ICCJ. Decizia nr. 400/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 400/2009
Dosar nr. 803/44/2008
Şedinţa publică din 5 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin rezoluţia nr. 548/P/2006 din 09 aprilie 2008 a Secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a dispus, în baza dispoziţiilor art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale fată de L.V., V.Ş., P.G., C.V., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, B.C., în prezent procuror şef la D.N.A – S.T. Galaţi, N.E. şi P.M., procurori la Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi, pentru infracţiunea prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
Pentru a dispune această soluţie, în urma efectuării actelor premergătoare, procurorul din cadrul Secţiei de urmărire penală şi criminalistică din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a constatat următoarele:
Numitul F.M. a solicitat tragerea la răspundere penală a mai multor procurori de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi şi Parchetul de pe lângă Judecătoria Galaţi care au soluţionat lucrările nr. 4434/VIII-I/2002; nr. 809/ll/2/2002; nr. 517A/lll/2/2001; nr. 319/VIII-1/2001; nr. 1241/VIII-1/2004; nr1189A/MI-1/2004; nr. 521 A/l IN/2002 şi nr. 1041/11/2/2002 întrucât ar fi atestat în mod nereal anumite situaţii de fapt.
Efectuându-se verificări, a rezultat că lucrările menţionate au fost soluţionate de procurorii L.V., V.Ş., P.G., C.V. de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, B.C., în prezent procuror şef la D.N.A. – S.T. Galaţi, N.E. şi P.M., procurori la Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi.
Astfel, procuror V.Ş. prin rezoluţia nr. 521/VI 11/1/2002 din 26 aprilie 2002 a dispus respingerea plângerii petentului formulată împotriva materialului de urmărire penală din dosarul nr. l397/P/2000 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi, înregistrată sub nr. 319/11/2/2001.
Procurorii P.G. şi C.V. au întocmit mai multe referate sub nr. 1189/VI11/1/2004 care au avut ca obiect identificarea unor plângeri depuse de petent împotriva actelor de urmărire penală din dosarul nr. 1397/P/2000 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi.
Procurorul B.C., în calitate de prim-procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi, prin ordonanţa nr. 517/11/2/2001 a admis plângerea petentului împotriva soluţiei din dosarul nr. l397/P/2000, în sensul completării dispozitivului rechizitoriului nr. l397/P/2000 şi disjungerii cauzei privind pe M.M. şi M.G. şi trimiterea cauzei la Politia Galaţi pentru cercetări.
Prin referatul nr. 319/VII1/1/2001, procurorul N.E. de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi, a prezentat rezultatul verificărilor urmare unei plângeri ale petentului din 23 decembrie 2003, iar prin referatul nr. 1241 A/l 11/1/2004, procuror L.V. a prezentat rezultatul verificărilor urmare solicitării petentului de identificare a unor plângeri penale.
De asemenea, procuror N.E. a întocmit referatul nr. 4434/VI 11/1/2002 cu ocazia verificărilor urmare unei cereri a petentului care privea dosarul nr. l397/P/2000, iar procuror P.M. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Galaţi, prin rezoluţia nr. 5598/P/2000 a confirmat propunerea organelor de politie de neîncepere a urmăririi penale fată de M.M. şi M.G.
Din actele premergătoare s-a constatat că în sarcina magistraţilor menţionaţi nu se poate reţine săvârşirea nici unei infracţiuni. Astfel, din conţinutul actelor analizate a rezultat că nu au fost atestate fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului cu ocazia întocmirii, procurorii respectivi consemnând date reale.
Plângerea petiţionarului formulată împotriva acestei rezoluţii a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin rezoluţia nr. 5417/3351/11/2/2008 din 28 mai 2008 a procurorului şef Secţie urmărire penală şi criminalistică din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În temeiul art. 2781 C. proc. pen., petiţionarul s-a adresat cu o plângere la instanţă.
Petiţionarul a fost prezent în faţa primei instanţe la termenul din 29 septembrie 2008, luând termen în cunoştinţă, fiind, de asemenea, prezent şi la termenul din 31 octombrie 2008.
