ICCJ. Decizia nr. 278/2009. Penal. Traficul de influenţă (art.257 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.278/2009
Dosar nr. 444/46/2007
Şedinţa publică din 28 ianuarie 2009
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
A. Prin sentinţa penală nr. 45/ F din 29 aprilie 2008 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 257 alin. (1) C. pen., combinat cu art. 5 şi 6 din Legea nr. 78/2000, au fost condamnaţi inculpaţii T.L.C. şi A.M. la câte 2 ani închisoare.
În baza art. 81 C. pen., s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei aplicate inculpatei T.L.C. şi, potrivit dispoziţiilor art. 82 C. pen., s-a fixat termen de încercare pe o durată de 5 ani. S-a atras atenţia inculpatei asupra consecinţelor art. 83 C. pen.
În baza art. 85 alin. (1) C. pen., s-a anulat suspendarea executării pedepsei de un an şi 8 luni aplicată inculpatului A.M. prin sentinţa penală nr. 131 din 5 aprilie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.
În baza art. 33 şi 34 C. pen., s-a contopit pedeapsa de 2 ani închisoare cu pedeapsa de un an şi 8 luni închisoare şi s-a dispus executarea pedepsei celei mai grele, de 2 ani închisoare, sporită cu 2 luni, urmând să execute în total 2 ani şi 2 luni închisoare.
În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2ani şi 2 luni închisoare iar, potrivit dispoziţiilor art. 862 C. pen., s-a fixat termen de încercare pe o durată de 5 ani şi 2 luni.
În baza art. 863 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost obligat inculpatul să se prezinte lunar la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti la datele stabilite de acest serviciu şi să se conformeze prevederilor de la pct. b - d din acelaşi articol.
A atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 863 C. pen.
A dedus din pedeapsa rezultantă, de 2 ani şi 2 luni, perioada executată în arest preventiv, de la 26 iulie 2005 până la 05 septembrie 2005.
În baza art. 189 şi urm. C. proc. pen., a obligat pe fiecare inculpat la câte 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul din 8 iunie 2006, întocmit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. – S.T. Piteşti, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpaţilor T.L.C., avocat în Baroul Bucureşti şi A.M., ambii pentru comiterea infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 257 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 5 şi 6 din Legea nr. 78/2000.
S-a reţinut, în esenţă, că inculpata T.L.C. s-a oferit să o ajute pe I.R.F., nepoata denunţătoarei A.G., să promoveze examenele restante la Universitatea din Piteşti - Facultatea de Ştiinţe Economice, Juridice şi Administrative, prin intermediul inculpatului A.M., care era profesor la facultatea din Piteşti, pretinzând în acest scop suma de 3.000.000 lei ROL, pe care denunţătoarea A.G. şi soţul ei A.I. i-au înmânat-o în luna septembrie 2002.
De asemenea, în perioada sărbătorilor de iarnă ale anului 2002, inculpata T.L.C. a pretins, în acelaşi scop, un porc pe care A.G. şi soţul său l-au cumpărat cu suma de 4.000.000 lei ROL şi l-au predat la ambii inculpaţi care au venit la apartamentul lor pentru a-l ridica, inculpatul A.M. asigurându-i pe aceştia că problema nepoatei lor se va rezolva în mod favorabil.
După un timp, I.R.F. Ie-a relatat bunicilor că a promovat numai un examen „pe ştiinţa sa" şi că nu a fost ajutată în vreun fel de către cei doi inculpaţi.
Întrucât I.R.F. nu a promovat examenele, denunţătoarea A.G. şi soţul său au solicitat inculpatei T.L.C., în mod repetat, până toamna anului 2005, să le restituie suma de 3.000.000 lei ROL şi contravaloarea porcului însă, abia în timpul anchetei, respectiv la 12 decembrie 2005, Ie-a fost restituită într-un plic suma de 7.000.000 lei ROL de către numitele T.N. şi T.M., respectiv mama inculpatei T.L.C. şi o prietenă a acesteia, ce s-a recomandat ca fiind secretara inculpatului A.M.
