ICCJ. Decizia nr. 389/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 389/2009
Dosar nr. 535/121/2008
Şedinţa publică din 5 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 284/ F din 23 iunie 2008 a Tribunalului Galaţi, inculpatul B.M. a fost condamnat, la 23 ani închisoare şi 8 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., raportat la art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 61 alin. (1) teza II C. pen., s-a revocat beneficiul liberării condiţionate din executarea pedepsei de 22 ani închisoare aplicată inculpatului B.M. prin sentinţa penală nr. 54 din 31 august 1989 a Tribunalului Galaţi, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1999 din 8 decembrie 1989 a Tribunalului Suprem, din care a rămas neexecutat un rest de 2673 zile închisoare.
Conform art. 61 alin. (1) teza a ll-a C. pen., s-a contopit pedeapsa aplicată inculpatului B.M. în prezenta cauză cu restul de 2673 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 22 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 54 din 31 august 1989 a Tribunalului Galaţi, dispunându-se ca inculpatul B.M. să execute pedeapsa cea mai grea de 23 (douăzeci şi trei) ani închisoare, sporită la 25 (douăzeci şi cinci) ani închisoare, şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 8 (opt) ani.
În conformitate cu art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului B.M. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
Potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii, 24 ore, aferentă zilei de 10 decembrie 2007 şi a arestării preventive de la 11 decembrie 2007 la zi.
În baza art. 14 C. proc. pen. şi art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., inculpatul B.M. a fost obligat la plata sumei de 50.000 lei cu titlu de despăgubiri pentru daune materiale şi a sumei de 100.000 lei cu titlu de despăgubiri pentru daune morale către partea civilă M.L.
Potrivit art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a cuţitului folosit la săvârşirea infracţiunii, cuţit aflat la camera de corpuri delicte.
Conform art. 189 C. proc. pen., onorariul avocatului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, pentru faza de urmărire penală s-a dispus a fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei către B.A. Galaţi.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul B.M. a fost obligat la plata sumei de 3000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanţă a reţinut următoarele:
Inculpatul B.M., zis „G.", are vârsta de 39 de ani, este fără ocupaţie şi locuieşte în sat Buceşti, jud. Galaţi. Inculpatul nu este la primul impact cu legea penală, acesta fiind condamnat anterior pentru tentativă de omor (faptă comisă în timpul minorităţii) şi, respectiv, pentru infracţiunile de omor deosebit de grav şi tâlhărie.
Inculpatul era consătean cu victima M.A., acesta din urmă fiind naşul de cununie al fratelui inculpatului. în virtutea acestei relaţii, victima M.A. îl vizita uneori pe inculpatul B.M.
În după - amiaza zilei de 9 decembrie 2007, în jurul orei 17,30, inculpatul a fost vizitat la domiciliu de martorul V.F., la scurt timp făcându-şi apariţia şi victima M.A. Inculpatul i-a invitat pe cei doi în casă, mai precis în marchiza tip hol, şi i-a servit cu vin. La scurt timp, martorul V.F. a plecat acasă, iar victima a mai rămas la domiciliul inculpatului aproximativ o jumătate de oră, timp în care au consumat împreună vin.
După plecarea victimei, la ceva timp, inculpatul a constatat că nu-şi găseşte telefonul mobil şi, fiind în stare de ebrietate, a presupus că i I-a sustras victima. Alimentându-şi în continuare starea de agitaţie prin acuzarea şi insultarea, în absenţă, a victimei, inculpatul a hotărât să meargă la domiciliul victimei pentru a-şi recupera telefonul. Înainte de a pleca de la domiciliu, inculpatul s-a înarmat cu un cuţit de bucătărie. Când inculpatul tocmai ieşea pe poartă, martorul C.G. trecea prin zonă cu căruţa. Fiind amic cu el, martorul a oprit căruţa şi i-a cerut inculpatului să-i dea de băut. Drept urmare, inculpatul I-a invitat în casă pe martor şi, împreună, au consumat vin.
