ICCJ. Decizia nr. 4156/2009. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4156/2009
Dosar nr. 5148/1/2009
Şedinţa publică din 11 decembrie 2009
Asupra contestaţiei în anulare de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 225 din 21 iunie 2007/A Tribunalului Arad, secţia penală, pronunţată în rejudecare (conform Deciziei penale nr. 57/A din 02 februarie 2006 a Curţii de Apel Timişoara secţia penală) au fost condamnaţi inculpaţii:
1. T.S.V., la:
-10 ani închisoare şi 5 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) (teza a II-a) lit. b) şi lit. c) C. pen., pentru infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
-1 an închisoare pentru infracţiunea de fals în declaraţii prevăzută de art. 292, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);
- 2 ani închisoare, pentru infracţiunea de fals intelectual la legea contabilităţii, prevăzută de art. 37 (în fosta numerotare, art. 40) din Legea nr. 82/1991, raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
-2 ani închisoare, pentru complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
În baza art. 33 lit. a), art.34 lit. a) şi art. 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare precum şi pedeapsa complementară a interzicerii, pe timp de 5 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) (teza a II-a), lit. b), şi lit. c) C. pen.; a fost dedusă durata reţinerii preventive (23- 24 ianuarie 2002).
2. D.(fostă T.) F.C. la.
- 10 ani închisoare şi 5 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) (teza a II a), lit. b) şi lit. c) C. pen., pentru complicitate la infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 26, raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);
- 2 ani închisoare, pentru infracţiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP);
- 1 an închisoare, pentru infracţiunea de fals intelectual la legea contabilităţii prevăzută de art. 37(în fosta numerotare art. 40) din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. a) şi art. 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare, precum şi pedeapsa complementară a interzicerii, pe timp de 5 ani a drepturilor prevăzute de 64 lit. a) (teza a II a) lit. b) şi lit. c) C. pen.
Prin aceeaşi sentinţă au mai fost condamnaţi inculpaţii M.C.M. şi C.L.C.
În baza art. 14 şi 346 C. proc. pen., a fost admisă acţiunea civilă exercitată de M.F.P. – D.G.F.P.J. Arad, şi, în consecinţă, inculpaţii T.S.V., D.F.C., M.C.M. au fost obligaţi în solidar între ei, precum şi în solidar cu partea responsabilă civilmente SC M.P. SRL C.C., la plata către M.F.P. – D.G.F.P.J. Arad a sumei de 9.778.390.892 ROL despăgubiri, cu dobânzile şi penalităţile aferente până la data plăţii efective a debitului; de asemenea, au fost obligaţi, în solidar, inculpaţii C.L.C., M.C.M. şi D.F.C. la plata către aceeaşi parte civilă – M.F.P. – D.G.F.P.J. Arad - a sumei de 7.888.323.004 ROL despăgubiri, cu dobânzile şi penalităţile aferente până la data plăţii efective a debitului.
Au fost menţinute măsurile asigurătorii dispuse prin ordonanţele din 12 martie 2002 şi 14 martie 2002 asupra bunurilor inculpaţilor M.C.M., D.F.C. şi C.L.C.
În baza art. 348 C. proc. pen., s-a dispus anularea tuturor actelor false existente la dosarul cauzei.
Tribunalul a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Inculpatul T.S.V. era asociat şi administrator la SC M.P. SRL Chişineu Criş, societate înmatriculată în registrul comerţului Arad în anul 1996, având ca obiect principal de activitate comerţul cu ridicata de combustibili gazoşi, solizi şi lichizi.
Între societatea inculpatului şi Rafinăria V. SA s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare nr. 8/10 ianuarie 2001, conform căruia SC M.P. SRL a achiziţionat, în perioada ianuarie - mai 2001, cantitatea de 1.055.770 kg. motorină, fără taxa destinată fondului special al drumurilor publice.
În aceeaşi perioadă, inculpatul a mai încheiat contracte similare cu Rafinăria A. SA şi cu SNP P. - Sucursala Arad, pentru motorină în valoare de 1.745.353.970 lei şi, respectiv, 4.492.259.174 lei.
Dat fiind că scutirea de la plata taxei datorată fondului special al drumurilor publice se acorda în funcţie de destinaţia pe care agentul economic o atribuia carburantului, printr-o declaraţie pe proprie răspundere, inculpatul a emis o asemenea declaraţie, în sensul că motorina achiziţionată va fi utilizată în condiţiile dispoziţiilor Legii 118/1996 şi nu va fi comercializată.