Examinându-se actele şi lucrările dosarului, respectiv declaraţiile denunţătoarei A.G., coroborate cu declaraţiile martorilor A.I., I.R.F., l.C.G., l.S.L., T.N., T.M.C., T.A.V., T.A.C., audiaţi în faza de urmărire penală şi în instanţă, procesele - verbale de confruntare, rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică, listingul telefonic al inculpatei T.L.C., celelalte înscrisuri, precum şi interogatoriile luate inculpaţilor, instanţa de fond a reţinut, în fapt, că numita T.L.C., în calitate de avocat, a apelat de mai multe ori la serviciile de dactilografiere efectuate de A.I., care deţine un chioşc din lemn în apropierea tribunalului, ocazie cu care, aceasta a cunoscut-o şi pe soţia sa, respectiv denunţătoarea A.G. Aceasta din urmă i-a relatat inculpatei că nepoata sa I.R.F. este studentă la Facultatea de Ştiinţe Economice, Juridice şi Administrative din Piteşti şi, întrucât a fost bolnavă, nu a promovat 3 examene, fiind în situaţia de a repeta anul II, împrejurare faţă de care inculpata T.L.C. s-a oferit să o ajute, spunându-i că poate interveni la decan, rector şi profesorii facultăţii, prin intermediul unui profesor din Bucureşti care predă la facultatea respectivă.
După câteva zile, inculpata T.L.C. s-a prezentat la chioşcul unde lucra soţul denunţătoarei şi Ie-a adus la cunoştinţă acestora că a luat legătura cu profesorul de la Bucureşti, care i-a promis că va fi rezolvată problema favorabil, pretinzând în acest scop 3.000.000 lei ROL, pretenţie acceptată de cei doi care, ulterior, i-au înmânat suma solicitată.
După mai multe discuţii purtate de inculpata T.L.C. cu denunţătoarea A.G. şi soţul acesteia, cărora de fiecare dată le întărea convingerea, în sensul că problema nepoatei lor va fi rezolvată, în apropierea sărbătorilor de iarnă ale anului 2002, Ie-a pretins şi un porc ce urma a fi predat profesorului din Bucureşti, decanului facultăţii sau rectorului universităţii, în acelaşi scop.
Urmare solicitării inculpatei T.L.C., denunţătoarea A.G. şi soţul său au cumpărat un porc de 100 kg. cu suma de 4.000.000 lei ROL, pe care l-au tranşat în două părţi şi au anunţat-o pe inculpata T.L.C., care s-a prezentat să-l ridice împreună cu inculpatul A.M. Pe fondul discuţiilor purtate în locuinţa denunţătorilor, acesta din urmă i-a asigurat pe cei doi că nepoata lor I.R.F. va promova examenele restante şi i se vor asimila doi ani de facultate într-unui singur.
După discuţiile purtate, porcul a fost transportat la autoturismul cu care veniseră inculpaţii, de către martorii l.S.L. şi l.C.G. (fraţii numitei I.R.F.), ajutaţi fiind şi de şoferul autoturismului.
Ulterior, numita I.R.F. i-a anunţat pe bunici că nu a promovat decât un examen, fără nici un fel de ajutor de la cei doi inculpaţi, situaţie ce i-a determinat pe denunţătoare şi soţul ei să solicite de mai multe ori, până în toamna anului 2005, restituirea sumelor de 3.000.000 lei ROL şi, respectiv, 4.000.000 lei ROL, contravaloarea porcului, de la inculpata T.L.C.
Ca urmare a insistentelor denunţătoarei şi soţului său de a li se restitui banii, inculpaţii T.L.C. şi A.M. s-au deplasat din nou la locuinţa acestora, unde, în faţa blocului, inculpata T.L.C. i-a ameninţat că profesorul, prin influenţa sa, poate interveni ca nepoata lor să rămână repetentă, iar A.M., ce se afla sub influenţa băuturilor alcoolice, îl asigura pe soţul denunţătoarei că problema se va rezolva favorabil.
