ICCJ. Decizia nr. 392/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 392/2009
Dosar nr. 6439/110/2007
Şedinţa publică din 5 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 120/ D din 28 decembrie 2008, pronunţată de Tribunalul Bacău, s-a dispus, în baza art. 20 raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b), art. 74 lit. a) şi art. 76 alin. (2) C. pen., condamnarea inculpatului A.D., la 3 (trei) ani închisoare, pentru tentativă de omor.
S-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., potrivit art. 71 alin. (2) C. pen.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata a 2 (doi) ani.
În baza art. 14, 346 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul să plătească părţii civile T.T. următoarele sume: 2000 lei, despăgubiri pentru daune materiale, şi 3000 lei, despăgubiri pentru daune morale.
În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006 modificată prin OUG nr. 72/2006 a fost obligat inculpatul să plătească Spitalului Judeţean de Urgenţă Bacău suma de 515,22 lei, actualizată la data executării, reprezentând cheltuieli de spitalizare.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanţă a reţinut următoarele:
A.D. (65 ani) si T.T. (72 ani) au fost si sunt consăteni, bărbaţi la vârsta înţelepciunii. Până în primăvara anului 2007, n-au fost nici prieteni, dar nici duşmani. Fiind agricultori, ambii creşteau si îngrijeau animale.
Inculpatul A.D. a înfiinţat o stână pe terenurile câtorva consăteni, având grija de aproximativ 250 capre, parte din ele fiind tot ale sătenilor.
Pentru a avea apă la stână, inculpatul A.D., împreună cu fiul său au curăţat o fântâna veche de pe vremea CAP-ului, fântână situată în apropiere, la câteva sute de metri.
Inculpatul a amenajat un sistem de aducţiune a apei de la fântână până la stână, folosindu-se de un furtun, în condiţiile în care terenul era înclinat, întrucât fântâna aflându-se ceva mai sus de stână, apa ajungea acolo prin cădere liberă.
Din fântâna respectivă se putea lua apă si cu găleata. Primăvara anului 2007 a fost secetoasă, astfel încât nu trebuia să se facă risipă de apă.
În apropierea fântânei se afla terenul numitului T., care i-a permis părţii vătămate T.T. să-şi priponească vaca în timpul zilei.
Cât timp se afla vaca la păscut, T.T. scotea câteva găleţi de apă din fântâna respectivă pentru a-si adăpa vaca. Fiind însă văzut de fiul inculpatului, i s-a cerut să nu mai scoată apă din fântâna respectivă pentru că reduce astfel rezerva de apă care s-ar fi adunat în cursul zilei, pentru animalele de la stână.
Persoanei vătămate T.T., i s-a recomandat să cureţe o altă fântână părăsită din aceeaşi parte a satului, de unde să scoată apă pentru vacă, însă nu s-a conformat, ci a continuat să scoată apă pentru vacă din fântâna curăţată de către familia inculpatului.
În seara zilei de 23 mai 2007, în timp ce oile erau la păscut, însoţite de ciobani si de câini, T.T. a trecut cu vaca pe lângă stâna inculpatului, în drumul lui spre casă.
La stână se afla doar inculpatul care tăia nişte lemne cu toporul, întrucât pentru prepararea laptelui avea nevoie de foc.
În momentul în care T.T. a trecut prin dreptul stârni, A.D. i-a reproşat de ce continuă să scoată apă din fântâna racordată la stână.
T.T. avea în mână o nuia pentru a-si conduce vaca acasă.
A.D. si T.T. s-au certat mai întâi din cauza apei, apoi s-au îmbrâncit si bătut reciproc. Cu acel prilej, T.T. a primit o lovitura de topor în creştet, căzând la pământ, de unde singur s-a ridicat si a plecat spre casă, sprijinindu-se de vacă.
Între timp, rana de la capul victimei a început să sângereze.
T.T. fiind văzut de către consăteni săi rănit, cu hemoragie în zona feţei, au fost înştiinţate rudele sale, care i-au ieşit în întâmpinare, ajutându-l să vină acasă.
Tot prin grija familiei, T.T. a fost transportat de urgenţă la Spitalul Judeţean Bacău, unde a fost supus unei intervenţii chirurgicale, făcându-i-se o eschilectomie. Sus-numitul a fost spitalizat, în intervalul 24 - 31 mai 2007, cu diagnosticul de TCC acut cu fractură cominutivă cu înfundare frontală dreapta. Când s-a prezentat la medicul legist, victima prezenta o plagă operatorie fronto-parietală dreapta cu eschilectomie pansată. Leziunile s-au putut produce prin lovire cu un corp contondent. Probele dosarului au dovedit că a fost folosit un topor. Pentru vindecare, victima a avut nevoie de 30-35 zile de îngrijiri medicale. Lipsa se substanţa osoasă în regiunea craniană frontal dreapta i-a produs victimei o infirmitate fizică permanentă.