Cu această ocazie, inculpatul l-a rugat pe martor să-l conducă până la domiciliul părinţilor victimei, unde acesta, practic, locuia. După ce s-a interesat de motivul deplasării, martorul a fost de acord şi, împreună cu inculpatul, s-au deplasat la locuinţa familiei M. Aici, martorul C.G. a rămas în stradă, în căruţă, la o oarecare distanţă de poartă, iar inculpatul a intrat în curte şt a început să o strige pe victimă. A ieşit afară mama victimei care i-a pus inculpatului că aceasta nu este acasă. Inculpatul B.M. i-a comunicat motivul pentru care venise, iar mama şi tatăl victimei, care ieşise şi el între timp, i-au spus să stea liniştit că-i vor da ei un alt telefon. Totodată, părinţii victimei i-au mai spus că este posibil ca telefonul să nu fi fost luat de fiul lor, ci inculpatul să-l fi pierdut. în aceste împrejurări, inculpatul s-a enervat şi, spunându-le că nu vrea decât telefonul lui, a scos din buzunarul gecii cuţitul de bucătărie şi a început să ameninţe că o va tăia în bucăţi pe victimă. Auzind conversaţia celor trei, şi mai ales ameninţările inculpatului, martorul C.G. l-a strigat pe acesta şi i-a cerut să plece. Inculpatul i-a dat ascultare martorului şi a părăsit locuinţa familiei M., fiind condus până la poartă de părinţii victimei care încercau continuu să-l liniştească. Aceasta se întâmpla în jurul orelor 20,30 - 21,00.
În continuare, martorul C.G. şi inculpatul s-au întors cu căruţa la domiciliul acestuia din urmă, pe drum inculpatul continuând să facă ameninţări la adresa victimei şi spunând către martor că o va omorî pe aceasta dacă nu-i aduce telefonul. Cei doi au ajuns la locuinţa inculpatului în jurul orei 21,00. Martorul a lăsat căruţa la poartă şi a acceptat invitaţia inculpatului de a mai servi un pahar cu vin, urmându-l pe acesta în curte. După ce au mai băut 2-3 pahare cu vin, martorul s-a îndreptat spre poartă cu intenţia de a pleca acasă. Inculpatul l-a condus pe martor, iar când a ieşit în stradă a văzut-o pe victimă întorcându-se la domiciliul lui. Victima M.A. l-a salutat pe inculpat, dar acesta a acuzat-o de sustragerea telefonului mobil şi, trăgând-o de haine, i-a cerut telefonul. Victima a încercat să-i explice că nu i-a luat telefonul, însă inculpatul nu a ascultat-o şi a început să o îmbrâncească şi să o lovească. în timpul acestui conflict, victimei i-a căzut fesul de pe cap, iar inculpatului vesta tip blue-jeans, bunuri ce au fost găsite ulterior de organele de urmărire penală ou ocazia cercetării locului faptei.
Martorul C.G., care în acest timp întorcea căruţa, s-a speriat de reacţia violentă a inculpatului, a urcat imediat în căruţă şi a plecat spre locuinţa sa.
Cu toate încercările victimei de a-l convinge pe inculpat că nu i-a sustras telefonul, acesta a continuat să o agreseze, ducând-o în lovituri de pumni şi picioare în curte şi, de aici, în casă şi apoi în magazie, de unde strigătele de ajutor ale victimei nu mai puteau fi auzite. Aici, inculpatul i-a aplicat victimei lovituri repetate cu pumnii şi picioarele peste tot corpul, iar apoi a luat din magazie cuţitul de bucătărie şi înjunghiat-o de mai multe ori peste tot corpul, fără a ţine seama de locul şi intensitatea deosebită a loviturilor pe care le aplica. Dovadă că victima a încercat să se apere sunt şi cele câteva excoriaţii de la nivelul feţei şi a mâinii drepte, constatate de medicul legist cu ocazia examinării inculpatului.
Cu ultimele puteri, victima s-a prins cu mâinile de uşa magaziei şi, scăpând din mâinile inculpatului, a reuşit să părăsească, în fugă, locuinţa acestuia. După aproximativ 100 metri, în faţa locuinţei familiei C., victima şi-a pierdut cunoştinţa, a căzut la pământ şi a decedat.