Urmare unei emisiuni văzută de martorul A.I. la televizor, în care se prezenta ştirea că inculpatul A.M. a fost arestat şi trimis în judecată pentru comiterea infracţiunii de trafic de influenţă la examenul de licenţă susţinut la Academia de Politie, acesta a determinat-o pe soţia sa A.G. să denunţe faptele celor doi inculpaţi, plângerea penală fiind înregistrată la data de 28 octombrie 2005.
După ce au început cercetările, la data de 19 decembrie 2005, la chioşcul unde lucra A.I., s-au prezentat martorele T.L.C. şi T.M.C., mama inculpatei T.L.C. şi o prietenă a acesteia, avocată, ce s-a prezentat ca fiind secretara profesorului A.M., care au restituit într-un plic 7.000.000 lei ROL, reprezentând suma de bani şi contravaloarea porcului primite de către cei doi inculpaţi, pretinzând în acelaşi timp să le semneze şi o chitanţă al cărui conţinut nu a fost citit de către A.I. Cu aceeaşi ocazie, martorele au solicitat ca în situaţia în care vor fi chemaţi la confruntări să nu recunoască că inculpaţii T.L.C. şi A.M. sunt persoanele care au pretins şi primit bunurile respective.
În zilele următoare, denunţătoarea A.G. a fost contactată de mai multe ori telefonic de către o persoană de sex feminin care s-a recomandat a fi „secretara profesorului A.", întrebând-o dacă a fost chemată la confruntare, solicitându-i acelaşi lucru, respectiv, să nu-i recunoască pe inculpaţi.
Pe fondul discuţiilor telefonice, denunţătoarea a solicitat să i se aducă la cunoştinţă chitanţa pe care a semnat-o soţul său, urmare căreia, la 11 ianuarie 2006, s-a prezentat numita T.M., sub aceeaşi recomandare (secretara profesorului), care Ie-a înmânat chitanţa în care era consemnat faptul că A.I. ar fi primit suma de 7.000.000 lei ROL de la inculpatul A.M., cu titlu de împrumut, refuzând cu acea ocazie să lase o copie de pe actul respectiv.
În drept, faptele inculpaţilor T.L.C. şi A.M., astfel cum au fost prezentate, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzutăde art. 257 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 5 şi 6 din Legea nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie.
Inculpaţii nu au recunoscut comiterea faptelor, susţinând în declaraţiile date că nu au cunoscut-o niciodată pe denunţătoare şi soţul acesteia, susţinerile acestora fiind contrazise de următoarele mijloace de probă: denunţ; declaraţiile numiţilor A.G., A.I., I.R.F., l.C.G., l.S.L.; procesele - verbale de confruntare; rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică; listingul telefonic pentru inculpata T.L.C.; adresa O.R.; biletul cu două numere de telefon profesor A.M.; adresele Z. România şi R. Declaraţiile martorilor menţionaţi, verificările consemnate în procesele - verbale de confruntare, rezultatele rapoartelor de constatare tehnico-ştiinţifică şi listingul telefoanelor confirmă denunţul avansat de A.G.
În cadrul individualizării judiciare a pedepselor, instanţa de fond a avut în vedere dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv prevederile părţii generale a Codului penal, limitele de pedeapsă menţionate în partea specială şi în Legea nr. 78/2000, gradul de pericol social al faptelor comise, persoana făptuitorilor, cât şi împrejurările de natură să conducă la agravarea sau atenuarea răspunderii penale. Pe lângă celelalte criterii de individualizare, a reţinut circumstanţele ce caracterizează pozitiv persoana inculpatei T.L.C., care se află la primul conflict cu legea penală, s-a prezentat la fiecare chemare a organelor judiciare, este corespunzător integrată în societate şi are în întreţinere un copil minor, astfel că a apreciat că scopul pedepsei aplicate acesteia poate fi atins şi prin modalitatea suspendării condiţionate a executării acesteia, ca o alternativă aptă să conducă la reeducarea sa şi să-i ofere posibilitatea de relaţie cu mediul social.