Pentru comercializarea carburanţilor obţinuţi în condiţiile reţinute anterior, inculpatul T.S.V. a solicitat numitei C.C. şi inculpatei M.C.M. procurarea unor facturi fiscale „în alb" pentru a realiza scriptic operaţiunea de comercializare. Astfel, în perioada martie 2001 - noiembrie 2001 inculpata M.C.M., având acordul inculpatului T.S.V., a completat mai multe facturi fiscale aparţinând SC V.C. SRL Oradea, SC S.P.C. SRL Oradea, SC H.C. SRL Oradea, SC G.E. SRL Oradea şi SC D. SRL Ploieşti.
Aceste facturi erau înregistrate de inculpata D.F.C., în calitatea sa de contabilă, în contabilitatea primară a SC M.P. SRL; astfel, scriptic, rezultă că SC M.P. SRL Chişineu Criş a livrat SC V.C. SRL Oradea, SC S.P.C. SRL Oradea şi SC H.C. SRL Oradea produse petroliere cu regim special în valoare de 643.331.868 Iei, de 2.612.234.652 lei, şi, respectiv, de 4.426.777.697 lei. In această modalitate, inculpatul T.S.V. a cauzat A.N.D. un prejudiciu în valoare de 4.309.455.231 lei.
Din raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză a rezultat, cu privire la SC V.C. SRL Oradea, SC S.P.C. SRL Oradea şi SC H.C. SRL Oradea, că sediile acestora sunt fictive, administratorii nu pot fi găsiţi la domiciliile declarate, iar actele contabile nu pot fi verificate, nefiind depuse bilanţurile contabile.
Pentru realizarea tranzacţiilor comerciale, inculpatul T.S.V. l-a contactat, în cursul lunii martie 2001, pe inculpatul C.L.C., în scopul tranzacţionării scriptice a produselor petroliere prin SC F.T.O. SRL către SC M.P. SRL şi alte societăţi. Astfel, inculpaţii C.L.C., D.F.C. şi M.C.M. au completat în fals mai multe facturi fiscale care atestau operaţiuni fictive, în relaţia SC M.P. SRL - SC F.T.O. SRL - firme fictive; respectiv în relaţia SC F.T.O. SRL - firme fictive - SC M.P. SRL. Astfel, firmele în cauză nu mai desfăşurau activităţi comerciale şi, oricum, nu aveau ca obiect de activitate comercializarea produselor petroliere; totodată, şoferii care figurau în acte că ar fi efectuat acele curse au declarat că, în realitate, acele curse nu s-au efectuat, iar semnăturile de pe facturi nu le aparţin. Prin aceste operaţiuni fictive M.F.P. a fost prejudiciat cu suma de 10.535.083.565 lei.
Împotriva acestei sentinţe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad şi inculpaţii C.L.C., T.S.V., D.F.C. şi M.C.M.
Prin Decizia penală nr. 95/A din 3 iunie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, au fost admise apelurile declarate de inculpaţii C.L.C., T.S.V., D.F.C. şi M.C.M., a fost desfiinţată în parte sentinţa atacată şi:
1- în baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), l-a condamnat pe inculpatul T.S.V. la 4 ani închisoare pentru complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală, prin schimbarea încadrări juridice, din art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 40 din Legea 82/1991, raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 13 din Legea 87/1994, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP);
- în baza art. 11, pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. l-a achitat pe acelaşi inculpat pentru infracţiunea de fals în declaraţii, prev. de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP);
2. - în baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), a condamnat-o pe inculpata M.C.M. la 4 ani închisoare, pentru complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală, prin schimbarea încadrări juridice, din art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 26, C. pen. raportat la art. 40 din Legea nr. 82/1991, raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 13 din Legea 87/1994, aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP).
3- în baza art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), a condamnat-o pe inculpata D.(fostă T.) F.C. la 4 ani închisoare, pentru infracţiunea de evaziune fiscală prin schimbarea încadrării juridice din art. 26, raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 40 din Legea nr. 82/1991, raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) art. 13 din Legea 87/1994, aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP);
4- În baza art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), l-a condamnat pe inculpatul C.L.C. la 2 ani închisoare, pentru infracţiunea de evaziune fiscală, prin schimbarea încadrării juridice din art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi art. 37 şi 40 din Legea nr. 81/1991, cu aplicarea art. 33 C. pen.
S-a aplicat inculpaţilor (1-4) pedeapsa complementară a interzicerii, pe timp de 5 ani, a drepturilor prevăzute de 64 lit. a) (teza a II a) lit. b) şi lit. c) C. pen.