Inculpatul a încercat să şteargă petele de sânge rezultate în urma agresării victimei, dar fiind foarte băut nu a reuşit să ducă la capăt această activitate şi s-a culcat.
Cu ocazia cercetării locului faptei, respectiv zona unde a fost găsită decedată victima, locuinţa inculpatului (în special marchiza tip hol şi magazia), bunurile din locuinţa inculpatului şi drumul ce leagă cele două locuri, au fost identificate şi ridicate mai multe urme de substanţă brun roşcată. Pe partea stângă a drumului comunal, în imediata apropiere a gardului imobilului nr. 30, aparţinând familiei M., a fost găsit un pantof tip sport, aferent piciorului drept, iar în curtea locuinţei inculpatului, la o distanţă de circa 10 metri de poartă, a fost găsit un al doilea pantof tip sport, aferent piciorului stâng, bunuri ce au fost recunoscute ulterior de tatăl victimei ca fiind cele cu care era încălţată aceasta în seara de 09 decembrie 2007. De asemenea, la o distanţă de aproximativ 50 cm de gardul imobilului inculpatului şi la circa 2,5 metri faţă de poarta de acces în imobil au fost găsite fesul victimei şi vesta tip blue-jeans aparţinând inculpatului. Pe niciunul din aceste obiecte vestimentare nu fost găsite pete de sânge, ceea ce demonstrează că în faţa porţii a început conflictul, bunurile căzând în timpul agresiunii. De asemenea, pe dulapul de mici dimensiuni din magazie a fost găsit şi ridicat un cuţit de bucătărie cu lungimea totală 29 cm. şi lama de 17,5/2 cm., pe lama cuţitului existând mai multe urme de substanţă brun roşcată. Petele de sânge găsite în locuinţa inculpatului (în hol, magazie şi pe bunurile din aceste două încăperi) şi în faţa locuinţei inculpatului, pe stradă, sunt într-un număr foarte mare, sunt dispuse în mod dinamic, pe suprafeţe mari, ceea ce demonstrează că acestea au rezultat în urma lovirii victimei cu intensitate deosebită, în mod repetat şi pe o perioadă mare de timp.
Din raportul de constatare tehnico - ştiinţifică biocriminalistică a rezultat că urmele de substanţă brun roşcată ridicate de la faţa locului, de pe cuţitul găsit în magazia inculpatului şi hainele purtate de acesta şi victimă în seara incidentului, sunt urme de sânge uman aparţinând grupei sangvine 01, iar conform raportului de constatare medico - legală victima M.A. avea grupa sangvină 01.
Potrivit raportului de constatare medico - legală, moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat anemiei acute prin hemoragie externă şi internă consecutivă politraumatismului cu plăgi contuze, plăgi înţepat tăiate, fracturi costale bilateral, cu hemotorax bilateral, produs prin lovire repetată cu corp contondent cu margine alungită, lovire cu corp înţepător tăietor, posibil cuţit şi lovire cu corp dur. între politraumatismul cu plăgi contuze, plăgi înţepat tăiate, fracturi costale bilateral, hemotorax bilateral, anemie acută prin hemoragie externă şi internă şi moartea victimei există raport direct de cauzalitate. Leziunile de violenţă, şi moartea victimei, s-a constatat că pot data din noaptea de 09 decembrie 2007. Sângele recoltat de la cadavru conţine 0,75gr. %0 alcool şi aparţine grupei sangvine 01, Rh pozitiv. După aspectul şi topografia leziunilor se poate aprecia că, în momentul producerii acestor leziuni, agresorul s-a aflat atât în faţa cât şi în spatele victimei.
