor aspecte, a apreciat că dispoziţiile instanţei au fost cu titlu exemplificativ şi a constatat că nu se impune efectuarea unei confruntări între inculpat şi martori, având în vedere că nu există contradicţii în declaraţiile acestora, şi a revenit asupra probei, privind audierea martorei lipsă D.A.M.
Înalta Curte constată că instanţa de apel avea obligaţia de a se pronunţa pe fondul cauzei, întrucât, potrivit dispoziţiilor art. 378 alin. (1) C. proc. pen., „instanţa verifică hotărârea atacată pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, precum şi a oricăror probe noi, administrate în faţa instanţei de apel", astfel că, instanţa de apel poate administra orice alte probe pe care le consideră utile, pertinente şi concludente în scopul aflării adevărului.
Apelul este o cale de atac integral devolutivă, în fapt şi în drept, în limitele prevăzute de art. 371 C. proc. pen.
În urma adoptării Legii nr. 356/2006, potrivit noii concepţii a legiuitorului cu privire la modul de soluţionare a apelului, soluţiile dispuse în apel au fost limitate substanţial.
Astfel, în urma modificării art. 379 C. proc. pen., rezultă că, sub aspectul soluţiei de admitere a apelului, principala modalitate o reprezintă soluţionarea pe fond a cauzei (a apelurilor) prin desfiinţarea sentinţei şi pronunţarea unei noi hotărâri, procedându-se potrivit art. 345 C. proc. pen şi urm. privind judecata în fond [(art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.)].
În mod excepţional, pentru motivele ce se vor arăta, a fost menţinută şi soluţia desfiinţării sentinţei cu dispunerea rejudecării cauzei de prima instanţă [(art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen.)].
Motivele care permit, legal, această ultimă soluţie sunt:
- judecarea cauzei a avut loc în lipsa unei părţi nelegal citată sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a înştiinţa instanţa despre această imposibilitate;
- există vreunul dintre cazurile de nulitate prevăzute de art. 197 alin. (2) C. proc. pen.
Or, pentru adoptarea deciziei, instanţa de apel nu a constatat incidenţa niciunuia dintre aceste motive expres şi limitativ prevăzute de lege.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., va admite recursul declarat de inculpatul D.R.C., va casa Decizia penală nr. 91/ A din 7 octombrie 2008 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală, şi va trimite cauza la Curtea de Apel Oradea pentru continuarea judecăţii apelului. Totodată, se vor menţine actele îndeplinite până la data pronunţării deciziei atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul D.R.C. împotriva deciziei penale nr. 91/ A din 7 octombrie 2008 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza la Curtea de Apel Oradea pentru continuarea judecăţii apelului.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 392/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 399/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
