ICCJ. Decizia nr. 403/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 403/2009
Dosar nr. 1725/54/2008
Şedinţa publică din 5 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 198 din 3 noiembrie 2008, Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul B.L. împotriva rezoluţiei din 3 iulie 2008 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 521/P/2008.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut următoarele:
Petiţionarul a formulat plângere penală şi a solicitat efectuarea de cercetări penale faţă de executorul judecătoresc D.A., pentru săvârşirea pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi înşelăciune prevăzută de art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP), motivând că în mod greşit executorul judecătoresc a dispus înfiinţarea popririi asupra veniturilor pe care le obţine de la C.J.P. Mehedinţi, pentru suma de 704,58 lei.
Prin rezoluţia penală nr. 521/P/2008 din 3 iulie 2008 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în temeiul dispoziţiilor art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de D.A., executor judecătoresc, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 246 şi art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP)
Prin rezoluţia mai sus menţionată s-a reţinut că din probatoriul administrat rezultă că executorul judecătoresc nu a făcut altceva decât să-şi îndeplinească atribuţiile de serviciu şi nu a indus petiţionarul în eroare, cu scopul de a obţine un folos material injust, sumele de bani pentru care s-a dispus înfiinţarea popririi neconstituind un „folos material injust" în sensul dispoziţiilor art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP)
Împotriva rezoluţiei procurorului, petiţionarul, a formulat plângere la procurorul ierarhic superior şi prin rezoluţia dată în dosarul nr. 1515/11/2/2008 din 1 august 2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în temeiul art. 275 şi următoarele C. proc. pen., s-a dispus respingerea, ca neîntemeiată, a plângerii formulată de petiţionarul B.L., constatându-se din actele premergătoare efectuate că nu au fost puse în evidenţă indicii în sensul că executorul judecătoresc D.A. ar fi săvârşit faptele penale la care se face referire în actul de sesizare, ori altă faptă penală care poate antrena răspunderea penală.
Împotriva celor două rezoluţii, petiţionarul, a formulat plângere, în termen legal, în temeiul art. 278l C. proc. pen., adresată Judecătoriei Drobeta Turnu Severin şi prin sentinţa penală nr. 1338 din 8 septembrie 2008, Judecătoria Drobeta Turnu Severin în temeiul art. 281 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova
Curtea de Apel Craiova, prin sentinţa penală nr. 198 din 3 noiembrie 2008, examinând plângerea, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul B.L. împotriva rezoluţiei din 3 iulie 2008 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 521 /P/2008, cu motivarea că în cauză, nu s-a constatat, ca urmare a actelor premergătoare efectuate, existenţa unor fapte săvârşite cu intenţie care să prejudicieze interesele petentului sau acte prin care intimatul să inducă în eroare petentul, astfel că în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale în privinţa infracţiunilor prevăzute de art. 215 şi art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Împotriva hotărârii Curţii de Apel Craiova a declarat recurs petiţionarul B.L. şi a solicitat admiterea recursului şi admiterea plângerii formulată, arătând că hotărârea pronunţată este nelegală, întrucât, executorul judecătoresc se face vinovat săvârşirea infracţiunilor reclamate.
Recursul este nefondat urmând a fi respins ca atare pentru următoarele considerente:
Analizând actele şi lucrările dosarului, inclusiv rezoluţiile atacate şi hotărârea primei instanţe se constată că în mod justificat s-a respins plângerea formulată de petiţionarul B.L. întrucât, în cauză nu rezultă niciun fel de indiciu că intimatul D.A., executor judecătoresc, ar fi comis infracţiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi înşelăciune prevăzută de art. 271 C. pen.
Curtea de Apel Craiova, în mod corect, a constatat, în urma analizării probelor, că intimatul D.A. nu a săvârşit fapte care să-i atragă acestuia răspunderea penală. Totodată, infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor este o infracţiune cu subiect calificat, existenta sa fiind condiţionată de calitatea făptuitorului care trebuie să fie funcţionar public, termeni explicaţi în condiţiile prevăzut de art. 147 C. pen.
Faptele intimatului nu constituie motive pentru tragerea la răspundere penală a acestuia, dacă nu este dovedită existenţa altor împrejurări de fapt, care să fi determinat exercitarea cu bună ştiinţă, în mod defectuos, a atribuţiilor de serviciu sau inducerea în eroare pentru dobândirea unui folos material injust, în ceea ce priveşte infracţiunea de înşelăciune.
Împrejurarea că petiţionarul este nemulţumit de demersurile efectuate de executorul judecătorescnu poate conduce în niciun caz la concluzia întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunilor reclamate.
Astfel, infracţiunile de abuz în serviciu şi înşelăciune nu există, nefiind întrunite elementele constitutive şi în mod corect s-a concluzionat că intimatul nu a săvârşit fapte care să-l prejudicieze pe petiţionar şi nici să-1 inducă în eroare pe acesta.
Înalta Curte apreciază ca fiind legale şi temeinice argumentele expuse atât în cele două rezoluţii cât şi în sentinţa recurată, astfel, în mod întemeiat rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale dată de procuror a fost menţinută de către Curtea de Apel Craiova.
În temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte urmează să respingă recursul declarat de petiţionarul B.L., ca nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul B.L. împotriva sentinţei penale nr. 198 din 3 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 400/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 404/2009. Penal. Cerere de transfer de... → |
|---|