Audiat cu respectarea garanţiilor procesuale, în cursul urmăririi penale, şi în faza cercetării judecătoreşti, inculpatul a avut o poziţie oscilantă. Astfel, iniţial negat săvârşirea faptei susţinând că, după ce a revenit de la locuinţa părinţi victimei, în timp ce consuma vin împreună cu martorul C.G. a apărut şi victima M.A. După plecarea martorului, a continuat să consume băuturi alcoolice cu victima şi a întrebat-o pe aceasta dacă i-a luat telefonul, fără însă a intra în discuţii contradictorii. La un moment dat, victima a plecat, spunând că i s-au terminat ţigările, însă a revenit după aproximativ o oră. Inculpatul a arătat că M.A. era bătut şi plin de sânge şi i-a spus că a fost bătut de trei indivizi, cerându-i totodată să ia furca şi toporul şi să meargă după ei. Întrucât victimei îi curgea sânge, a împins-o în magazie pentru a nu-i murdări covoarele, iar apoi, pentru că îi era rău, M.A. a plecat acasă. A mai precizat inculpatul că a doua zi, dimineaţă, când a mers să-şi cumpere ţigări, a observat în curte, în apropierea porţii, telefonul mobil despre care bănuia că-i fusese sustras de victimă. Ulterior, inculpatul a revenit, recunoscând săvârşirea faptei dar încercând să-şi minimalizeze activitatea infracţională. A declarat că în timp ce-l conducea pe C.G. către poartă, a venit M.A. pe care l-a acuzat că i-ar fi sustras telefonul. După aproximativ 20 de minute, victima ar fi părăsit locuinţa spunând că merge să-şi cumpere ţigări iar inculpatul s-a pregătit de culcare însă, după încă 25 de minute, când a mers să stingă lumina în magazie, l-a găsit acolo pe M.A. care încerca să scoată vin din butoi. În aceste condiţii, după ce l-a întrebat ce face, i-a aplicat acestuia o lovitură cu piciorul în spate, lovindu-l astfel cu capul de butoiul cu vin. Victima s-a ridicat şi i-a cerut să nu-l mai lovească, dar inculpatul i-a mai aplicat o lovitură cu pumnul în faţă şi apoi peste corp. Inculpatul a precizat că M.A. s-a apărat, lovindu-l, astfel că a continuat să-l lovească cu pumnii şi picioarele şi, pentru că era nervos (telefonul mobil fiind foarte important pentru el), a luat un cuţit ce se afla în magazie şi a lovit cu acesta pe victimă, de mai multe ori, peste tot corpul. A strigat apoi către M.A. să plece acasă şi să-i aducă telefonul, împrejurare în care victima a părăsit locuinţa, lovindu-se şi de uşă când a ieşit. Această ultimă declaraţie a fost menţinută de către inculpat în faza cercetării judecătoreşti. Apărarea inculpatului privitoare la circumstanţele în care au fost săvârşite faptele nu a putut fi primită, fiind infirmată de celelalte probe administrate în cauză, nefiind în măsură să înlăture răspunderea penală ori să atenueze gravitatea faptelor. Susţinerile inculpatului în sensul că nu a adresat ameninţări la adresa victimei, pe când se afla la domiciliul părinţilor acesteia, şi că victima a intrat în locuinţă sa de bunăvoie şi nu ca urmare a violenţelor exercitate de el s-a constatat că sunt combătute de celelalte probe administrate în cauză. Astfel, din declaraţiile martorului C.G. a rezultat că, în timp ce el se pregătea să plece acasă, în jurul orei 21,00 - 21,30, victima M.A. s-a reîntors la locuinţa inculpatului, iar acesta a început să o tragă de haine şi să o îmbrâncească, cerându-i telefonul. Martorul a precizat şi că, în timp ce îl aştepta pe inculpat, în faţa porţii casei părţii vătămate, l-a auzit pe acesta spunându-le părinţilor părţii vătămate că omoară pe aceasta dacă nu-i dă telefonul.
Din declaraţia martorului M.G., tatăl victimei, a rezultat că inculpatul B.M. a venit la domiciliul său, în seara zilei de 9 decembrie 2007, în jurul orei 21,00, susţinând că M.A. i-a sustras telefonul mobil; martorul a arătat că inculpatul a ameninţat că-l va tăia în bucăţi pe M.A. dacă nu-i restituie telefonul mobil, agitând totodată un cuţit pe care l-a scos din buzunarul hainei. Aceste împrejurări sunt confirmate şi de partea civilă M.L., mama victimei.