Referitor la inculpatul A.M., s-a constatat că, prin Decizia penală nr. 131 din 5 aprilie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin nerecurare, acestuia i s-a majorat pedeapsa aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., combinat cu art. 6 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) şi art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., de la un an şi 3 luni închisoare, la un an şi 8 luni închisoare, în condiţiile art. 81 C. pen., faptele fiind comise la datele de 6 iulie 2005 şi 15 iulie 2005.
În raport de data comiterii acestor infracţiuni precum şi a faptei din prezenta cauză, s-a făcut aplicarea art. 85 alin. (1) C. pen., în sensul că s-a anulat suspendarea executării pedepsei de un an şi 8 luni ce a fost contopită cu pedeapsa aplicată în speţa de faţă şi s-a dispus executarea pedepsei celei mai grele, sporită cu 2 luni, urmând ca la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului A.M. să fie avute în vedere dispoziţiile art. 861 C. pen., dispunându-se suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
B. Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub aspectul calculării greşite a termenului de încercare pentru inculpata T.L.C., a omisiunii aplicării pedepsei complementare, precum şi a individualizării necorespunzătoare a modalităţii de executare a pedepselor aplicate ambilor inculpaţi, motivându-se în esenţă că infracţiunile de corupţie săvârşite de cei doi inculpaţi prezintă un grad ridicat de pericol social, iar atitudinea procesuală a acestora şi frecvenţa acestui gen de infracţiuni justifică aplicarea unor pedepse într-un cuantum mai ridicat, cu suspendare sub supraveghere pentru inculpata T.L.C. şi cu executare în regim de detenţie pentru inculpatul A.M., în raport de antecedentele penale ale acestuia.
Împotriva aceleaşi sentinţe, în termen legal, au declarat recurs şi inculpaţii T.L.C. şi inculpatul A.M., criticând-o, în principal, pentru greşita condamnare, deşi nu au comis infracţiunea reţinută în sarcina lor, reiterând apărările de la judecata în primă instanţă [(art. 10 lit. a) şi b1) sau art. 10 lit. c) şi d) C. pen.)]. Totodată, inculpatul A.M. a mai formulat critici vizând restituirea cauzei la procuror în baza art. 332 alin. (2) C. proc. pen., pentru necompetenţa organului de urmărire penală iar inculpata T.L.C. a criticat hotărârea instanţei de fond întrucât instanţa de fond nu s-a pronunţat sau i-a respins probele propuse în apărare, solicitând casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea suplimentării probatoriului.
Examinând hotărârea recurată sub toate aspectele, de drept şi de fapt, conform dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursurile sunt neîntemeiate, pentru următoarele considerente:
Solicitarea inculpatului A.M. de a se restitui cauza la procuror, în baza art. 332 alin. (2) C. proc. pen., pentru necompetenţa organului de urmărire penală şi insuficienţa probelor administrate nu poate fi primită întrucât, pe de o parte, potrivit legii de funcţionare şi a regulamentului D.N.A., ofiţerii de poliţie judiciară ce funcţionează în cadrul acestei structuri pot îndeplini anumite activităţi procedurale delegate de procurorul care instrumentează cauza iar, pe de altă parte, insuficienţa materialului probator nu mai poate conduce la restituirea cauzei la procuror, după abrogarea art. 333 C. proc. pen., fiind necesar să conducă doar la formarea convingerii că o anumită persoană, faţă de care s-a efectuat urmărirea penală, poate fi trimisă în judecată, revenind în sarcina instanţei să administreze direct şi nemijlocit probele pe baza cărora îşi va fonda hotărârea ce o va pronunţa. Sub un alt aspect, se poate observa că susţinerea apărării inculpatului A.M. privind necompetenţa organului de urmărire penală se încadrează în dispoziţiile art. 332 alin. (1) C. proc. pen., însă potrivit acestui text de lege, restituirea pentru acest motiv poate opera doar înainte de terminarea cercetării judecătoreşti, nicidecum în căile de atac, cum este cazul în speţă.