Sub aspectul laturii civile, s-a reţinut că:
Spitalul Judeţean Bacău s-a constitut parte civilă cu suma de 515,22 lei, actualizată la data executării.
Partea vătămată T.T. s-a constituit parte civila cu 2000 lei despăgubiri civile şi 3000 lei daune morale.
Deşi inculpatul s-a declarat nevinovat, a fost totuşi de acord cu plata despăgubirilor civile, însă într-un cuantum diminuat.
La rândul său, inculpatul A.D. a prezentat un certificat medico-legal (nr. 801 din 25 mai 2007 a S.M.L. Bacău) pentru 6-7 zile de îngrijiri medicale, leziunile suferite fiind produse în acelaşi conflict.
Prima instanţă a apreciat, ca neîntemeiată, susţinerea inculpatului potrivit căreia cicatricea care o are la mână ar fi urmarea acelui conflict, deoarece este mult mai veche si, apoi, partea vătămata avea în mână doar un băţ subţire, adică un fel de nuia pe care o folosea pentru a-si conduce vaca acasă.
Nu au reţinute nici susţinerile inculpatului potrivit cărora lipsa de substanţă osoasă de la fruntea persoanei vătămate s-ar fi datorat unui accident de circulaţie suferit de aceasta pe vremea când era tractorist la CAP. pentru că s-a dovedit, fără putinţa de tăgadă, că spărtura din craniu, de 2,5/3,5 cm, constituie sechele posttraumatice ca urmare a lovirii cu toporul, în conflictul din 23 mai 2007.
Situaţia de fapt a fost reţinută în urma coroborării probatoriului administrat: procesul-verbal de consemnare a plângerii, planşele fotografice, actele medico-legale, adresa Spitalului judeţean de Urgenta Bacău nr. 13941 din 26 septembrie 2007, declaraţiile părţii vătămate T.T., declaraţiile martorilor şi declaraţiile inculpatului.
Inculpatul, în apărare, a precizat că a săvârşit fapta fără vinovăţie, scăpând practic toporul peste capul victimei. Această apărare nu a fost apreciată ca verosimilă întrucât, dacă vătămarea s-ar fi produs accidental, inculpatul ar fi acordat victimei un ajutor, văzându-l cum s-a prăbuşit la pământ, ori nu a procedat în acest sens, fiindu-i indiferent ce i se va întâmpla lui T.T. pe care l-a găsit vinovat că a trecut pe lângă stâna sa. Chiar dacă inculpatul tăia lemne, la tăietor, când, pe lângă stână, a trecut T.T., începând cearta trebuia să lase jos toporul din mână pentru că la experienţa sa de viaţa putea, şi trebuia să-şi dea seama că se putea întâmpla ceva rău, toporul fiind un obiect cu care putea fi omorât un om. Lovitura de topor a fost aplicată în zona capului victimei, deci într-o zonă vitala. Din moment ce s-a produs o fractură craniană cu înfruntare, lovitura a fost destul de puternică.
A mai reţinut prima instanţă că deşi în cuprinsul certificatului medico-legal s-a menţionat că leziunea nu a fost de natură a pune în primejdie viaţa victimei, totuşi, în opinia instanţei de fond, acest lucru a fost cu putinţă datorita faptului că victima, deşi în vârstă de 72 ani, este o persoană robustă, care nu a făcut hipertensiune intracraniană şi nici alte complicaţii meningo-cerebrale.
În drept, instanţa de fond a apreciat că fapta inculpatului constituie tentativă de omor, iar nu infracţiunea de vătămare corporală gravă. în sprijinul acestei opinii, a avut în vedere următoarele argumente:
- prin art. 174 C. pen., care incriminează omorul, nu sunt indicate modalităţile de săvârşire a activităţii de ucidere, esenţial fiind ca între acţiune si rezultat să existe raport de cauzalitate.
- sub aspectul laturii subiective, omorul se caracterizează prin intenţie directă sau indirectă, aceasta din urmă implicând, pe lângă prevedere, o atitudine de indiferenţă faţă de rezultat si acceptarea producerii lui. Or, tocmai intenţia de a ucide, sub forma intenţiei directe sau indirecte, dedusă, între altele, din folosirea de mijloace apte a suprima viata victimei, din zona corporala vizată si intensitatea loviturii aplicate, este aceea care deosebeşte infracţiunea de omor de infracţiunea prevăzută art. 182 C. pen.