De asemenea, martora C.C., vecina inculpatului, a declarat, că în seara zilei de 9 decembrie 2007, în jurul orei 20,00, când a mers să scoată apă de la fântână, a observat că în faţa porţii inculpatului este oprită o căruţă tractată de un cal (este vorba despre căruţa martorului C.G. şi de momentul dinaintea plecării la locuinţa părinţilor victimei). În jurul orei 21,00 - 21,30, martora a auzit gălăgie în curtea inculpatului, iar când a ieşit la poartă să vadă ce se întâmplă, a constatat că la poarta locuinţei inculpatului nu se mai afla căruţa pe care o văzuse mai devreme şi că din curtea inculpatului se auzeau mai multe voci (este vorba despre momentul în care inculpatul o agresa pe victimă iar aceasta încerca să-i explice că nu i-a sustras telefonul).
Din declaraţia martorei D.L. a rezultat, că în noaptea de 09 decembrie 2007, în jurul orei 01,00, în toate camerele din locuinţa inculpatului luminile erau aprinse iar în marchiza acestuia era multă mişcare (este vorba despre momentul în care inculpatul încerca să şteargă urmele de sânge).
Pe niciunul din obiectele vestimentare găsite în curtea locuinţei inculpatului, cu prilejul cercetării locului faptei, nu au fost găsite pete de sânge, ceea ce s-a demonstrat că în faţa porţii a început conflictul, bunurile căzând în timpul agresiunii.
Împrejurarea că partea vătămată i-ar fi sustras telefonul mobil, în fapt o simplă presupunere a inculpatului, nu justifica în nici un fel acţiunea agresivă a inculpatului şi nu este de natură a înlătura sau atenua răspunderea penală; de altfel, din chiar declaraţia inculpatului, rezultă că a găsit, a doua zi dimineaţa, telefonul în curtea imobilului în care locuia.
Sub aspect probatoriu, prima instanţă a menţionat că situaţia de fapt reţinută şi vinovăţia inculpatului B.M. au fost dovedite cu: procesul verbal de cercetare la faţa locului şi planşele foto, raportul de constatare tehnico - ştiinţifică biocriminalistică, raportul de constatare medico - legală, declaraţiile martorilor C.G., V.F., M.G., declaraţiile de recunoaştere date de inculpat atât în cursul urmăririi penale şi în faza cercetării judecătoreşti.
În drept, prima instanţă a reţinut că fapta inculpatului B.M. care, în noaptea de 09 decembrie 2007, pe fondul unui conflict spontan şi al consumului de alcool, în timp ce se aflau în locuinţa sa, a aplicat victimei M.A., în mod repetat mai multe lovituri cu cuţitul, pumnii şi picioarele, peste corp şi cap, cauzându-i leziuni ce au produs moartea, în condiţiile în care inculpatul a mai fost condamnat anterior pentru săvârşirea unei infracţiuni de omor, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor deosebit de grav prevăzut de art. 174 alin. (1) C. pen., raportat la art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
Împotriva sentinţei a declarat apel inculpatul B.M. criticând-o pentru netemeinicie, susţinând că se impune redozarea pedepsei întrucât a fost provocat de conduita victimei pe care a surprins-o în noaptea respectivă furând vin din magazie.
Verificând legalitatea şi temeinicia sentinţei în raport de motivul invocat, dar şi din oficiu sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform prevederilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen., instanţa de prim control judiciar a apreciat că apelul nu este fondat pentru următoarele considerentele:
Potrivit dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen., circumstanţa atenuantă a provocării există când infracţiunea s-a săvârşit sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate sau prin altă acţiune ilicită gravă. Analiza probatoriului administrat şi a împrejurărilor concrete în care s-a săvârşit fapta dedusă judecăţii exclude posibilitatea ca inculpatul să fi acţionat sub influenţa unei tulburări puternice care să fi fost determinantă în declanşarea agresiunii exercitate asupra victimei, simpla presupunere că aceasta i-ar fi sustras telefonul, neîntrunind condiţiile reţinerii provocării invocată de inculpat.