În ceea ce priveşte critica vizând împrejurarea că instanţa de fond nu s-a pronunţat sau a respins probele propuse în apărare, Înalta Curte constată că este nefondată, inculpata T.L.C. neindicând care sunt probele pe care instanţa de fond nu s-a pronunţat; de altfel, recurenta a indicat în scris trei cazuri de casare, prevăzutăde art. 3859 alin. (1) pct. 9, 10 şi 18, fără a dezvolta decât motivele pentru ultimul caz de casare, privind grava eroare de fapt. Pe de altă parte, respingerea unor probe solicitate de părţi nu echivalează cu nepronunţarea, dimpotrivă, acesta este modul în care instanţa a ales să soluţioneze respectiva cerere.
3. Privitor la critica de fond formulată de ambii inculpaţi, vizând greşita apreciere a probelor, cu consecinţa greşitei condamnări deşi fapta de trafic de influenţă nu există, într-o susţinere sau nu este săvârşită de inculpaţi, într-o altă susţinere ori, în final, îi lipseşte unul dintre elementele constitutive, şi aceasta este nefondată. Instanţa de fond a reţinut în mod corect, în baza denunţului şi declaraţiilor denunţătoarei A.G., coroborate cu declaraţiilor martorilor A.I., I.R.F., l.C.G., l.S.L., cu rapoartele de constatare tehnico - ştiinţifică, listing - urile convorbirilor telefonice şi adresele de la societăţile de telefonie fixă şi mobilă că, în cursul anului 2002, cei doi inculpaţi au pretins şi primit de la denunţătoarea A.G. bani şi bunuri în valoare totală de 7000000 lei ROL, lăsând-o să creadă că au influenţă asupra conducerii universităţii unde nepoata sa era studentă, precum şi asupra profesorilor de la mai multe catedre unde aceasta avea examene nepromovate.
Susţinerea privind unele inadvertenţe din declaraţiile denunţătoarei şi ale martorilor menţionaţi, chiar dacă ar fi reală, nu poate influenţa esenţial asupra situaţiei de fapt, aceste inadvertenţe explicându-se prin durata mare de timp scursă de la momentul săvârşirii faptelor (anul 2002) şi până la instrumentarea cauzei (sfârşitul anului 2005 - 2008), precum şi prin gradul mai redus de instrucţie al denunţătoarei sau martorilor.
Nu poate fi primită nici solicitarea de înlăturare a declaraţiilor martorilor menţionaţi pe motiv că sunt subiective, deoarece aceştia sunt rude cu denunţătoarea, întrucât, pe de o parte, Codul de procedură penală nu exclude din categoria persoanelor care pot depune mărturie pe cele apropiate persoanei vătămate/denunţătorului, deoarece tocmai acestea sunt cele care pot afla mai multe detalii despre evenimente legate de respectiva persoană, prin prisma relaţiilor apropiate dintre aceştia. Este sarcina instanţei de a aprecia dacă declaraţiile unor martori reflectă sau nu adevărul şi, pe cale de consecinţă, să le înlăture motivat pe ultimele, însă în speţă nu este cazul martorilor menţionaţi, deoarece declaraţiile lor au furnizat elemente ce s-au verificat prin alte mijloace de probă, cum ar fi, spre exemplu, indicarea biletului pe care se aflau numerele de telefon ale inculpatului A.M. şi ale martorului T.L.C., fratele inculpatei, bilet care s-a dovedit, urmare constatării tehnico-ştiinţifice, a fi scris chiar de către acesta din urmă. De altfel, acest martor a fost recunoscut şi indicat ca fiind şoferul autoturismului cu care a fost transportat porcul tăiat de la domiciliul denunţătoarei, martorii dovedindu-şi şi sub acest aspect buna credinţă.
Nu aceeaşi este situaţia martorelor T.N. şi T.M.C., apropiate ale inculpatei T.L.C., care au încercat să zădărnicească ancheta, prin remiterea banilor către soţul denunţătoarei şi obţinerea de la acesta a unui înscris, profitând de gradul său mai redus de instrucţie, din care să reiasă că suma reprezintă un împrumut de la inculpatul A.M., sau prin instruirea denunţătoarei cu privire la conţinutul declaraţiilor pe care urma să le facă la parchet, ea sau soţul său.