Din probele dosarului, prima instanţă a constatat că inculpatul a avut reprezentarea rezultatului letal al acţiuni sale si, chiar dacă nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui.
Chiar dacă victima, în drumul său spre casă, s-a apropiat mult de stâna inculpatului, acest lucru fiind posibil si datorită faptului că nu se aflau la stână câinii, în favoarea inculpatului nu a putut fi reţinută legitima apărare.
S-a mai reţinut că viata victimei a fost salvată din cauze independente de voinţa inculpatului.
De asemenea, având în vedere că inculpatului i s-a eliberat un certificat medico-legal, pentru leziuni produse în aceleaşi împrejurări, în favoarea sa a fost reţinută scuza provocării. Datorita faptului că până la aceasta vârstă inculpatul nu a mai intrat în conflict cu legea penală, având în vedere şi caracterizarea depusă la dosar, în favoarea sa a fost reţinută si circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen.
În ceea ce priveşte soluţionarea laturii civile, instanţa de fond a constatat că pretenţiile părţii civile sunt rezonabile. Familia victimei, pentru a face faţă cheltuielilor, care n-au fost deloc de neglijat, a fost nevoită sa se împrumute de bani si chiar să vândă animale din gospodărie. T.T. a suferit si un prejudiciu moral, atât datorită suferinţei îndurate, a stresului ce-l presupune o intervenţie chirurgicală, cât si din cauza prejudiciului de imagine, nefiind uşor de acceptat situaţia de a fi rămas cu o cicatrice serioasă la frunte, si cu lipsa de substanţa osoasă la cap, cu riscurile de rigoare asupra vieţii în cazul unui uşor accident. Partea vătămată mai trebuie să suporte o cranioplastie, care constituie o nouă intervenţie chirurgicală, la data când medicii specialişti vor ajunge la concluzia că o poate suporta. Lipsa de substanţa osoasă, cu care a rămas victima, constituie o infirmitate permanentă.
Împotriva sentinţei a declarat apel inculpatul A.D. care, prin apărătorul ales, a solicitat instanţei să dispună suspendarea executării pedepsei sub supraveghere sau suspendarea condiţionată ori, dacă nu este posibil, reducerea pedepsei aplicate şi reducerea daunelor civile.
Prin Decizia penală nr. 106 din 11 septembrie 2008, Curtea de Apel Bacău, secţia penală, a admis apelul inculpatului numai cu privire la latura civilă, în sensul că a redus de la 2000 lei la 1000 lei cuantumul despăgubirilor pentru daune materiale deoarece, între timp, a fost achitată părţii civile, cu chitanţă, suma de 1000 de lei.
Pentru a dispune în acest sens, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Instanţa de fond a stabilit corect situaţia de fapt şi încadrarea juridică în baza probatoriului eficient administrat pe parcursul procesului penal, astfel că fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale tentativei la omor, în stare de provocare din partea victimei, faptă prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 73 C. pen. Sub aspect subiectiv, s-a apreciat corect că probele administrate evidenţiază intenţia inculpatului de omor, iar nu intenţia de vătămare corporală.
În ceea ce priveşte pedeapsa aplicată, s-a făcut corect aplicarea dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), privind criteriile generale de individualizare a pedepsei, ţinând seama de gradul de pericol concret al faptei, urmarea produsă, persoana inculpatului, împrejurările de atenuare a răspunderii penale, precum starea de provocare, lipsa antecedentelor penale. În raport de situaţia de fapt, şi de criteriile precizate, prima instanţă a apreciat judicios cuantumul pedepsei aplicate, neimpunându-se reducerea acesteia. La aplicarea pedepsei s-a ţinut seama de fapta comisă, care rămâne în centrul procesului de individualizare, dar şi de persoana inculpatului, gradul său de moralitate şi şansa de reeducare pe care aceasta o prezintă. Ca modalitate de executare a pedepsei, prima instanţa a făcut o apreciere judicioasă, având în vedere fapta săvârşită şi urmarea deosebit de gravă a acesteia, infirmitate fizică permanentă, lipsă substanţă osoasă, faptul că inculpatul, prin comportamentul său, nu a format convingerea instanţei că scopul pedepsei ar putea fi atins fără a executa pedeapsa în regim de detenţie.
Aşa fiind, sub aspectul cuantumului pedepsei dar şi a modalităţii de executare sentinţa penală apelată este temeinică şi legală.