În egală măsură, s-a apreciat că nu poate fi reţinută scuza provocării nici în raport de circumstanţele săvârşirii faptei, astfel cum au fost prezentate de inculpat, susţinerile sale că ar fi surprins victima furându-i vin din magazie şi că, după ce s-au bruscat reciproc, speriat fiind, deşi nu a intenţionat să-l omoare, l-a lovit cu un cuţit aflat pe un raft, nefiind dovedite, ba, mai mult, sunt infirmate de probatoriul administrat în cauză, probatoriu din care rezultă, fără dubiu, că rezoluţia infracţională a fost luată încă de la momentul în care s-a hotărât să-l caute pe M.A. la domiciliul părinţilor săi, în faţa cărora a ameninţat că îl va tăia în bucăţi dacă nu îi restituie telefonul, agitând totodată cuţitul pe care l-a scos din buzunarul hainei (conform declaraţiei martorului M.G.). Victima nu a intrat de bună voie în curtea inculpatului şi, cu atât mai puţin, nu a fost surprinsă furând vin, ci dimpotrivă, prin violenţele exercitate încă din stradă, a fost forţat de inculpat să intre în curte, în casă şi apoi în magazie, de unde nu se puteau auzi strigătele victimei şi nici văzute actele de violenţă exercitate asupra sa (conform declaraţiilor martorului C.G., a procesului-verbal de cercetare la faţa locului şi a raportului de constatare tehnico-ştiinţifică biocriminalistică). Faptul că victima a fost supusă unor violenţe deosebite, pe o durată mare de timp (astfel cum rezultă din procesul verbal de cercetare a locului faptei şi din raportul de constatare medico-legală), conduce la concluzia că inculpatul a acţionat cu vinovăţie sub forma intenţiei directe, şi nu pentru că ar fi fost provocat în vreun mod de victimă.
În consecinţă, curtea de apel a apreciat că nu sunt întrunite condiţiile reţinerii în favoarea inculpatului a circumstanţei atenuante prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen., context în care reducerea pedepsei nu se justifică.
De asemenea, curtea de apel a constatat că prima instanţă, pe baza analizei juste, complete şi critice a probelor administrate, a stabilit în mod corect situaţia de fapt, dând infracţiunii comise de inculpat încadrarea juridică corespunzătoare, chestiuni necontestate de apelant. Totodată, prima instanţă a efectuat o judicioasă operaţiune de individualizare a pedepsei şi a stabilit corect modalitatea de executare a pedepsei, cu respectarea criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) Astfel, instanţa a avut în vedere atât pericolul social sporit al faptei, reflectat în modul şi mijloacele în care inculpatul a comis infracţiunea, cât şi limitele de pedeapsă prevăzute de art. 174 alin. (1) C. pen., raportat la art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. Prima instanţă a avut în vedere datele care caracterizează persoana inculpatului, şi anume că este recidivist în condiţiile recidivei postcondamnatorii faţă de pedeapsa de 22 ani închisoare aplicată pentru comiterea unui omor deosebit de grav şi a unei tâlhării, prin sentinţa penală nr. 54 din 31 august 1989 a Tribunalului Galaţi, cu un grad de instrucţie submediu, fiind absolvent a 10 clase, fără ocupaţie, necăsătorit, iar în cursul procesului penal a avut o poziţie oscilantă, recunoscând săvârşirea faptei doar în circumstanţele acceptate de el.
În final, instanţa de prim control judiciar, a reţinut că, faţă de datele care caracterizează fapta (astfel cum au fost menţionate de instanţa de fond, şi pe care curtea de apel şi Ie-a însuşit, fără a aprecia necesar a fi reiterate) şi făptuitorul, pedeapsa aplicată răspunde exigenţelor legale şi este de natură să asigure finalitatea preventivă, cât şi cea educativă, neexistând temeiuri pentru modificarea ei. în ce priveşte modalitatea de executare, corect instanţa de fond a apreciat că executarea efectivă, prin lipsirea de libertate, şi plasarea inculpatului într-un mediu închis unde va fi supus unui regim de viaţă şi de muncă impus, va fi de natură să determine o schimbare în conştiinţa şi atitudinea sa faţă de valorile sociale ocrotite de lege.