În concluzie, Înalta Curte apreciază că instanţa de fond a evaluat corespunzător materialul probator administrat în cauză, cu respectarea dispoziţiilor art. 62, 63 şi 69 C. proc. pen., pe baza căruia a stabilit fără echivoc împrejurările comiterii faptei, încadrarea juridică dată acesteia şi vinovăţia inculpaţilor.
În raport de aceste constatări, nu este justificată nici solicitarea inculpatei T.L.C. de a i se aplica o sancţiune administrativă deoarece fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, având în vedere tocmai împrejurarea că aceasta a încercat prin orice mijloace să zădărnicească ancheta, determinând pe martorele T.N. şi T.M.C., mamă şi respectiv prietenă, să contacteze familia denunţătoarei în scopul recuperării într-o formă mascată a prejudiciului şi a instigării acestora pentru a nu recunoaşte pe inculpaţi ca fiind persoanele cărora le-au remis bani în schimbul traficării influenţei.
4. În ceea ce priveşte critica vizând neaplicarea pedepsei complementare alături de pedepsele principale stabilite pentru fiecare inculpat, Înalta Curte constată că dacă în ipoteza prevăzută la alin. (2) al art. 65 C. pen., aplicarea pedepsei interzicerii unor drepturi este obligatorie când legea prevede această pedeapsă, ceea ce nu este cazul în speţă, art. 257 alin. (1) C. pen., neprevăzând şi pedeapsa interzicerii unor drepturi, în situaţia prevăzută la alin. (1) al aceluiaşi text de lege, aplicarea acestei pedepse complimentare este la latitudinea instanţei. Or, deşi pedeapsa principală aplicată celor doi inculpaţi este de cel puţin 2 ani închisoare, Înalta Curte nu constată a fi necesară interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., tocmai în raport de natura şi gravitatea infracţiunii, împrejurările cauzei şi persoana inculpaţilor, aşa cum au fost ele relevate în expunerea considerentelor instanţei de fond.
5. Referitor la cuantumul redus al pedepselor şi modalitatea de executare a acestora, criticate de parchet, Înalta Curte apreciază că recursul este neîntemeiat şi că instanţa de fond a făcut o justă individualizare a pedepselor, în conformitate cu criteriile generale de individualizare, prevăzută de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi cu scopul pedepsei, astfel cum este definit de dispoziţiile art. 52 C. pen.
Aceasta, întrucât, pe de o parte, pedeapsa nu trebuie să constituie doar o măsură de constrângere corespunzătoare valorii sociale încălcate prin săvârşirea infracţiunii, ci este şi un mijloc de reeducare al condamnatului. Or, având în vedere timpul scurs de la momentul comiterii faptei, valoarea relativ mică a sumei de bani şi, respectiv, a echivalentului bănesc al bunului remis inculpaţilor, precum şi datele ce caracterizează persoana acestora, Înalta Curte constată că aprecierea instanţei de fond cu privire la oportunitatea modalităţii de executare a pedepselor este corectă, fiind întrunite condiţiile prevăzutăde art. 81 C. pen. şi respectiv art. 861 C. pen., inclusiv cea potrivit căreia scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia.
6. Sub un ultim aspect, cel al duratei termenului de încercare stabilit pentru inculpata T.L.C., Înalta Curte constată că în mod eronat s-a trecut durata de 5 ani deşi potrivit art. 82 C. pen., nu putea fi decât de 4 ani, fiind însă vorba de o evidentă eroare materială ce poate fi îndreptată de instanţa de fond.
Pentru toate aceste considerente, având în vedere şi faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din acelaşi cod, va respinge recursurile formulate de parchet şi inculpaţi, ca nefondate.
Conform dispoziţiilor art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, recurenţii - inculpaţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat iar potrivit dispoziţiilor art. 192 alin. (3) cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. – S.T. Piteşti, rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. – S.T. Piteşti, inculpaţii T.L.C. şi A.M. împotriva sentinţei penale nr. 45/ F din 29 aprilie 2008 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 300 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei fiecare, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleşi, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. – S.T. Piteşti, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 275/2009. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 389/2009. Penal → |
|---|