În ce îi priveşte pe inculpaţii T.S.V., M.C.M. şi D.F.C., s-a dispus în baza art. 861 C. pen. suspendarea sub supraveghere a executării pedepse stabilite fiecăruia pe durata unei termen de încercare de 6 ani, determinată potrivit art. 862 C. pen.
În baza art. 863 C. pen., inculpaţii au fost obligaţi ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Arad, la datele fixate de acest serviciu;
- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existenţă.
În fine, acestor inculpaţi li s-a atras atenţia asupra prevederilor art. 864 C. pen.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
A fost respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad împotriva aceleiaşi sentinţe.
Împotriva acestei din urmă decizii penale au declarat, recurs în termen, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi inculpaţii T.S.V. şi D.F.C. şi apoi, la 2 septembrie 2008, a declarat recurs peste termen şi inculpata M.C.M., susţinând că sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 3853 alin. (2), raportat la art. 363 şi 365 C. proc. pen., întrucât a lipsit la toate termenele de judecată în apel şi nu a fost prezentă la pronunţare, că a formulat cerere în termenul prevăzut de lege şi că hotărârea primei instanţe nu a fost pusă în executare; apreciindu-se că sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 3853 alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus repunerea sus - numitei inculpate în termenul de recurs.
Cu privire la recursul declarat de Parchet, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 3859 pct. 17 şi 14 C. proc. pen., după examinarea probelor administrate în cauză s-a apreciat că acesta este nefondat, inclusiv cât priveşte modul de soluţionare a laturii civile.
Totodată au fost apreciate ca nefondate – şi respinse ca atare recursurile declarate ( în termen ) de inculpaţii T.S.V. şi D.F.C. şi (peste termen) de inculpata M.C.M., recursuri prin care - între altele - s-a solicitat să se dispună încetarea procesului penal în baza art. 11 pct. 2 lit. b), combinat cu art. 10 lit. g) C. proc. pen., cu referire la art. 124 şi art. 122 lit. d) C. pen. (privind prescripţia specială a răspunderii penale); sub acest din urmă aspect, Înalta Curte a reţinut că infracţiunea de evaziune fiscală se consumase – astfel cum rezultă din conţinutul art. 13 din Legea nr. 87/1994 – în momentul producerii urmărilor materiale imediate (indiferent de data comiterii faptei), adică la data expirării termenului legal de plată a obligaţiilor fiscale către stat - în speţă, ultima zi a lunii februarie 2002 (potrivit art. 34 din aceeaşi lege ) – dată calendaristică în raport cu care durata prescripţiei (speciale) a răspunderii penale, determinată potrivit art. 124, cu referire la art. art. 122 lit. d) C. pen. nu era împlinită.
Împotriva acestei din urmă decizii inculpaţii T.S.V. şi D.F.C. au formulat contestaţia în anulare de faţă, invocând cazul prevăzut de art. 386 lit. c) C. proc. pen. şi solicitând desfiinţarea deciziei, cu consecinţa rejudecării recursurilor acestora şi a pronunţării soluţiei de încetare a procesului penal, preconizată încă în acea cale de atac.
Contestaţia în anulare de faţă este nefondată.
Din examinarea considerentelor deciziei contestate rezultând că instanţa de recurs (secţia penală a acestei Înalte Curţi) a examinat îndestulător motivul de casare invocat, în comun, de aceiaşi inculpaţi (întemeiat pe prevederile art. 3859 alin. (1) pct. 15, teza a II-a C. proc. pen.) şi, găsindu-l neîntemeiat (în raport cu prevederile art. 13 şi art. 34 din Legea nr. 87/1994, din care rezultă că, în speţă obligaţiile fiscale către stat erau scadente la sfârşitul lunii februarie 2002, iar nu la 18 mai 2001 sau la 25 iulie 2001, cum fără temei se susţine în motivarea scrisă a prezentei căi extraordinare de atac), a respins recursurile, soluţie ce se învederează temeinică şi legală.
Aşa fiind, contestaţia în anulare urmează a fi respinsă ca nefondată, cu obligarea contestatorilor la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de contestatorii T.S.V. şi D.F.C. împotriva Deciziei penale nr. 1846 din 19 mai 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală pronunţată în Dosarul nr. 1317/59/2007.
Obligă contestatorii la plata sumei de câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4152/2009. Penal. Tăinuirea unui bun provenit... | ICCJ. Decizia nr. 3183/2009. Penal. Lovirile sau vătămările... → |
|---|