Prin aceeaşi decizie a fost menţinută starea de arest a inculpatului.
Împotriva deciziei, inculpatul a declarat prezentul recurs, motivele fiind menţionate în partea introductivă a deciziei.
Inculpatul a înţeles să se prevaleze de „dreptul la tăcere" atât în faţa instanţei de fond, cât şi la instanţa de recurs (astfel cum s-a menţionat în partea introductivă a prezentei decizii). Nu a dat declaraţii nici în faţa instanţei de apel, cu ocazia dezbaterilor solicitând reducerea pedepsei.
În apărarea sa, inculpatul a susţinut că ar fi fost provocat de atitudinea victimei care i-ar fi sustras telefonul ori i-ar fi sustras vin.
Recursul inculpatului este nefondat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), sau în alte limite decât cele prevăzute de lege. Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), care reglementează criteriile generale de individualizare, la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile Părţii generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate de partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Infracţiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, şi condamnat în primă instanţă, este pedepsită cu detenţiune pe viaţă sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.
În condiţiile în care, potrivit fişei de cazier şi actelor dosarului (sentinţa penală nr. 12 din 31 martie 1986 a Tribunalului Judeţean Galaţi pentru tentativă de omor prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen. şi sentinţa penală nr. 54 din 31 august 1989 a Tribunalului Judeţean Galaţi pentru omor deosebit de grav, tâlhărie şi violare de domiciliu, prevăzute de art. 174 – art. 176 lit. c) şi d) C. pen., art. 211 alin. (1) C. pen şi art. 192 alin. (2) C. pen., referat al compartimentului executări penale, dosar primă instanţă), inculpatul este recidivist, fiind la a 3-a infracţiune gravă contra vieţii persoanei, ultima fiind sancţionată cu închisoare de 22 ani, pedeapsă din a cărei executare a fost liberat condiţionat, noua pedeapsă nu este excesivă, aşa cum pretinde inculpatul, ci, aşa cum corect au menţionat ambele instanţe, una care, pe de o parte, reflectă pericolul social concret al noii fapte şi, mai ales, periculozitatea făptuitorului, iar pe de altă parte, asigură atingerea scopului prevăzut de art. 52 C. pen.
De asemenea, din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică rezultă că inculpatul prezintă „dg. Tulburare de personalitate de tip antisocial. Abuzuri etilice" şi că „păstrează capacitatea psihică de apreciere critică a conţinutului şi consecinţelor faptelor sale. Are discernământul păstrat în raport cu fapta pentru care este cercetat".
Apărarea inculpatului, referitoare la o pretinsă stare de provocare în care ar fi acţionat, a fost examinată de ambele instanţe şi, cu argumente probatorii şi juridice pertinente, corect respinsă de către acestea, Înalta Curte apreciind, în lipsa unor noi aspecte invocate în recurs, că nu se impune reiterarea acestora.
Susţinerile inculpatului, în sensul sustragerii de către victimă fie a telefonului, fie a vinului, ori cele referitoare la o atitudine violentă, agresivă a acesteia, în lipsa unor elemente cu valoare probatorie, chiar la nivel minimal, sunt de natură a rămâne doar la stadiul unor alegaţii ale acestuia. Leziunile corporale constatate pe corpul inculpatului prin raportul medico-legal de la dosar urmărire penală, cu caracter minor (1-2 zile îngrijiri medicale), explicate în acelaşi act cu caracter ştiinţific ca fiind „produse prin zgâriere cu corp dur cu margine alungită, posibil unghie", fac rezonabilă concluzia că acestea relevă acţiunile de apărare a victimei.
Faţă de cele reţinute, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul inculpatului.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), din pedeapsa aplicată se va deduce durata măsurilor preventive.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata către stat a cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.M. împotriva deciziei penale nr. 127/ A din 29 octombrie 2008 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 10 decembrie 2007 la 5 februarie 2009.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 278/2009. Penal. Traficul de influenţă... | ICCJ. Decizia nr. 392/2009. Penal → |
|---|