S-a apreciat că apelul inculpatului este admisibil doar în ceea ce priveşte faptul că acesta, în cursul procesului penal, a înţeles să achite părţii civile suma de 1000 lei, motiv pentru care a admis apelul sub acest aspect şi a redus cuantumul daunelor materiale.
Împotriva deciziei, inculpatul a declarat prezentul recurs.
În motivele scrise de recurs ale inculpatului, expuse şi cu ocazia dezbaterilor, sunt menţionate cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 17 şi pct. 14 C. proc. pen., în principal susţinându-se că încadrarea juridică este greşită, apreciind ca fiind corectă încadrarea juridică în infracţiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., iar în subsidiar, reducerea pedepsei ca efect al reţinerii circumstanţelor atenuante.
Cu acordul său, inculpatul a fost audiat la cele 3 grade de jurisdicţie, fond, apel şi recurs.
În apel, la cererea inculpatului, au fost propuse, încuviinţate şi administrate proba cu înscrisuri în circumstanţiere şi proba testimonială (ascultarea martorului U.G.). În recurs, a fost audiat inculpatul, nefiind propuse alte probe.
Recursul urmează a fi respins pentru motivele ce se vor arăta.
Motivele de recurs sunt aceleaşi cu cele din apel, aspectele respective (încadrarea juridică a faptei şi aplicarea unei pedepse reduse) fiind examinate atât de instanţa de fond, cât şi de instanţa de apel.
Ambele instanţe, cu argumente rezultate din probatoriul administrat şi cu argumente juridice pertinente, au dispus în sensul arătat, Înalta Curte apreciind că nu se impune reiterarea acestora, fiind însă necesară completarea lor după cum urmează:
1) esenţial în încadrarea juridică a faptei inculpatului, după caz, în tentativă de omor ori în vătămare corporală gravă, este forma şi modalitatea vinovăţiei cu care a acţionat.
Dacă în cazul infracţiunii de vătămare corporală gravă făptuitorul acţionează cu intenţia generală de vătămare, în cazul tentativei de omor acesta acţionează cu intenţia de ucidere.
Forma şi modalitatea intenţiei, element al laturii subiective a infracţiunii, rezultă din materialitatea actului, printre altele, din relaţiile personale anterioare existente între inculpat şi victimă, din obiectul vulnerant folosit, numărul şi intensitatea loviturilor, zona anatomică vizată, comportamentul ulterior al inculpatului etc.
Aceste aspecte au fost avute în vedere de ambele instanţe care au arătat, în motivarea hotărârilor, că fapta s-a produs pe fondul unor conflicte anterioare între inculpat şi victimă, prin folosirea unui obiect apt de a produce moartea (topor), cu vizarea unei zone anatomice vitale (capul victimei) şi prin aplicarea unei lovituri extrem de puternice, de mare intensitate, care a avut consecinţe dramatice pentru victimă (lipsa de substanţă osoasă din regiunea craniană frontal dreapta conferindu-i acesteia o infirmitate fizică permanentă), la care se adaugă atitudinea inculpatului imediat după săvârşirea faptei (atitudine pasivă, de natură, în împrejurările concrete de la locul respectiv, să contribuie chiar la decesul victimei, care s-a ridicat şi, sprijinindu-se de vacă, a făcut eforturi pentru a ajunge într-o zonă în care situaţia lui a fost percepută de consătenii care au luat măsurile de ajutorare).
2) în conformitate cu dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), sau în alte limite decât cele prevăzute de lege. Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), care reglementează criteriile generale de individualizare, la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile Părţii generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate de partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Soluţionând recursul inculpatului, Înalta Curte constată că în favoarea acestuia au fost reţinute circumstanţe atenuante [(art. 73 lit. b) şi art. 74 lit. a) C. pen.)], motivate în modul arătat în sentinţă, şi că în această situaţie erau incidente dispoziţiile derogatorii de reducere a pedepsei prevăzute de art. 76 alin. (2) C. pen.
În raport cu cele reţinute, Înalta Curte apreciază că nu este justificată cererea recurentului inculpat de reducere a pedepsei de 3 ani închisoare, acest cuantum fiind de natură să asigure scopul prevăzut de art. 52 C. pen. şi răspunzând principiului proporţionalităţii sancţiunii în raport cu gravitatea faptei şi datele personale ale făptuitorului.
În consecinţă, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul inculpatului.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata către stat a cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.D. împotriva deciziei penale nr. 106 din 11 septembrie 2008 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 450 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 389/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 395/2009. Penal. Infracţiuni privind... → |
|---|
