ICCJ. Decizia nr. 4176/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4176/2009
Dosar nr. 927/59/2009
Şedinţa publică din 14 decembrie 2009
Asupra recursului de faţă,
În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 249/PI din 15 octombrie 2009 Curtea de Apel Timişoara a respins ca inadmisibilă plângerea formulată de petentul A.P.G. împotriva rezoluţiei pronunţate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara în Dosarul nr. 753/II/2/2009, obligându-l pe petent la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa a reţinut că prin plângerea înregistrată pe rolul său petentul a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună desfiinţarea rezoluţiei atacate deoarece consideră petiţionarul, că în mod ilegal, prin rezoluţie, s-a dispus de către procuror trimiterea unei lucrări la Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraş Severin.
Referindu-se la dispoziţiile art. 2781 alin. (1) C. proc. pen. care stabilesc soluţiile pronunţate de procuror împotriva cărora persoana vătămată precum şi orice altă persoană ale cărei interese legitime sunt vătămate, pot face plângere la instanţă potrivit art. 277 şi 278 C. proc. pen., Curtea de Apel a constatat, că prin rezoluţia atacată de către petent, procurorul nu a pronunţat nici una dintre soluţiile respective, astfel încât a apreciat ca inadmisibilă plângerea.
Împotriva sentinţei penale pronunţate de Curtea de Apel Timişoara a declarat recurs petentul A.P.G. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi a susţinut, în esenţă, că prin respingerea plângerii sale i-au fost îngrădite drepturile şi lezate interesele.
Examinând hotărârea recurată, respectiv actele şi lucrările din dosar în raport cu criticile invocate cât şi din oficiu Înalta Curte constată că recursul declarat de petiţionar este nefondat.
Potrivit art. 2781 alin. (1) C. proc. pen. obiectul plângerii adresate instanţei îl constituie rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale sau ordonanţa ori, după caz, rezoluţia de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale dată de procuror.
Rezultă aşadar, din interpretarea dispoziţiilor legale menţionate, că plângerea la instanţă, după parcurgerea procedurii prealabile a plângerii la primul procuror, procurorul general al parchetului curţii de apel ori la procurorul ierarhic superior, nu poate fi introdusă decât împotriva unei soluţii de neurmărire penală.
În această cauză însă, se constată, aşa cum de altfel rezultă şi din cuprinsul plângerii formulate de petiţionar, că procurorul nu a adoptat o soluţie de neurmărire, astfel încât hotărârea primei instanţe, de respingere a plângerii ca inadmisibilă este legală şi temeinică.
Pentru considerentele arătate şi având în vedere că în cauză nu există motive care să ducă la casarea hotărârii atacate Înalta Curte urmează să respingă ca nefondat recursul declarat de petiţionar, potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul A.P.G. împotriva Sentinţei penale nr. 249/PI din 15 octombrie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4175/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 4145/2009. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