La termenul din 31 octombrie 2008, având în vedere că instanţa a apreciat neclar obiectul plângerii, astfel cum a fost menţionat în înscrisul depus la dosar, a solicitat petiţionarul să facă precizările necesare.
În raport cu noile precizări ale petiţionarului, instanţa de fond a întreprins demersurile necesare clarificării obiectului plângerii.
La noul termen acordat, din 28 noiembrie 2008, petiţionarul nu s-a mai prezentat la judecarea plângerii, astfel încât Curtea de Apel Galaţi, urmare a răspunsurilor primite de la autorităţile judiciare, a pus în discuţie obiectul plângerii, reprezentantul Ministerului Public punând concluzii în raport cu actele şi lucrările dosarului, inclusiv cu cele rezultate în urma demersurilor instanţei.
Prin sentinţa penală nr. 169/ F din 28 noiembrie 2009, Curtea de Apel Galaţi, secţia penală, a respins, ca inadmisibilă, plângerea petiţionarului.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanţă a reţinut că plângerea vizează soluţiile din dosarele nr. 418/P/2006 şi nr. 548/P/2006. De asemenea, s-a reţinut că dosarul nr. 548/P/2006 se află pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, rezoluţia respectivă neputând fi atacată la Curtea de Apel Galaţi, ci numai la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, iar cauza în care s-a emis rezoluţia nr. 418/P/2006 a fost declinată spre competentă soluţionare la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Împotriva acestei sentinţe, petiţionarul a declarat prezentul recurs.
Petiţionarul nu s-a prezentat la judecarea recursului, în motivele scrise de recurs hotărârea fiind criticată deoarece: sentinţa este „vădit nelegală, netemeinică, părtinitoare, nulă, politică, cinică"; i s-a „încălcat în mod flagrant dreptul la apărare .. deşi a făcut dovada imposibilităţii de a angaja un apărător ales"; instanţa „s-a pronunţat asupra unei plângeri pe care nu avea competenţa legală să o soluţioneze".
Recursul va fi respins, ca nefondat, pentru motivele ce se vor arăta.
Critica referitoare la nedesemnarea unui apărător din oficiu este neîntemeiată pentru considerentele deja menţionate în partea introductivă a prezentei decizii.
Petiţionarul a avut posibilitatea legală de a-şi exercita personal apărarea în faţa instanţei de fond şi a instanţei de recurs, însă nu s-a prezentat la termenele când a avut loc judecarea cauzei. Deşi potrivit legii, şi deciziei Înaltei Curţi menţionate anterior, asistenţa juridică nu este obligatorie, petiţionarul a avut posibilitatea fie de a-şi angaja un apărător, fie de a solicita Baroului, în condiţiile legii, acordarea asistenţei gratuite.
Invocarea lipsei cunoştinţelor juridice în materia plângerii contra soluţiilor de netrimitere în judecată şi în materia recursului nu este întemeiată pentru motivul că petiţionarul a fost în măsură să întreprindă constante demersuri juridice, astfel cum rezultă din dosarele anexate (nr. 548/P/2006, nr. 418/P/2006, dosar nr. 1228/44/2007 al Curţii de Apel Galaţi, dosar nr. 1228/44/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dosar nr. 803/44/2008 al Curţii de Apel Galaţi), atât la procuror, cât şi la instanţe, printre care şi la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (dosar nr. 1228/44/2007).
În condiţiile absenţei petiţionarului de la dezbateri, Curtea de Apel Galaţi, urmare a răspunsurilor primite de la autorităţile judiciare, aceste demersuri fiind necesare pentru a stabili obiectul plângerii în raport cu noile precizări ale petiţionarului, a soluţionat cauza în raport cu actele şi lucrările dosarului, inclusiv cu noile date şi informaţii primite.
Faţă de cele reţinute, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul petiţionarului.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata către stat a cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul F.M. împotriva sentinţei penale nr. 169/ F din 28 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 399/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 403/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
